De ce să daţi? Păi uite:
Ironia lui Isus
Cîteva citate despre ironie
Biserica de cartier sau abrogarea Rusaliilor
Dumnezeu e ateu
Şi dacă se rupe… Ce este un fundamentalist?
Emerging Church…
Conversaţie cu creştini – surprinzător de plăcută
Imposibilitatea moralei cu baze religioase
Definiţii ale fundamentalismului
Oare mă cunoaşte Dumnezeu?
Libertate şi adevăr
Cum să nu ne pierdem din cauza mesajelor regăsite
Neoprotestantismul şi semnul crucii
Da, sunt creştin gay!
Creştin sau creştin gay?
Păcate teologice
Melhisedec, preot în veac
Teama de Romani 9
Poate vă feriţi să maculaţi (sau să vă contaminaţi de pe) blogurile respective, deci m-am gândit să ofer o supapă de suprapresiune.
Poftiţi, cine doreşte – rămâne între noi! Nu promit să vă răspund, dar toate comentariile (sper să-mi fac curaj să) le las la vedere. Limbajul necuviincios va fi cenzurat, dar ideile vor rămâne (dacă există), eventual în rezumat.
În Chip co-răspunzător 
26/05/2009 la 10:41 am
Welcome back in (b)logosfera.
Daca vrei sa te mai arunci odata de pe pod sa ma anunti poate ne sincronizam 🙂
26/05/2009 la 7:25 pm
Ce zici de Boboteaza 2012, la podul de la Opereta? Gemenii Sitraco, sau Financial Plaza pentru cei mai tineri.
26/05/2009 la 10:16 pm
Sunt „niste zbateri” ale oamenilor ce vor sa cuprinda pe Dumnezeu in mintea lor. Stim ca este imposibil si cu toate acestea incercam.
27/05/2009 la 7:10 am
welcome back >:D<
04/06/2009 la 2:30 pm
Se pare ca multe comentarii nu sunt de facut. Nu pentru toti aceste articole sunt interesante. Pentru mine fiecare in parte, m-a adus intr-un unghi diferit, unde nu poposisem de prea multe ori. Recomand citirea si recitirea acestor articole si bineinteles, sa alegem ce-i bun.
26/06/2009 la 11:10 pm
Teleiosepithimia, Q., Isidor şi Agnusstick este una si aceasi persoana?
27/06/2009 la 3:02 pm
Da.
26/06/2009 la 11:10 pm
aceeasi*
26/06/2009 la 11:12 pm
Te-a prins R in ofsaid 🙂
De data asta nu mai scapi.
Acu e in cautarea lui Roda
28/06/2009 la 11:51 pm
M-a gasit.
Pentru asta se pare ca va rămân datoare. 🙂
Un ultim cuvânt pentru proprietarul blogului: Îmi cer scuze pentru aceasta noua incursiune. Nu va impacientați, nu intenționez sa mai revin!
Si tira avanti!
30/06/2009 la 10:18 am
Nu este nici o problemă, toată lumea si tira avanti, fain sau ne-. Nu are rost să vă refuzaţi incursiunile din pricina mea, pe mine nu mă supără.
26/06/2009 la 11:21 pm
lol
banuiam eu ca Q de pe vaisamar.wordpress.com este isidor de pe mariucruceru.ro. pe Agnusstick nu l-am citit.
si da, roda cine este si ce mai face? : )
01/07/2009 la 8:35 pm
Please stay away from Podul de la Opereta. 🙂
Sper ca sunt toate bune si nu te-a suparat nimeni prea tare.
E prea multa liniste pe aici si prin alte cateva locuri pe unde-mi gaseam refugiul.
Daca te-a suparat R. (whoever he/she is) spune-mi un cuvant si …cam atat
02/07/2009 la 1:21 am
Sam, intrebarea ta e ca un colac de salvare! R. nu m-a suparat cu nimic, saracuta… Sunt putin zdruncinat de prea mult si coerent agnosti-ateism.
03/07/2009 la 5:17 pm
Not to worry
Aveam un colac de salvare in plus 🙂
Daca lasi -ismele sa te zdruncine nu-i bine. Ignora-le si sa vezi ce se supara!
Life is too short.
Hope you’re well, though.
03/07/2009 la 11:01 pm
De ce barbatii se ascund dupa pseudonime?
Hai, o faci o vreme..dar…vine si vremea Adevarului,
atunci ce faci?
Exista o zi…
Va veni o zi…
Fiecare am incercat din anumite motive sa ne ascundem,poate nu toti,dar eu am ajuns la concluzia ca nu e corect.
Iti scriam odata ca „ai ceva important de facut”
Rezolvarea problemei tale cu Dumnezeu.
Insa vad ca esti mai preocupat de altele….
Pacat!
Chiar am constatat ca esti gresit in convingerea ca exista predestinare..Gresit,nebiblic ,total gresit.
Iti poate lamuri problema fratele Marius, stapaneste
bine invatatura biblica,pe care o si preda altora.
04/07/2009 la 8:15 am
Văd, maică Elisa, că ştiţi mult despre mine şi Dumnezeu, mai mult decât ştiu eu în orice caz.
Sunt unele probleme pe care trebuie să ţi le lămureşti singur, iar deocamdată nu mi-e foarte clar care sau câte probleme am eu cu Dumnezeu – în afară de faptul foarte dureros că nu sunt eu El, lucru care mi-ar rezolva probabil toate problemele posibile şi potenţiale.
În privinţa predestinării, discuţia pare inutilă, din simplul motiv că, dacă definim fiecare ce înţelegem prin acest termen şi mai discutăm vreo 2-3 ani, constatăm că de fapt suntem de acord. Pe dumneavoastră cred că vă supără ideea că, dacă eşti chemat şi ales cu acte în regulă, eşti cam tentat să o laşi mai moale cu pocăinţa, ba chiar eşti în pericol să te surprindă bucuria… Dar dacă vă întreb dacă sunteţi mântuită sau dacă vă poate scoate cineva din dragostea lui Cristos, ce-mi răspundeţi? Nu cred că o să mă surprindeţi cu răspunsul, care înseamnă de fapt că „aţi acceptat cu bucurie predestinarea” (ceea ce este o faptă, cum ar spune GoodGospel – ca şi cum faptele ar fi ceva îngrozitor), şi ca urmare sunteţi salvată prin har. Dar pocăinţa e formată tot din fapte, anume mai ales fapta de a te abţine de la diverse fapte – deci unele fapte sunt chiar necesare pentru mântuire, ceea ce ne cam deranjează mintal. Toată discuţia asta nu e chiar inutilă, arată din nou că nu e nimic nou sub soare, mai ales în minţile oamenilor. Tocmai am constatat că soluţia lui Nicolaus Cusanus de pe la 14xx este cât se poate de valabilă: contradicţiile se rezolvă toate în Dumnezeu, iar polii diametrali opuşi sunt de fapt un singur punct.
Chiar v-aş ruga să mă surprindeţi, ar fi o problemă interesantă de rezolvat.
05/07/2009 la 5:27 pm
Imi cer scuze pentru interventia mea, dar oarecum ma simt si eu vizat, chiar daca nu am fost in vederea Elisei.
Eu in acest moment sunt prezent in „online” cu un pseudonim „GoodGospel” si prenumele meu Claudiu.
Atunci cand am inceput sa postez pe blogul meu, m-am gandit sa arat prin pseudonim ceea ce vreau sa scot in evidenta si anume „Vestea Buna”. Sunt foarte multe site-uri pe care ma semnez cu numele meu, pentru ca atunci, cred eu, sunt pasibil de subiectivitate. Bineinteles ca posturile semnate sub „GoodGospel” nu sunt complet obiective, insa incerc acest lucru.
Legat de ceea ce s-a spus mai sus:
Eu nu cred ca faptele sunt ceva ingrozitor, din contra, ele sunt roadele credintei si niciodata invers.
Pot spune relaxat ca pot abandona teoria „predestinatiei”, dar nu pot arunca faptul ca nu am nici un merit pentru mantuirea mea si cand spun niciunul ma refer si la acea alegere incriminata. Credinta, in felul in care am inteles Biblia, este darul lui Dumnezeu.
O zi minunata!
06/07/2009 la 10:37 am
Ştiam că nu crezi că faptele sunt aşa, dar poţi lăsa impresia asta prin unele comentarii, şi de altfel această obsesie, sau acest „conflict” fapte/har este destul de răspândit – mă depăşeşte cauza. Poate că unii nu ştiu ce înseamnă să te simţi fără har, doborât, anihilat, şi să simţi nevoia de a face ceva pentru a primi din nou darul de a fi copil al lui Dumnezeu. Poate că alţii transformă faptele în ceva magic, cu efect garantat şi predictibil, ceva care-I poate forţa mâna lui Dumnezeu. Orice absolutizare a unei singure laturi mi se pare greşită, nu numai în această discuţie. Nu e vorba numai de faptele Legii, sau de fapte bune – până la urmă şi pocăinţa, şi rugăciunea, şi orice alegem sau hotărâm sunt tot fapte. Dacă ne manifestăm prin fapte, nu e absurd să exagerăm antagonismul faţă de har? Dacă am decis să facem ceva în direcţia mântuirii, chit că e greşit şi fără putere, oare nu prin har am ajuns la această idee? Poate raţiunea să ne ducă singură la ideea că avem nevoie de iertare şi de mântuire? Nu prea cred aşa ceva… Ca să acoperi cumva acest impuls iniţial de har, există cel puţin două soluţii: separarea suflet/duh, sau harul neştiut. Iar tu spui har>>>fapte, NICIODATĂ invers, şi prin asta îl condamni pe Dumnezeu să fie nedrept, să nu dea nici o şansă omului care se ştie păcătos dar DOREŞTE să fie mântuit. E ca şi cum ai proclama că un om ca Maica Tereza (sau alt exemplu de fiinţă caritabilă până la sacrificiu), chiar dacă nu ar fi simţit niciodată pe pământ bucuria harului şi a credinţei în Cristos, ci ar fi făcut totul dintr-un program intelectual respectat cu stricteţe dar cu sufletul gol de iubire şi milă, nu ar putea primi mântuirea dacă nu ar fi fost de la început „pe listă”.
Tu şi Un Fir de Iarbă contra maica Elisa… Mi se pare absurd din cale-afară. A nu recunoaşte măcar ideea că harul lui Dumnezeu nu coboară cu necesitate peste TOŢI oamenii, şi în consecinţă a declara vinovaţi pe cei care nu ajung la credinţă şi pocăinţă, din pricină că resping harul şi nu decid că ar trebui să creadă, este cel puţin o exagerare (ca să nu mai vorbim de faptul că implică o judecată aspră în necunoştiinţă de cauză – dacă ai har, cum poţi şti cum e să nu ai vreodată?).
06/07/2009 la 11:47 am
„E ca şi cum ai proclama că un om ca Maica Tereza (sau alt exemplu de fiinţă caritabilă până la sacrificiu), chiar dacă nu ar fi simţit niciodată pe pământ bucuria harului şi a credinţei în Cristos, ci ar fi făcut totul dintr-un program intelectual respectat cu stricteţe dar cu sufletul gol de iubire şi milă, nu ar putea primi mântuirea dacă nu ar fi fost de la început “pe listă”.”
Maica Tereza insasi spunea: „Dumnezeu nu-ti cere sa reusesti, El vrea doar sa incerci din tot sufletul.”
Mi s-a parut ca acest citat ilustreaza mai bine ceea ce ai vrut tu sa spui.
Noi nu vorbim aici pe concret. Atunci cand trecem la concret, lucrurile sunt putin (foarte putin) diferite, in sensul ca nu pot eu judeca pe nimeni pentru felul in care crede, pentru felul in care Il intelege pe Dumnezeu etc.
Revenind la general, Dumnezeu mantuieste doar prin har si nu prin fapte. Chiar de te-ai stradui sa faci tot binele din lume si daca Dumnezeu nu vrea sa te mantuiasca, degeaba…
Prin felul meu de a expune aceste idei, incerc sa scot in evidenta, ca ceea ce facem nu conteaza absolult deloc in decizia primara a lui Dumnezeu. El nu ne-a ales pentru ca noi L-am iubit intai, din contra, El ne-a ales inca in momentul cand toti eram pacatosi. Acest lucru e clar si nu poate fi negat.
Dumnezeu este deasupra lucrurilor si faptele bune si chiar si cele rele, se intampla pentru a-I aduce slava Imparatului Imparatilor.
[…] daca nu am dragoste, nu sunt nimic.
06/07/2009 la 12:37 pm
Perfect de acord, dar se pregăteşte maica Elisa, poate şi R. … Şi s-ar putea să fie deranjate de „ceea ce facem nu conteaza absolut deloc in decizia” lui Dumnezeu! Oricum, jos pălăria pentru că tu ai reuşit chiar să spui că renunţi la teoria predestinării, şi încerci să faci loc şi altor idei, nu doar celor ce ţi se păreau până acum foarte clare. Eu, unul, nu cred să mă pot convinge vreodată de faptul că un ateu ultraraţional are vreo vină pentru că „refuză” mântuirea. Şi nu mi se pare nici biblic aşa ceva – cuvintele LUMEA, TOŢI, UNII, MULŢI, PUŢINI, ACEIA, CEI nu sunt privite împreună ca alcătuind un sistem de gândire, de aceea TOŢI îi face pe unii să creadă că înseamnă ABSOLUT TOŢI, iar LUMEA înseamnă tot Universul.
Dumnezeu este absolut şi orbitor de clar. Noi şi cuvinţelele noastre, oricât de mari, suntem ridicol de relativi şi întristător de încâlciţi. Dar ţinem prea mult la imaginea noastră de desţelenitori ai Scripturii, pe care LUMEA n-o înţelege.
06/07/2009 la 6:13 pm
: D da, ma deranjeaza ereziile. si ma mai deranjeaza apelativul maica. putin respect fata de maici nu strica.
ultraratiunea (s-or considera ei asa, dar nu sunt) o sa-i tina pe atei departe de dumnezeu pt totdeauna. si asta numai din vina lor.
06/07/2009 la 6:38 pm
Nu pot să-i spun Elisa, şi nici doamna Elisa, iar termenul de maică nu trebuie neapărat să ducă cu gândul la mănăstire, ci la vârstă respectabilă şi mamă de copii creştini. Îmi pare rău dacă seamănă a luare în derâdere, nu asta mi-e intenţia.
06/07/2009 la 6:45 pm
Mie apelativul ăsta mi se pare potrivit, pentru că evocă aspecte esenţiale: este vorba de o persoană în vârstă, care „se luptă” cu Internetul, după ce şi-a crescut copiii în credinţă, dar nu se consideră izolată şi neinteresată de lumea prezentului, deşi de multe ori este în total dezacord cu ea (vezi părerile despre muzică, închinare, biserici seeker sensitive etc.). Îmi cer scuze, dacă e nevoie renunţ la apelativ, dar nu mi s-a părut că s-ar fi supărat pe mine pentru asta.
06/07/2009 la 6:51 pm
la varsta ma refeream si eu. faci cum vrei.
nu cunosc link (nu ca n-ar exista) care sa spuna despre calvinism ca este erezie. dar nu trebuie sa ne spuna un site sau cineva asta, trebuie doar sa verific cu scriptura si ne dam noi seama singurei ca-i asa.
06/07/2009 la 6:40 pm
Îmi dai şi mie un link, ceva, unde scrie despre calvinism ca erezie? (Nu catolic sau ortodox – în Southern Baptist ştiu că încă se discută calvinismul, nu neapărat ca erezie.)
06/07/2009 la 7:03 pm
Nu ştiu de ce, dar totdeauna mi s-a părut că mai supăraţi pe erezii sunt oamenii, nu Dumnezeu – care se uită mai degrabă cum trăim şi cât iubim pe orizontală şi pe verticală, nu ce teorie am vrea să aplicăm. Cine stabileşte unde se termină eroarea, unde rătăcirea, şi unde începe erezia? Pe anumite subiecte, tratate mai clar în Biblie, pot înţelege de ce anumite aberaţii, speculaţii sau interpretări forţate sunt declarate erezii, dar pe subiectul mântuirii mi se pare că există multe idei deschise chiar de Scriptură, care pot părea divergente dacă uiţi că toate căile duc în acelaşi loc, după voinţa Tatălui – la Judecată. Iar aici, Fiul are toată puterea.
11/07/2010 la 10:55 am
Mult mai supăraţi sunt oamenii pe „deraierile” de la linia principală. De-asta şi cruciadele. La anumite intervenţii, luări de poziţie, vorbiri, am senzaţia că nici acum nu am depăşit epoca aceasta a cruciadelor. Acum ne despart distanţa fizică, nişte cabluri şi niste ecrane. Mă întreb ce-am face (şi ce ne-am face unii altora) dacă am fi faţă în faţă. Câtă dragoste am arăta atunci când dăm cu aşa-zisul „Adevăr” în cap celorlalţi.
Şi apropo de intervenţii. Ştii pentru ce făcuseră război locuitorii din Lilliput din Călătoriile lui Gulliver? 🙂 Luptele interne erau pe ce trebuie purtat: high or low heels. Iar cele externe pe: unde trebuie spart oul: capătul mic sau capătul mare. Şi uite aşa trece viaţa noastră…
11/07/2010 la 11:39 pm
ca sa vezi
comentarii la aniversară
Vreau să o reclam pe Camix pentru că mi-a furat o variantă de titlu pentru o postare care nu vrea să iasă la tipar: „Cruc(er)iada”. Opresc aici să nu dau în bârfă. La mine acasă e altceva dar aici sunt musafir ce șaiba
12/07/2010 la 12:26 am
O, dar e evident: balerini şi capătul mare!
Cu deraierile succesive, liniile au rămas cam goale, mai ales că tramvaiele s-au făcut praf din cauza metodelor folosite pentru readucerea pe făgaşul cel bun.
(Mă ataci sub centură, Camixuş?)
12/07/2010 la 12:32 am
Care aniversară, man? Adică cum, nu vrea să iasă Marius din tipare? Sau să iasă la ţipare – tu eşti mai nou în dia-critică, te bănui de e(re)zitare. Şi cu Sân’ Jiji ce făcuşi, că în reader nu-mi apăru decât moţu, vorba lui Sorescu?
12/07/2010 la 6:34 am
Vai de mine, Agnule,
how can you say that?
tu oare cum m-ai înţeles? Eu vorbeam de intervenţiile altora aici, pe blogul tău. Adică aici la postarea asta. Am urmărit intervenţiile (unele cam „tradiţionaliste”) şi mă gândeam că nu eram prin preajmă atunci. din păcate.
Am impresia că tu ai impresia că mă refeream la discuţiile tocmai purtate pe un alt blog. aia a fost o plăcere. iar ce s-a discutat a fost important.
12/07/2010 la 7:27 am
Hei, era un fel de elegie referitoare la cruciade – punctul slab, alături de Inchiziţie, în care toată lumea atacă catolicii (e oficială cacofonia asta?). Rest assured, I’m happy cu comentariile tale!
12/07/2010 la 6:42 am
Eu tocmai că apăram aceeaşi idee pe care o ziceai in commentu de mai sus.
mno… m-am dezumflat.
12/07/2010 la 6:46 am
Sam,
e clar. Voi v-aţi gândit la alt blog, iar eu dezbăteam pe-aci idei de acum un an (însă valabile oricând). Nu ţi-am citit ca lumea comentariul, că vedeam numai întrebarea împaratezată a Agnului…
Aşadar, poţi folosi termenul, la mine avea în vizor pe alţii.
12/07/2010 la 10:30 am
Eu m-am obişnuit cu rateurile în comunicare, mi se întâmplă încă de la începutul intrării în activitatea de expunere prin mijloace moderne electronice a unor părţi importante din conţinutul meu interior în vederea interacţiunii de preferat paşnice cu conţinuturile altora. Fiecare rateu ai impresia că-ţi sparge timpanele, dar încet-încet ajungi măcar să nu mai sari în sus din cauza surprizei (precum şi a altor sentimente mult mai puţin nobile).
12/07/2010 la 7:31 am
No, Camixmax, te rog forte fain să te umfli la loc! (Keep away from fish and mai ales chips! Vezi că bulimia e un real pericol la şomeri… Recomand chewing gum.)
12/07/2010 la 9:55 am
Oh, înţeleg acum care era baiul, Agnuţ. Dar ce treabă să mai ai tu cu punctele lor slabe când tu nu te mai consideri de-al lor, cel puţin nu pe de-a-ntregul? Eu, când „mă uit” la tine, nu văd un catolic. un credincios – da.
Promix să mă umflu la loc (dacă nu-mi pomeneşti de centuri 🙂 ); nu cu fish and chips, nu. şi nefiind şomeră (încă), sper să nu fie prorocie involuntară.
P.S. „atacă catolicii”: dacă mergem pe extinderea cacofoniei oficial acceptate „biserica catolică”, atunci o putem considera şi p’asta.
12/07/2010 la 10:18 am
Ştii cum e: matematic e ceva putred în Danemarca (ţară protestantă, totuşi), eticheta există orice-ai face, şi mai bine o afişez la loc vizibil pe raft decât să se afle cine ştie când şi cum şi să rezulte vreo conspiraţie iezuită, vreo misiune secretă de ridiculizare, subminare sau ecumenizare subtilă ş.a.m.d.
Eu ţi-aş proroci numai de bine, dac-ar fi după mine… Dar drama ta este emblematică pentru orice fiinţă care, alas, nu e bărbat, şi care se încăpăţânează să studieze oarece ştiinţe etherice în învăţământul superbior. Are soţietatea noastră, baha’i să zicem chiar incontinentu nost’ nevoe dă fetele astea care se dă dăştepte şi nu pune mâna pă o furcă, pă o coasă, pă o mulgătoare electrică? Hai? Iotete mă la ele, să dă mari cocoane! La muncă codanelor! În producţia de bunuri materiale! nu vedeţi că n-avem dă niciunele?
12/07/2010 la 10:34 am
Că veni vorba: ai văzut, Dyo a recunoscut în publicul lui Marius că e cu World Vicion… ăăă… Vision. Stai să vezi! Cred că deja s-au aprins nişte beculeţe de avertizare pe panouri. It’s fishy! Părinţi, teosis, ortodoxia cea bună, ce vrei mai mult? Să fim vigilenţi şi să nu ne lăsăm cont-amin-aţi!
06/07/2009 la 6:18 pm
Ca sa poti refuza ceva trebuie mai intai sa ti se ofere. Tuturor oamenilor li se cere ascultare, insa fara Dumnezeu este imposibil, iar Dumnezeu se indura de cine vrea. Eu cunosc cativa atei inraiti care au devenit crestini si cred ca Dumnzeu nu-si limiteaza posibilitatile doar la cei ce se nasc cu „deprinderea” dupa Dragostea Infininta. Sunt si unii care o primesc pe parcurs.
Insa, in mod clar fiecare va primi rasplata faptei sale, deci cei ce vor primi pedeapsa o vor primi pentru faptele lor.
06/07/2009 la 7:08 pm
mie nu mi se pare potrivit. elisa e prea draguta sa-ti spuna asta.
f bine si normal ca nu se considera izolata si neinteresata de lumea prezentului. nici vad de ce s-ar considera. mi-ar place si mie sa fiu acum la pensie, fara nicio grija…
si eu am fixuri bune : )) vizavi de inchinare, muzica…
06/07/2009 la 8:49 pm
Bine, îmi cer încă o dată scuze, dacă se poate interpreta ca batjocură cel mai probabil că aşa se şi interpretează, deci îmi cer iertare şi nu am să mai folosesc termenul ăsta nefericit. Anumiţi oameni nu pot folosi anumite cuvinte, pentru că nu sunt niciodată luate cu tonul cu care sunt “rostite” (iar de la tastatură nu prea pot să dau intonaţie).
Doamnă Elisa, vă rog frumos să mă iertaţi, nu am vrut să fiu obraznic. Acum, ca să nu par prea fariseu, să ştiţi că vă respect mai mult pentru vârstă şi pentru copii, decât pentru altceva — dar asta sper că puteţi înţelege. Vă doresc viaţă lungă şi sănătate.
06/07/2009 la 9:26 pm
: )) sa nu exageram. elisa e super de treaba si-o sa te ierte. : D
ps ai vazut c-o venit postasul?
06/07/2009 la 7:27 pm
da, exista multe idei deschise dar gresite. cu scriptura se verifica de care sunt. la judecata va fi prea tarziu.
tocmai ca mantuirea e cel mai important lucru, deci cel mai discutat. cei mai multi vin si-ti spun ca esti mantuit prin har si ca nu trebuie sa faci nimic decat sa crezi. nu tu sfintenie, nu tu rugaciune, nu tu post, nu tu umplere cu duhul sfant, nu tu crestere spirituala, ci doar sa crezi si esti gata mantuit. asta e religia care place, dar care duce direct in iad. (galateni 1, 2 timotei 4)
06/07/2009 la 7:39 pm
Simt ca-i nevoie de putin piper:
i-a scos afară, şi le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?
Pavel şi Sila i-au răspuns: Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.
Fapte 16:30-31
Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
Romani 10:9
Fiindcă ,oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.
Romani 10:13
06/07/2009 la 7:55 pm
q.e.d.
nu asa se citeste scriptura, gg.
06/07/2009 la 7:57 pm
Eu zic ca nu se opreste citirea Bibliei doar la versetele astea.
In momentul in care crezi, celelalte lucruri vin de la sine. Elementul cheie este credinta, sa-L crezi pe cuvant pe Dumnezeu.
06/07/2009 la 8:12 pm
da, dar nu mai zi ca „ceea ce facem nu conteaza absolut deloc in decizia lui Dumnezeu!” sau „…si daca Dumnezeu nu vrea sa te mantuiasca, degeaba…” ca e gresit. dumnezeu doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti. 1 timotei 2:4
la judecata nu te va intreba daca ai crezut ori ba, ca toti vor spune c-au crezut, ci ce-ai facut dupa ce ai crezut.
06/07/2009 la 8:29 pm
Ioan 5:24
Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
Crezi ca Domnul minte cand spune ceea ce este scris mai sus?
Iata ce a inteles Ioan prin Duhul: Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte.
Ioan marturiseste in felul urmator: Noi ne dam seama ca suntem iesiti din moarte pentru ca iubim pe frati. Noi stim ca suntem deja in viata pentru ca suntem in dragostea lui Hristos.
Ioan 3:18 Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan 5:24 şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.
De fapt aici nici nu se vorbeste intr-adevar despre o judecata reala ci termenul folosit pentru judecata ar fi tradus mai bine prin condamnare.
Astfel, cel care crede nu este condamnat, iara cel ce nu crede a si fost condamnat, iar la sfarsit, „la judecata” asa cum spui, nimeni nu va fi intrebat ci doar se va rosti sentinta deja hotarata mai dinainte.
Atunci toti i se vor inchina si-L vor recunoaste ca Dumnezeu Adevarat si Minunat.
06/07/2009 la 8:50 pm
GG, de ce nu spui ce crezi şi despre sfintenie, rugaciune, post, umplere cu Duhul Sfant, crestere spirituala? Poate că R. crede despre tine că propovăduieşti libertinismul.
06/07/2009 la 8:41 pm
Eu cred ca nimic intinat nu va fi mantuit. Nu promovez nici pe departe libertinismul. Eu unul am acuzat foarte mult bisericile (adunarile) ce indeamna la libertinism, lupt impotriva teoriei desfiintarii legii.
Cred ca Rugaciunea este modul de a comunica cu Dumnezeu, este felul in care ne invata Domnul Isus sa comunicam cu Tatal Nostru.
Cred de-asemenea ca suntem intr-un proces de sfintire, proces ce-i apartine in totalitate lui Dumnezeu, dar care are efect asupra noastra. Sunt total incredintat ca in momentul „rapirii noastre” la a doua venire a Sa, vom fi schimbati, scapati de firea pamanteasca; procesul sfintirii va fi definitivat.
Libertinism promovat de mine? Niciodata.
12/07/2010 la 1:21 pm
Cred că nu-mi pasă cum mă califică aceia, atâta vreme cât cei destupaţi mă încurajează să continuu.
Muzicalul Yentl l-ai văzut? cu studenta la seminar mascată în bărbat ca să fie acceptată. eu prima dată am intrat în contact cu coloana sonoră, a fost o delectare, iar apoi a trebuit să văd şi feţele:
Cam toţi ăştia care avem cel puţin 2 ani de blogărit (darămite cu peste 3 ani) avem şuturi la arhivă. Uite, de exemplu, m-am băgat ca musca-n zăr (poate am ziş şi prostioare, nici nu le-am mai recitit, dar atitudinea am ţinut-o minte) aici cu câteva intervenţii:
http://rasvancristian.wordpress.com/2008/03/06/in-ograda-lui-manastireanu-cam-miroase-a-papistasi-din-ecumenismele-puterii-i/#comment-1608
Întâmplarea face că am „discutat” (prea mult spus) tocmai despre… 🙂
Dar la urma urmei, astea toate ne fac mai puternici dacă decidem să continuăm. da, măcar nu mai sari surprins. şi tu ai continuat. şi poate asta nu e întrebare de mediu public, dar îmi vine să o pun: dacă ar mai fi să ştergi teleiosu încă o dată, ai face la fel?
Dar tu ai văzut că Marius a scris că apreciază civilitatea şi clasa înaltă de dialog pe care au avut-o participanţii? A zis că e cel mai frumos meci de până acuma la el. şi eu m-am gândit că a decurs fără incidentele din alte dialoguri.
12/07/2010 la 3:11 pm
Nu cred că l-aş mai şterge o dată, m-a speriat A.Dama…
Da, a fost un dialog curat din punctul ăsta de vedere. Dar, sincer, tare mi-aş dori ca Marius să conducă puţin discuţiile, nu doar să le modereze. E păcat de temele care se „dezbat”, pentru că discuţia se revarsă în toate dimensiunile şi nu se prea mai pot cerne multe idei clare. Măcar să se desprindă clar viziunile alternative, ca să ai de unde să alegi – idealul meu. Puţină ordine şi disciplină uneori nu strică într-un spaţiu de comunicare liberă. Apoi, nu orice merită disecat la infinit, poate cineva ar trebui să dea direcţiile de forţă, să taie aripile deviante şi să umfle baloanele de semnalizare. Semăn cu Alin Cristea?
12/07/2010 la 5:36 pm
Hahahah, n-ai nici o şansă să semeni cu AC. Ca să semeni cu el ar trebui ca, uitându-te la un tablou, să vezi un pixel problemă şi să spui că acel pixel reprezintă întreg tabloul. Ba chiar să vezi pixelul şi când el nu e acolo. Îs rea.
Mie îmi semeni cu Ralph Touchett din Portrait of a Lady la felul de a gândi.
Da, am văzut că M nu s-a implicat la conducerea discuţiei ăsteia, deşi în general o face. Îmi amintesc mai ales pe pătrăţosu ce dialoguri interminabile aveam uneori. căutam mai înainte unul maraton cu privire la blogul – chestiune privată vs. personală din 2007, dar l-a şters cred. că pornise de la un subiect mai sensibil.
Da, ar fi ideal, dar nu ştiu dacă el ar da mai multe alternative (preferabile toate) din care publicul să aleagă. ar însemna o detaşare şi echidistanţă probabil prea mare faţă de subiectul dezbătut şi nu ştiu dacă poţi aştepta asta de la un om. că fiecare porneşte din start cu o idee cea mai bună. alternativele nu sunt preferabile. poate doar acceptabile dacă cea mai bună nu poate avea loc. sau aşa mi se pare mie. Dar oamenii îi plac şi dacă sunt diferiţi.
12/07/2010 la 6:06 pm
Poziţia lui Marius este delicată, nu poate să-şi etaleze părerea personală în orice discuţie – înţeleg asta, e un dans pe sârmă. În afară de asta, se expune suficient prin subiectele pe care le propune, şi care probabil deranjează şi aşa destul. Chiar şi numai deschiderea perspectivei poate fi suspectă de ecumenism sau relativism.
„Think, people, think!” e un slogan foarte periculos… Fiecare punem ochii pe o variantă şi nu o lăsăm din gheare, dar poate nu strică să avem a bird’s eye view ca să ne punem în context.
12/07/2010 la 7:17 pm
Şi o şi avut parte de bobârnace. şi pentru cele mai inofensive subiecte uneori. La ce nu te aştepţi. te mirai unde le sărea gândul. cum era şi „Isus, blogăr?”, pare-mi-se, tot undeva bine în trecut.
12/07/2010 la 7:29 pm
Da, l-am citit. Literalismul nu se aplică numai la biblie… Ştii că există şi bancuri şi caricaturi cu literalişti?
12/07/2010 la 8:14 pm
hmm, nu ştiu dacă văzui. sau poate ba da, îmi imaginez ceva ce ar putea intra în categorie, nu ştiu dacă ne gândim la acelaşi lucru.
de fapt, comicul nu din asta izvorăşte?
12/07/2010 la 8:23 pm
Necazul e că ar trebui aplicat numai atunci când e cazul, nu totdeauna. Când se forţează, devine comic în viaţa reală. Dar în legătură cu Biblia este uneori trist, alteori stupefiant. Pentru mine rămâne totdeauna în fundal, şi nu trebuie uitat, pentru că acuză implacabil.
12/07/2010 la 8:20 pm
de exemplu ăsta ar fi?
Două vaci erau pe câmp. Una era albă. cealaltă era mai încolo.
(de limbaj)
12/07/2010 la 8:26 pm
Nu cred… Eu am una din viaţa reală: în cabinele de WC de la Bricostore este un afiş, care aplicat literal duce la moarte sigură prin epuizare. „Apăsaţi aici înainte de a părăsi cabina!”.
12/07/2010 la 8:30 pm
Vorbim mai încolo, trebuie să plec… şi să apăs „Trimite comentariul” înainte de a pleca… Adieu… Eu v-am iubit… Ce riscantă e viaţa…
12/07/2010 la 11:15 pm
Deci nu ai fost tentat deloc să încerci! 😀 N-ai verificat dacă nu cumva alţii muriseră înăuntru încercând.
Doar la trecut ne-ai iubit, Agnusianule? Hai, că noi vrem şi din lumea cealaltă, iubirea nu piere aşa când vine eclipsa, fă ceva. Converteşte-o cumva, schimbă-i extensia.
Ah, şi să nu uiţi să apeşi aici înainte de soamne. eu tocmai apăsai.
12/07/2010 la 11:19 pm
Am găsit o extensie: iubire.ppt
Pe pragul timpului, cu mâinile întinse spre voi.
Pat(h)etic enough?
(Soamne? Doamne!)
13/07/2010 la 10:18 am
dada,
numai cred că ppt deja a fost făcut cam murire de către succesorul lui, deşi eu i-am rămas fidelă.
13/07/2010 la 10:38 am
Rogu-te, spune-mi dară: au cine-i succesorul?
13/07/2010 la 10:48 am
.pptx?
13/07/2010 la 11:14 am
Aha… Atunci, pe pragul timpului, crucificat? Nu merge, nu cadrează cu persona. Anihilat?
12/07/2010 la 7:23 pm
Ar putea şi să mai descurajeze multitudinea de replici-codiţe care – vorba unui clasic în viaţă – aduc a chat discussion, nu a preocupare cu problema.
12/07/2010 la 7:30 pm
Adevărul e că blogul nu e un mediu potrivit pentru dezbateri, poate un forum ar fi mai bun. Deşi, dacă e moderat fiecare mesaj, lumea se plictiseşte să aştepte reacţia.
12/07/2010 la 8:17 pm
Păi moderarea fiecărui comentariu nu prea e o soluţie. Însă aprobarea membralităţii pe forum poate poate ar fi una. iar cei care, după aprobare îşi fac de cap prea tare, pot rămâne fără membralitate (o perioadă sau pe termen nelimitat). aşa a fost şi blogul ăsta cel nou al lui M o vreme, la începutul lui, de fapt.
13/07/2010 la 10:52 am
Vaiii… este pur si simplu revoltator!!
13/07/2010 la 11:16 am
De acord. Dar ce anume?
13/07/2010 la 12:58 pm
M-ar durea sufletul să-l anihilez sau crucific. să-i zicem iubire eternă fără extensie modificabilă? sună cam ştiinţific, dar…
Tu ce zici, patetismul atunci de ce e privit cu ochi răi? nu mai avem ochi pentru el?
13/07/2010 la 2:27 pm
Ca orice exagerare sentimentală într-o viaţă formală… până simţi pe pielea ta că te sugrumă. Au contribuit şi anglosaxofonii, cu al lor jalnic pathetic. Totuşi, depinde foarte mult de cum e „pus în scenă” ca să dea senzaţia de „bărbăţie” – dacă are suficientă forţă de impact e mai acceptabil. Vezi de ex. Troia – dacă reuşeai să uiţi că muşchii de Brad nu sunt reali şi că Paris era chiar jalnic… Peter O’Toole devenea pasabil. Pateticul e prea feminin, acum toată lumea e macho sau cu un macho alături. Only the losers are pathetic, the winners take it all. Până şi creştinii se feresc de patetism, au nevoie de triumf.
17/07/2010 la 11:39 pm
Hhh, Agnu, asurzitoare tăcerile tale… 🙂
Cuvântul se făcu piatră şi se aşeză pe fundul mării.
20/07/2010 la 10:29 am
Ssssss…. … …plouf!
20/07/2010 la 10:42 pm
Eee, serios eşti tu?
23/07/2012 la 3:40 pm
Păi, uite, ai putea sărbători, de exemplu, cu astfel de tort. dacă îți place dulce: