Da, fraţilor… Am foarte mult timp, aici. Şi salonul e de fapt o rezervă cu două paturi — dar sunt singur cuc, pentru că se pare că nu rezistă nimeni la prelegerile mele din timpul nopţii. Nu ştiu de ce, că nu cred că mă repet sau ceva — poate vorbesc prea tare… Sau nu le place cum cânt? Sigur, nu am o voce prea grozavă, mai ales la joase şi la acute îmi cam alunecă un pic, dar totuşi!
De exemplu, probabil că astă-noapte am cântat, pentru că m-am trezit cu o melodie în minte, şi aş cânta-o şi acum, dar nu vreau s-o supăr pe sora-şefă (excesiv). Se pare că în ultima vreme e supărată pe toată lumea, inclusiv pe mine, preferatul dumneaei — are nişte probleme sentimentale, bănuiesc că legate de un anume bodyguard pe care scrie mare (dar nu atât cât să-i acopere spatele foarte lat) FULL SECURITY SRL. Nu FOOL, FULL! Şi eu am crezut că e greşeală de tipar, dar când am făcut această inofensivă observaţie era să mă aleg cu un baston de cauciuc pe spinare, aşa că vă rog să nu creaţi probleme inutil, lăsaţi aşa, că nu contează decât partea a doua. Adică, noi să fim siguri că nu ne atacă sătenii din jur — au un aer cam flămând, săracii, dar nu ştiu ce meniu avem noi pe aici câteodată…
Deci, ca să nu pierd şirul, am fost adineauri la cercul micilor internauţi solitari, şi îmi face plăcere să şeruiesc (şirul şiroind se şeruie şi şase şarmante şoapte şerpuiesc din Cher…) cu voi melodia respectivă, şi pun şi versurile, pentru meticuloşi — sunt şi pe aici câţiva, sora îi strigă “psycho-patuleee”, cu pauză şi psaihău. Probabil există o conotaţie care îi e dragă, şi bodyguardul se distrează de minune de fiecare dată — adică înainte, acum nu prea mai lasă postul de la poartă.
DECI,
YES — Time and A Word
In the morning when you rise,
Do you open up your eyes, see what I see?
Do you see the same things ev’ry day?
Do you think of a way to start the day
Getting things in proportion?
Spread the news and help the world go ’round.
Have you heard of a time that will help us get it together again?
Have you heard of the word that will stop us going wrong?
Well, the time is near and the word you’ll hear
When you get things in perspective.
Spread the news and help the word go round.
There’s a time and the time is now and it’s right for me,
It’s right for me, and the time is now.
There’s a word and the word is love and it’s right for me,
It’s right for me, and the word is love.
Have you heard of a time that will help get it together again?
Have you heard of the word that will stop us going wrong?
Well, the time is near and the word you’ll hear
When you get things in perspective.
Spread the news and help the word go round.
There’s a time and the time is now and it’s right for me,
It’s right for me, and the time is now.
There’s a word and the word is love and it’s right for me,
It’s right for me, and the word is love.
Frumos, nu? LOVE, NOW! C’mon…
Da. Cert e că mă simt tare singur uneori — adică, să nu credeţi cumva că mă simt mai puternic dacă sunt singur, nu, e vorba că aici nu vine nimeni să mă viziteze… Nici măcar troll-ul… Sora nu prea mai vorbeşte cu mine, mai mult ţipă. Doctorul Şitulescu cred că e la vreo specializare, congres, ceva… M-au uitat cu toţii, ce mai! O fi şi prea departe de… trebuie să meargă cu maxi-taxi… E aglomerat, bagaje multe, costă… De fapt, nici eu nu mai ştiu dacă are cine să mă mai viziteze, dar parcă era cineva mai demult. Şi… cred că îi plăcea… Yes? Yes! Yes! C’mon!
În Chip co-răspunzător 
31/08/2009 la 9:26 pm
vin eu cu portocale daca imi spui unde…
31/08/2009 la 10:23 pm
Ah, nobilă doamnă, nu mai răsuciţi pumnalul în rana-mi! Sora nu suportă vizite femenine, sub pedeapsa cu… nu, n-are rost să vă şochez – decât din partea rudelor de gradul I (maxim II, dar strict în anumite perioade faste, pe care am încercat în zadar să le corelez cu diverse fenomene înconjurătoare, sau ascunse privirii, dar deductibile). Oricum, atâta bunătate nu poate rămâne nerăsplătită, sunt sigur (de a dumneavoastră vorbesc, desigur). Nu prea m-aş încumeta să zic că am să mă rog pentru dumneavoastră – mai fentez eu cu pilulele, însă în majoritatea timpului nu prea mă pot concentra. Nu e rău deloc, e chiar relaxant pe alocuri, dar parcă-mi lipseşte un pic de claritate în ceaţa asta destul de blândă… Aşa, deci am să mă gândesc cu plăcere la dumneavoastră (vă rog să nu care cumva să-mi trimiteţi vreo poză!), şi am să încerc să asociez gândul cu lumina blândă de la ghereta paznicului porţii de SE (la noi gardul e foarte înalt, nu ne lasă în ruptul capului să urcăm mai sus de et. 1, şi nu reuşesc nicicum să prind un răsărit sau apus ca lumea). Bălăceanca am impresia că se cheamă, dar nu mai sunt sigur. Mult din tot ce vă doriţi şi aveţi să puteţi da şi altora – ceva mai mişto nu-mi vine pe moment.
Pace, Isus vine!
31/08/2009 la 10:48 pm
no da’ ce-ai patit de-ai ajuns in spital?
31/08/2009 la 11:03 pm
Tulai Doamnie! D’apăi nu tătă luhmia asta belongs here anyway? No stai că-ţi aduc amintie amu, mintienaş, fată dragă (…)! Da şe! Numa hii pă fahză la postu care ghini, binie? No!
31/08/2009 la 11:15 pm
bine-a fi.
24/04/2010 la 5:06 pm
Cher Ami,
Nu stiu ce ai patit, dar voiam neaparat sa-ti tranmit un gand de simpatie. Desi scriu foarte greu, numai cu stanga, si eu sunt la repaus- mi-am fracturat si dislocat umarul drept- am tinut sa-ti las un gand de la mine.
Poate mai revin… dupa ce ma exersez cu stanga…
Cu drag,
24/04/2010 la 9:50 pm
Draga mea Joy,
Nu am păţit absolut nimic, mulţumesc mult pentru grijă şi efort, sunt periculos de bine şi de îmbibat de dulceaţa firii (adică a Firii, nu a firii mele, bien sûr). Îmi pare rău să te ştiu în suferinţă, sper să treacă rapid şi să nu lase urme, sau să lase dar din cele plăcute şi nesomatice. Aştept oricând să mai vorbim, ştii că-mi place (şi vreau să nu mai fac prea multe gafe ca să te supăr iar). Multă sănătate, şi sper ca indisponibilitatea trecătoare să nu-ţi încurce prea mult les affaires courrantes.
25/04/2010 la 8:00 am
Draga Agnusstick,
Indrazneste sa fii tu insuti chiar daca crezi ca risti sa ma superi :). Daca ma retrag din dialog uneori o fac pentru ca nu mai stiu ce sa spun sau imi dau seama ca nu pot percepe realitatea ta, sau mai rau, ca o interpretez eronat, subiectiv.
Pe moment sunt si mai incapabila sa inteleg ceva, cred ca din cauza calmantului… asa ca vezi de ce stau si eu mai la distanta de discutii profunde acum.
Daca nu as fi la atata distanta de tine as veni sa te vad, sa te ascult mai ales, sa te cunosc cat de cat.
Eu cred ca esti in atentia multora… dar te rasfeti :).
O zi buna si luminoasa iti doresc!
25/04/2010 la 9:47 pm
Mulţumesc Joy, a fost! Vezi cum e cu pilulele astea? Hai că trece!
Da, mă alint, dar nu mă ruşinez de nimic din ce e copilăresc.
Una dintre amintirile mele cele mai frumoase este aceea cu fiica mea, la vreo 5 ani cred, spunând că vrea să se mărite cu tati când va fi mare. Gând mai superb nu-mi pot imagina deocamdată cu muritori… Desigur că au fost şi reacţii negative în familie, una dintre bunici ar fi dorit s-o cert şi să-i scot rapid din cap copilului mizeria asta, dar nu m-am lăsat convins să murdăresc ceva atât de pur. (Cealaltă bunică nici n-a aflat, nu ştiu cum ar fi reacţionat.) Mi se pare şi acum o dovadă că eram o familie aproape edenică pentru ea. E greu ca un adult să simtă şi să gândească aşa… Lumea ar semăna mai mult cu Babilonul dacă totul în noi ar fi curat? Nu e neapărat ciudat, dacă ne amintim de evanghelia apocrifă după Toma. (Pericol, gnosticism! Dar suntem în toată firea…)
24. Maria L-a întrebat pe Isus: „Cu cine seamănă ucenicii Tăi?”. El i-a răspuns: „Seamănă cu nişte copii care şi-au găsit adăpost într-o ţarină care nu le aparţine. Când stăpânul ogorului va veni să şi-l ceară înapoi, ei se vor despuia înaintea lui şi i-l vor înapoia.”
42. Ucenicii L-au întrebat atunci: „În ce zi Te vei arăta nouă, şi în ce zi Te vom putea privi?”. Isus le-a răspuns: ” Când vă veţi despuia fără să simţiţi vreo ruşine; când vă veţi scoate hainele şi le veţi arunca jos, ca nişte copii, şi veţi călca peste ele! Atunci veţi putea privi la Fiul Celui care este viu, şi nu vă veţi teme.”
25/04/2010 la 9:56 pm
P.S. Evident, nu am opinii augustiniene relativ la păcatul originar şi la totala depravare a omului, şi nici nu văd în copii nişte îngeraşi. Dar nu pot crede că Isus a vorbit despre ei aşa cum a vorbit fără o cauză adâncă şi o miză foarte mare.
05/08/2010 la 9:52 am
Ha! Nu mă poci abţine (şi nici nu cred că ar trebui): şi eu i-am spus tatanului (forma mea de alint) când eram copilă că vreau să mă căsătoresc cu el. Nu mai ţin minte câţi ani aveam. Eram prea mică să-mi dau seama de imposibilitatea ăstui fapt sau de imoralitatea lui. Era perfect valabil, dar era aşa mai mult la nivel de intensitate a trăirii, parcă. O iubire care nu-şi putuse găsi altă expresie mai potrivită decât aia.
Bineînţeles că mi-a răspuns: „Da, îţi dau io ţie!” şi brusc m-o indispus.
Probabil de-asta am şi reţinut secvenţa. mi se pare că puţine îmi amintesc de la vârstă foarte mică..
ps: place Yes (şi compoziţiile lui Anderson fără formaţie)