Misericordiam volo

Vreau milă!
Zbor de o milă prin inima mizeriei, a-lunec peste mizerie
Şi mă simt mizerabil, demn de milă.
Cu inima mizeră care parcă zboară în mine, din mila Celui de care nu ne este milă.
Rar, inimi miloase furate mizeriei.
Des, inimi mizerabile care fură milă, crezând că ar fi dragoste.
Oare mila inimii zboară când vrei să o furi?
Fii hoţ, ascunde-ţi inima.
Fur milă!

Anunțuri

2 răspunsuri to “Misericordiam volo”

  1. A.Dama Says:

    On ne vole que ce qu’on aime – Nică a furat pupăza care-l trezea prea dimineaţă, fiindcă o ura. Dar,
    la haine est le signe d’une passion violente.
    Mizerabil vs mizericordios.
    Fur vs zburător.
    Că nu e om dacă a scris o poezie – dacă NU a scris…
    Nu e om dacă nu a trăit o poezie…

    • agnusstick Says:

      Merci…
      On finit par aimer ce qu’on vole, surtout si ça vole de nos mains à la fin? Doar pretexte pentru a sugera consonanţele latine, dacă nu era clar din „poezie”.
      Mizericordios mi se pare un termen (inuman) rezervat… adică pus deoparte pentru El. Plus că, într-o „poezie”, mi-ar aduce aminte de Adrian Păunescu şi rima sa revó-luţí-onár (cântată de Ivaniţchi). Asta cu furul îmi place… Iar ultima chestiune vine prin răs-sucire de la cântecul de pe vremea mea, care începea cu versurile „Că nu e om să nu fi scris o poezie / Măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui”.


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: