Prometeu
Miron Cozma
Max
François Villon
Houdini
Eu
Eu, Altul
Eu, Eu
Eu, eu, eu,…
Altul, eu, altul, eu, …
1
I, N, R, I
1,2,3,…
1,1,1,…,1,1,1,…1
Veriga lipsă
Veriga lipsă, Lanţul absenţelor
Lanţul absenţelor, Prezenţă
Absenţă, Prezenţă, Absenţă, Prezenţă,…, Absenţă, Absenţă, … Absenţă
Prezenţă, Prezenţă, Prezenţă…
jertfă, Milă, Jertfa, Milă, Milă, Milă, …Viaţă
Mihai I, Dej, Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Iliescu, Băsescu, …Băsescu, Dumnezeu
Veriga slabă
Munţii
Necazurile
Zăpezi, Gheţuri, Asfalt
Magazine
Fram
-Farm
Corăbiile (uneori)
Cămile
Molecule
Nucleotide
Păcatul
Boala
Eu, tu, noi
Fier
Căluşei
Pământ, Iarbă, Ciută, Lup, Om, Dumnezeu
Dumnezeu, Cuvânt, Pământ, Om
Dumnezeu, Big Bang, Dumnezeu, … Dumnezeu
Dumnezeu, Totul
Eu, păcat, păcat, păcat,…
Sufletul meu, sufletul ei, sufletul ei
Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
10 răspunsuri to “În lanţuri”
Lasă un răspuns
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 
28/09/2009 la 9:36 pm
Eu pun în toate poeziile 1 x 1 x 1 x 1… x 1.
Doar că nu e vizibilă matematica. 😀
Nu m-am lămurit dacă Fram era ursul sau vasul lui Fridtjof Nansen, pe când explora nordul Siberiei.
În orice caz, altfel se văd lanţurile din celula închisorii, şi altfel la recepţiile mondenilor.
Ştii cântarea aia: „Leagă-ne, Doamne, pe toţi împreună, cu lanţuri ce nu pot fi rupte!”
No, asta e încă suprarealist.
29/09/2009 la 7:15 am
Era frigiderul (sunt nostalgic). Lasă recepţiile, n-ai văzut la târgul auto din Vitan ce n-a văzut Parisul, kara-te că te tai!
Nu ştiu cântarea, îmi pare faină… Eu m-aş lega împreună cu câţiva de gardul UEO (pentru bursă), dar mi-e că vine unul care nu ne înţelege perfect, şi ne dă drumul! Au păţit-o şi grevişti celebri, şi băieţii şi fetiţele activiste de la GreenPeace.
Vrei bursă?
28/09/2009 la 11:30 pm
Ma bag eu cu o esplicatie pentru ca A.Dama a uitat ca A.gnu.stick nu e familiar „cucantarile” nefiind „made in Neoprotestantia”. Cantecelor religioase, noi (?) evanghelicii le spune(a)m „cantari” (iarta-mi lenesa scriere a-dia-critica) in comentariul de mai sus avand o mo-n-stra de gen-iu
29/09/2009 la 7:22 am
Da, şi Bulă, când era angajat la Balanţa Sibiu, făcea cântare patriei. De aceea, cuvântul „cântare” este ambiguu şi uşor compromis. Dar totul depinde de urechea fiecăruia. Ai urechea deschisă, încap cântări de orice fel – compromise, desuete, jalnice, false, puerile, distrate, neatente –, şi toate sunt înălţătoare, căci nu cântăresc mai mult decât aerul pe care-l scoţi din plămâni. Uneori iese şi cu suflet…
29/09/2009 la 11:03 am
Să zburăm ca cuca-n-tăriile ceriului, dragă Sam, în stoluri diferite – iată un vis frumos, inclusiv pentru găini şi kiwi. Eu nu m-am hotărât încă asupra stolului preferat, că toate cântă frumos, dar numai unele nu te ciocăne la cap dacă nu zbieri frumos în formaţie. (Sau zbori? Nu contează, tot aia e…)
29/09/2009 la 8:03 am
Mă car am râs la cafeaua de dimineaţă! Dacă tot mi s-a spus kara-te.
Nu ştiam nici dincolo dacă „duplicitarul” era pe caz concret, critic faţă de cei de… faţă (no, cu diacriticele astea, scrisei „faşă” din greş-EA-lă), dar într-o parte găsesc acum karate şi în alta amin(ă-te).
Cel mai hai os e că pe blogul meu evit pe cât pot lexeme problematice precum „cântare”, chiar dacă niciodată „Cântarea cântărilor” nu va fi (ş)lagărul (ş)lagărelor… Folosesc „cântec”, fiindcă e cu… cântec. 🙂
Şi rimează cu în ec.
Mai bine mă car decât înec.
Să vă fie ziua în-cântare!
29/09/2009 la 1:57 pm
Apropo de formatii de zbor… macar doua indicii despre o formatie stiuta de mine:
http://adamaica.wordpress.com/2009/04/18/sa-scoatem-mastile/
http://adamaica.wordpress.com/2009/07/03/sa-hranim-ingerii/
In rest, m-am intrebat acuma brusc cat cantaresc aripile. Le-as pune pe cantarul Lui.
Pentru ca suntem tristi in contratimp…
29/09/2009 la 6:12 pm
Bag samă că am mască de prost… şi nu prea ascunde nimic din ce simt despre mine acum. Îmi pare rău că m-ai pus la blogroll în halul ăsta! Nu eram în campanie publicitară, indiferent ce spun aparenţele… Dacă te rog să mă scoţi şi să mă pui mai târziu, dacă-ţi vei mai aduce aminte?
29/09/2009 la 6:32 pm
Am explicat la mine că nu a fost un reflex… Ştii tu povestea. Se-aude clanţa uşii, sigur vine păpica. No way!
Nici măcar „noblesse oblige”.
Dar am să (te) ascult… O să reiau etapele cândva…
29/09/2009 la 7:07 pm
Multumesc mult si raman (vesnic) indatoratat!