Acest cântec al lui John Denver mi-a bântuit adolescenţa, dar îl simt la fel de aproape şi azi. L-am ascultat o singură dată împreună cu altcineva, dar acum sunt mult mai înţelept decât în adolescenţă… Atunci aş fi spus că nu prea sînt, acum aş spune că sunt alt cineva, aproape o dată pe oră altul.
Pe atunci încă visam că zbor – da, în somn visam asta destul de des (auzisem că este un semn de boală rară, dar nu cred – voi visaţi că zburaţi?). Nu zburam ca un vultur, era ceva ca un fel de înot, stil crawl la foarte mare înălţime, destul de jos ca să mai văd florile şi copacii, destul de sus ca să scap de ceea ce mă urmărea în vis. (Oare ce fel de gând ciudat a dus la botezarea unui stil de înot rapid cu un cuvânt specific uscatului şi repulsiei?). Uneori mai visam că pot alerga precum astronauţii pe Lună, cu salturi uriaşe, înalte, domoale… Dar acu’ s-a isprăvit, zisei eu cu glas sfârşit, ridicând din picioruş. Totuşi, mai sper să revină. Nu vara, ci visele cu zbor.
Versurile ascund un Nume care este mai presus decât oricare alt nume.
LOOKING FOR SPACE
On the road of experience, I’m trying to find my own way.
Sometimes I wish that I could fly away
When I think that I’m moving, suddently things stand still
I’m afraid ‘cause I think they always will
And I’m looking for space
And to find out who I am
And I’m looking to know and understand
It’s a sweet, sweet dream
Sometimes I’m almost there
Sometimes I fly like an eagle
And sometimes I’m deep in despair
All alone in the universe, sometimes that’s how it seems
I get lost in the sadness and the screams
Then I look in the center, suddently everything’s clear
I find myself in the sunshine and my dreams
And I’m looking for space
And to find out who I am
And I’m looking to know and understand
It’s a sweet, sweet dream
Sometimes I’m almost there
Sometimes I fly like an eagle
And sometimes I’m deep in despair
On the road of experience, join in the living day
if there’s an answer, it’s just that it’s just that way
When you’re looking for space
And to find out who you are
When you’re looking to try and reach the stars
It’s a sweet, sweet sweet dream
Sometimes I’m almost there
Sometimes I fly like an eagle
But sometimes I’m deep in despair
Sometimes I fly like an eagle,
like an eagle
I go flying flying
În Chip co-răspunzător 
14/10/2009 la 7:42 pm
La mine partea cea mai interesanta era decolarea. Zborul era lin si, vazand clipul cu marea mi-am dat seama ca era de fapt o combinatie intre inot si plutire. Aerul din vis era dens ca apa dar lasa miscarile libere ca in aer.
Eh, mai erau si visele in care ii bateam mar pe baietii rai desi uneori visam asta si pe strada si din intensitatea loviturilor ma trezeam ca m-am oprit din mers.
Pentru unii mai treji si credinta in afterlife e un vis din care lumea prefera sa nu se trezeasca. Mai stii…
14/10/2009 la 7:58 pm
Ah, când se ajungea la băieţii răi, în scurt timp mă trezeam, din cauza unui sentiment acut de irealitate (şi eu îi băteam, sau măcar reuşeam să mă feresc la timp). La mine decolarea era cam ca la gâştele sălbatice, dar cu fugă graţioasă. Îmi pare bine că am aflat despre tehnica ta, şi mi-ar plăcea şi mai mult să formăm o escadrilă… În scopuri paşnice – nici măcar combaterea dăunătorilor sau ierbicidarea nu merită să le visezi.
15/10/2009 la 10:51 am
eu visez ca zbor da de fiecare data e frig si chestia asta ma trezeste. mereu e frig si cand ma trezesc tot de frig dau. e ca si cum visul e realitate.
15/10/2009 la 12:03 pm
Ciudat, Gabi… E ca şi cum visul tău nu poate decola din cauza givrajului – prea multă realitate pe aripi! La mine era călduţ şi soare totdeauna, dar un soare care nu mă orbea sau ardea (ca pe Icar?), şi restul condiţiilor meteorologice erau toate moderate, predominând din sectorul vistic. Tac.
16/10/2009 la 12:56 pm
visul decoleaza doar ca zbor nud:)
16/10/2009 la 1:16 pm
Gabi, din păcate nu foloseşti diacritice… Felicitări pentru că zbori nud, sau pentru ideea nudă de zbor decol(t)at (aia nudă cu visul decolat era a mea)!