Rotaţia triunghiului

Pentru John Denver, dar şi pentru mulţi alţii, a fost odată oboseală, tristeţe, singurătate şi… calea.

EU sunt calea, adevărul şi viaţa.
Eu SUNT calea, Eu SUNT adevărul, Eu SUNT viaţa
Eu sunt CALEA, Eu sunt ADEVĂRUL, Eu sunt VIAŢA

SONG of WYOMING

Well, I’m weary and tired, I’ve done my days ridin’
Nighttime is rollin’ my way
The sky’s all on fire and the lights slowly fading
Peaceful and still ends the day
Out on the trail night birds are callin’
Singin’ their wild melody
Down in the canyon cottonwood whispers
A Song of Wyoming for me

Well, I’ve wandered around the town and the city
Tried to figure the how and the why
Well, I’ve stopped all my schemin’
I’m just driftin’ and dreamin’
Watching the river roll by
Here comes that big old prairie moon risin’
Shinin’ down bright as can be
Up on the hill there’s a coyote singin’
A Song of Wyoming for me

Now it’s whiskey and tobacco and bitter black coffee
A lonesome old dogie am I
But wakin’ up on the range
Lord I feel like an angel
Free like I almost could fly
Drift like a cloud out over the badlands
Sing like a bird in the tree
The wind in the sage sounds like heaven singin’
A Song of Wyoming for me
A Song of Wyoming for me

Anunțuri

8 răspunsuri to “Rotaţia triunghiului”

  1. A.Dama Says:

    Precis nu surprinde că sunt mari diferenţe la capitolul „am crescut cu…”

    N-aş putea face aici o listă a pieselor cu care „am crescut”. Piese pe benzi de magnetofon, pe casete… înregistrate clandestin… Dar mi-am amintit de altceva ascultând, pe sărite, câte-o piesă de la tine… Se-ntâmpla uneori – pe la 13-15 ani -, să fie Dumnezeu atât de aproape, cât să se spargă tavanul şi să rămână limpede doar Calea…

  2. agnusstick Says:

    Dacă e vorba de Calea Lactee, mi-a fost rar dat s-o văd limpede – numai noaptea, la munte, pe întuneric deplin. Senzaţia e întotdeauna incredibilă, de parcă ai fi în spaţiul cosmic şi te aştepţi să auzi „Engage!”. Drepte sunt căile Lui, misterioase şi îndepărtate – când nu ne uităm pe unde călcăm de fapt şi cine ne desluşeşte Scripturile pe cale. Călcăm strâmb? Strâmbi? Cum îi spuneam azi lui Alin, adică domnului Alin Cristea, mie-mi place să citesc TOT Psalmul 139. Şi apoi plătesc pentru asta, dar merită.

  3. A.Dama Says:

    Calea Lactee e un fel de tongue twister. Calea la Theos. 😛
    În fond, când vine vorba de El, scăpăm şi de greutatea limbii – sucite mai mult sau mai puţin, contorsionate, stâlcite, bâlbâite!
    Dacă tot citeşti Psalmul 139, mai bine învaţă-l pe de rost.
    Eu l-am învăţat şi… tot e proaspăt când în recit(esc).

  4. A.Dama Says:

    Am remarcat că am scris „în recit(esc)”, în loc de „îl…”

    Mi s-a părut (şi) amuzantă eroarea… A (re)citi în psalm sau din lăuntrul lui ar fi de dorit.

    • agnusstick Says:

      Dacă ai fi fost cântăreaţă la/din harfă, ceea ce chiar mi se pare plauzibil şi mă ispiteşte pozitiv, se putea citi „în Re citesc”. Asta ar indica, desigur, o anumită încăpăţânare tipic feminină (deci refuzi bemolii, diezii, şi orice alte chei impu-Re), dar şi o rigurozitate profesorală (necântatul după ureche). Am impresia că eroarea asta a fost un acte manqué…

  5. A.Dama Says:

    RE citesc e major sau minor?
    Chiar aşa, de unde ai ştiut că dacă săream pe clapele acelea ale pianului, evitam diezii?
    Totuşi, ordinea mea a fost: mandolină, flûte à bec, chitară, pian. Puţin câte puţin. Fără aprofundare… Cred că m-au furat jocurile de cuvinte. 😛
    Poate în cer o să fie timp suficient pentru A-profund-ări! 🙂

    • agnusstick Says:

      Re citesc nu poate fi decât major, după o anumită vârstă. DAR! Orice cheie majoră poate suna minor transpusă în Re citesc, ceea ce a făcut ca mulţi compozitori să abandoneze prematuri această meserie.
      Bănuiesc că evitarea diezilor ţine de faptul că sunt mici şi negri, precum anumite făpturi tulburătoare (şi nu mă refer la pigmei/pigmele). Asta nu e ceva specific feminin, deşi mai totdeauna bărbaţii sunt strigaţi la bucătărie când e vorba de exterminat anumiţi dăunători. Bărbaţii îşi fac datoria, dar nu întotdeauna cu plăcere.
      Instrumentul de suflat cald (nu mi te închipuiam în ruptul capului la secţiunea alămuri, eventual dar cu rezerve corn englezesc, deşi tuba este foarte poetică – am ascultat cu totul întâmplător un concert pentru tubă, de Weber, şi am rămas, normal, fără aer) era mult mai potrivit pe primul sau pe ultimul loc, pentru progresie sau pentru revenirea la cântecul natural al păsărilor. Totuşi, nu cred că a fost vorba de a-pro-fundare, ci de profesionalism fundamentat pe seriozitate. Gramatica, muzica şi matematica sunt înrudite, şi fără ele nu ar putea exista poezia pură.

  6. un pic prea mult | lumea adam(a)ică Says:

    […] in iubire, te duci cu ochii inchisi sau larg deschisi cum iti bate inima. normal ca asa simt, asa […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: