Desant

În acea dimineaţă m-am trezit cu inima tăiată împrejur.
Dar nu aşa… ci făcută praf! O să întrebaţi cum mi-am dat seama. Nu, nu mă durea nimic în piept, dormisem chiar mai bine ca de obicei, dar simţeam că parcă se freacă zdrenţele din carne de inimă – de gratiile cuştii toracice, de plămân poate, de prapuri nebănuiţi şi alte măruntaie. Sângele bolborosea ca şi cum mocnea un vulcan noroios în mine, şi se mai auzea un zgomot ritmic, oribil, de parcă cineva strivea metodic cu făcăleţul larve de mătase.
Buimac, am dat să mă duc la baie ca să mă uit în oglindă, dar era să leşin de spaimă când pe hol am dat peste un înger. Era îmbrăcat exact ca în vitralii, cu sandale romane şi platoşă, avea nişte aripi albe de anvergură modestă, dar frumoase şi îngrijite, iar la brâu avea o sabie, într-o teacă filigranată.
–…
–Nu te teme!
–Încerc, Doamne, dar… Sunt cam speriat, îngrijorat…
–Nu ai motiv, fii pe pace.
–Dacă îmi pot permite să întreb… cred că Tu mi-ai tăiat inima împrejur… Ce trebuie să fac pentru a fi demn de o atât de mare minune, Doamne? (Pot să-I spun aşa? Cum vorbeşti cu un înger? Numai să nu fac vreo prostie, să nu fiu obraznic!)
–Uite, ia sabia asta – a zis El desfăcând-o de la brâu şi întinzându-mi-o. Cu ea să-i tai, împrejur, pe toţi. Începi cu lista asta.
Am luat sabia şi lista, scrisă cu roşu pe un pergament destul de fragil. Am încercat să-mi arunc un ochi pe listă, dar lumina pe hol era mult prea slabă pentru ochii mei. Şi poate că asta a făcut să mi se aprindă un beculeţ, chiar înainte de a mă trezi cu adevărat în vechea mea stare.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Desant”

  1. FvsR Says:

    Interesant textul. „Twist-ul” de la urma era oarecum si asteptat si neasteptat. adica atunci cand l-am citit nu mi-am dat seama cum se va sfarsi, apoi dupa ce l-am terminat de citit s-a nascut in mine o voce care zicea. Pai asa trebuia sa se termine, ca doar se trezise. Oricum lista aia ridica semne de intrebare. Numele cui sunt pe ea?

    Multumim pentru sustinere. 🙂
    Cred ca am rezolvat problema recomandarilor si sper ca am reusit sa dam si explicatie pentru alegerea numelui: pe blogul concursului. http://www.fictiunevsrealitate.ro

  2. agnusstick Says:

    Îţi mulţumesc pentru aterizare. N-am apucat să citesc lista, şi cred că e mai bine aşa. Dar poate că visul va continua cu alt episod, cine ştie…
    Sunt stânjenit de faptul că momentan apar primul (!!!) pe lista de susţinători, ceea ce este monstruos prin prisma celorlalţi susţinători şi a primei mele intervenţii pe tema concursului, de la Marius Cruceru. E păcat să primesc trafic de la voi, nici nu urmăream asta – pe mine m-a „mişcat” în primul rând mesajul de campanie, dat fiind că am o luptă împotriva demonizării postmodernismului, sau a oricăror alţi factori „externi” consideraţi responsabili de problemele credinţei şi ale bisericilor.
    În privinţa concursului în sine, vă doresc succes deplin, deşi am criticat titulatura mai ales în conjuncţie cu mesajul de promovare. Pentru mine, ficţiunea are o notă marcată de convenţie reciproc asumată: emiţătorul şi receptorul (câteodată aceeaşi persoană) sunt conştienţi că se imaginează, că se brodează eventual pe marginea unei realităţi plauzibile – scopul fiind în general pozitiv, cel puţin formativ, asociativ. În contrast, mesajul vostru îmi comunică în principal faptul că mulţi CRED în idei greşite, confundă realitatea cu ceva neadevărat – nu neapărat o minciună, pentru că minciuna implică INTENŢIA ducerii cuiva în eroare. Dar şi ficţiunea „cea rea” este ceva intenţionat, ca şi minciuna, iar a le pune pe acelaşi plan mi se pare că diminuează mesajul pozitiv al ficţiunii „celei bune”, roada concursului. Chestie de nuanţe, deşi e foarte clar că orice lucru poate fi folosit spre bine sau spre rău – mă legănam cu iluzia deşartă a ficţiunii mereu bune, zilnic contrazisă de mii de exemple de ficţiune gratuită, monstruoasă, mlăştinoasă sau chiar demonică.
    Pe de altă parte, ideea teaserului mi se pare într-un anumit sens corectă, anume că a considera Scriptura o ficţiune „bună”, şi pe Isus un personaj „pozitiv” mai mult imaginar, este ceva de-a dreptul dezastruos pentru credinţă. Mai mult, sunt perfect de acord cu realitatea Lui în contrast cu volatilitatea noastră. Dar vezi, aceasta din urmă este iar o temă postmodernă, pe care dacă te gândeşti puţin o găseşti adânc în creştinism, pozitivată şi indisolubil legată de tema harului. Unul din motivele pentru care etichetele infamante sunt departe de dreapta socotinţă. Da, vreau să fiu creştin (poate cineva să spună „Eu sunt, chiar din ăla adevărat!” după ce a citit Evanghelia?), dar trăiesc şi m-am format în adâncurile unei mări de etichete, de forţe şi presiuni din care nu mă pot smulge singur. Şi marea asta este peste mine cu ştirea Lui.


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: