Încinare

Prin Babel, în jos – sub un turn frumos
Visez fioros.
Trezirea rapidă-i exclusă…
Dau regal pe-un zidar!
Stă scris cu CMYK pe alb murdar
În cartea de bază, expusă
(ce market sfielnic)
În galantar, cu pomelnic…
(Citeşte SMAIC, man îndoielnic
Cu dicţionar! Ia d’ací, lecţionar:
Cyan ca sufletul senin
Ce-i în chin;
Magenta +/- e greu să susţin
1 (o) apariţie-n natură
Dar florile m-aşteaptă
Perfid şi cu ură,
La cotitură!
Yellow & Black – chinezi cu frac, sclavi din alt veac.
(Un vis – chei de leac.)

Să continuăm…
Deci! Deci? Deci, să reluăm
De la începătură
Cu acribia cea mai
Pură!
Dură?
(Sau e doar impostură? Din nou pe arătură…)

Hey-ya, Heya, Heei, Ja!
(De ce nu în vii,
Grigore? Scule! Vină!
N-auzi unde ne mână
Ă-ştii-á?
E groasă şi lată
În Apoi, iată,
Patria noastră, ea,
Hăis! Cea
Veşnic în trude busolată.
Za!
Ha!
Na!)

Cina-v-ar o dată Deo
‘potriva-n-căscioară!
Cina-m-o-nciná cu scoarţă uşoară…
(
Nu-i nici agud, nici agudă.
Da-n cap fermentează
Stupid de alcoolică dudă.
Da-du-do que me quieres,
Soi, de Pepito, himére-s!
)

Cina-li-s-ar preţul de-i udă!
Cina-te-vom Doamne,
Atunci, sub altare!
(Suflete scurt foşnitoare…)
Nu mâncăruri uşoare,
Ci carne şi sânge
Turna-vom ‘n
Pahare!
O, supă de După…
Doom ni-e, zău!
Oare?

(Curat închinare!)

Anunțuri
Publicat în Vis în vis. Etichete: . 6 Comments »

6 răspunsuri to “Încinare”

  1. gabi macovei Says:

    http://www.trilulilu.ro/radumorea/2b5af91db9b43d daca nu uit, sa iti trimit o melodie numita „inchinare” pe care o canta baietii astia.

    • agnusstick Says:

      Mulţam Gabi, cântă fain băieţii (sau Radu, că nu mi-e clar). Cu unele versuri am oarece probleme, dar nu sunt bun de arbitru al gustului: mie îmi plac cel mai mult versurile care pot fi cântate oriunde (chiar şi pe stadion, nu numai într-un mediu confesional), şi care Îl conţin pe Dumnezeu, dar într-un fel în care să nu se prindă oricine de la prima ascultare. Şi mai ales să nu atragă imediat o ştampilă sau etichetă din partea auditoriului (fie ea pozitivă sau negativă, sau neutră de tip categorisire/ierarhizare creştină, ideologică sau chiar teologică). E valabil şi pentru filme, şi alte genuri de artă. În general, cu cât e mai pregnant „corect”, mai înregimentat şi mai „cuminte” ideatic un mesaj artistic, cu atât mă crispează mai tare. A fi evanghelic în spirit este ceva subtil, şi cu atât mai izbitor, după părerea mea. Dar este şi cel mai greu lucru cu putinţă, pentru că nu înseamnă a reproduce, a repeta, ci a modula prin spiritul evanghelic viaţa cea mai concret-contondentă. Părerea mea!

      • gabi macovei Says:

        eeeh….aici e loc de o discutie intreaga despre forma si fondul artei….strict la ce ti-am dat, mie imi place melodia Inchinare, motiv pentru care am rezonat cu textul tau si apoi mi-a venit ideea. Ma bucur ca iti place, (chiar si partial)

  2. A.Dama Says:

    In-chin-amas si n-am cui
    (Sau perete in care sa-l bat).

    – A se (re)citi din seria amas, amat…. amatis)!

    Stii, Agnusstick, e limpede ca El stia antipoezia ta inainte sa-ti vina tie exprimarea pe… (sub) degete.
    Stia toate interjectiile. Si toate jocurile de cuvinte. Mai dinainte sa fi fost vreunele din ele… 🙂

    • agnusstick Says:

      Da, e foarte adevărat că dragostea poate fi un chin, se dovedeşte şi prin chin, se poate închina dacă nu ai nimic altceva la tine şi Abel lipseşte. Există chiar şi un sado-masochism al dragostei, atunci când începe să întunece şi să flămânzească în loc să lumineze şi să sature. Chinurile dragostei sunt, cred, o etapă absolut necesară într-o viaţă de om – nu cred că se poate „sări” direct la dragostea tăcerii şi a păcii depline – abstracţie făcând de pruncul şi mama privindu-se pe calea lactee. Ca şi ridurile, dragostea nefirească se află de obicei la capete, unde voinţa lipseşte – nu în capete, nici în inimi. Decât prin trans-plantare şi răs-sădire fără bani şi fără plată.


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: