Cerescule!
Spuse Pământeanu încruntat
(întorcându-se şi el
de la Oficiul de stare
Sufletească
Unde tocmai îşi schimbase
Numele de
Familie
Pentru că se considera
Născut din nou
Şi dorea să fie
Cu toate
Actele
[
Vreo
Zece
La număr,
fără a le mai socoti pe cele
Ratate
şi nici copiile
mai mult sau
mai puţin legalizate
]
În regulă).
Acum că ai făcut atâta tevatură
După întoarcerea cuiva
Care nu e
Demn
Să-l numeşti
„Fiu”,
1/care nu e
Normal
Să-l strig „Frate!”,
Ce mai urmează?
Te pomeneşti
Că vrei să-l
Pui să ne dea învăţătură!
Asta chiar
NU
Mai suport!
Eu unul sunt
Iată Omul
Unei
Singure
Femei,
Al Unei Femei Singure
(NU
Ca ăsta care acum plânge poate
După altele,
Pre-făcutul!)
.
Şi aceea era
Mama!
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
În Chip co-răspunzător 
13/02/2010 la 3:03 pm
Toti avem de luptat impotriva prejudecatilor, insa Domnul a rupt barierile oricarei impamanteniri din timpul Sau. El a rupt barierile intelegerii umane prin aceea ca El a ales lucrurile slabe ale lumii pentru a le face de rusine pe cele puternice.
14/02/2010 la 11:19 pm
Cu ce a făcut şi a spus Domnul nu sunt mari probleme, toţi sunt de acord că e de bine pentru oamenii de bine şi de rău pentru ceilalţi. Pavel însă se pare că avea o sarcină chiar mai specială, el era apostol – oare el să fi fost cel care dădea învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo?
15/02/2010 la 12:05 am
Aici ar fi talcul se pare. Pavel spunea ca Evanghelia lui nu este de obarsie omeneasca. Sa fi fost oare martian?
15/02/2010 la 12:49 am
Nu cred că era marţian, dar într-un fel s-ar putea să fim norocoşi că nu s-au păstrat chiar toate epistolele scrise vreodată de apostoli, cine ştie unde ajungeam… Mai ales că uneori erau destul de severi, poate mai cereau şi foc din cer câteodată. Dacă a combate postmodernismul înseamnă a pune pe acelaşi plan toate scrierile canonice din Biblie, fenomenul combătut nu are altă şansă decât să meargă mai departe, cerând dreptul de veto – ceva oarecum asemănător cu Reforma, poate la fel de legitim ca reacţie. Canonul nu a căzut din Cer, Pavel, Petru şi Iacov erau oameni, ca şi Părinţii şi Papa dealtfel. Oricât de savante sau isterice ar fi justificările pe care le găsim, oricât har au primit unii, învăţătura sau tăcerea vin de la Dumnezeu şi răspundem cu toţii direct înaintea Lui. Nu ar trebui să fim la fel de fanatici în aplicarea literală a învăţăturilor Eclesiastului sau ale lui Solomon? La filtrarea lor nu se opune nimeni? Punem alături cu aceeaşi valoare pildele Mântuitorului şi listele cu baticuri, zorzoane, păcate, îndatoriri şi interdicţii?
14/02/2010 la 8:41 pm
cei care erau… au trecut în inima noastră…
cu drag
14/02/2010 la 11:20 pm
Mulţumesc pentru gând
14/02/2010 la 10:44 pm
Asta era de 8 Martie?
14/02/2010 la 11:29 pm
Nu, era de Idele lui Februar… În caz că, după datină, nu eşti la curent cu tumultul (adică mobilizarea generală), ia de vezi la cel care le hrăneşte pe mioriţe cu multe fire de iarbă: se dezbat poruncile lui Pavel în privinţa învăţăturilor.
15/02/2010 la 9:55 am
Nu sunt la curent.
Nu vreau să mă curentez.
Mai bine în / un pustiu!
15/02/2010 la 10:02 am
Da, asta vroiam sa subliniez si eu. De fapt chiar Pavel spune la un momentdat ca chiar el sau un inger ar veni cu o alta evanghelie sa fie anatema.
Aceste invataturi nu reprezinta evanghelia, aceasta fiind una singura, pe care Pavel, Ioan si altii o relateaza foarte bine. Pavel de foarte multe ori spune: „Vorbesc in felul lumii”, „invataturi firesti”, „aveti trebuinta din nou de lapte” etc.
Eu am avut un principiu in studiul Scripturii: Aceasta ne indreapta privirile spre Hristos, iara talmacirea trebuie data doar prin misiunea pe care Acesta a avut-o pe pamant.
Nu ramane indoiala ca aceste scrieri au fost inspirate, insa intotdeauna trebuie inteles spiritul si nu litera.
15/02/2010 la 3:34 pm
Modul cum „facem biserică” şi cum trăim, de fapt toate alegerile noastre sunt în parte (şi anume partea cea mai importantă) rezultatul propriei tălmăciri a Scripturii, conştient sau nu. Ceea ce spune Marius Cruceru este perfect legitim, coerent şi corect în contextul Bisericii Baptiste. Cei care protestează nu sunt automat cu musca pe căciulă (deşi o parte din comentarii şi reacţii sunt evident din această categorie – inclusiv antipoezia-mi), ci pot da semne de incompatibilitate cu alegerile acestei biserici. Zic „alegeri” pentru că evident nu pot considera adevăruri imuabile unele argumente oferite pe blogul lui Marius. Ceea ce susţine el se poate argumenta excelent, dar într-un anume fel foarte terestru, legalist şi pragmatic. Nici o problemă – pentru cei care pot adera din tot sufletul la sistemul baptist. Pentru ceilalţi, ar putea fi un semn de întrebare măcar motivul aplicării selective a legalismului literal, dacă nu şi tratamentul special aplicat lui Pavel. Puzderia de explicaţii teologice generată de astfel de mirări e previzibilă, probabil şi coerentă. Şi totuşi, parcă dacă citeşti parabola Fiului Risipitor şi pilda lucrătorilor în vie după astfel de raţionamente…
15/02/2010 la 3:13 pm
Omule nu ti-e clar? N-AI VOIE SA PREDICI
Decat la cei divortati, renegati,retrogradati,retardati,avortati si fara tati. Si cu voia dvs ultimul pe lista, imi poti predica si mie.
Sfantul Pavel de Oradia
15/02/2010 la 3:45 pm
Aoleu, Sfinte! Păi lista asta pare de mare viitor, având în vedere cui predica Isus! Sigur că rezultatele de fapt nu contează, după cum ai văzut la Marius. Explicitez pentru a nu rămâne eliptic, nici măcar rotund, cu un argument imbatabil în orice situaţie (şi tocmai de aceea nu prea elegant în folosinţă argumentativă): se pot scoate până şi draci, dar e tot degeaba dacă nu se scot corect.
Ca să nu par (deşi sunt) foarte curios, nu te întreb cu ce anume te califici pentru predicile subsemnatului. Nu-i problemă, te servesc oricum.
15/02/2010 la 4:07 pm
Fără Tati? Merge cumva şi cu Tati încurcat de (la) maternitate?
15/02/2010 la 7:33 pm
pai eu nu ma incadrez din cate stiu in nici unul din cazurile alea dar la cate imi trec prin cap in fiecare zi s-ar putea sa arat mai rau ca ei asa ca…tot un vamesh oi fi si eu.
Aha, faci mishto penca-s bucovinean? Cu maternitati.
16/02/2010 la 7:47 am
Faptul că eşti bucovinean aproape că te descalifică, dar am să trec peste asta, doar pentru tine. Mare păcat că nu eşti ieşean – puteai să-ţi predici singur.
15/02/2010 la 9:45 pm
agnusstick, mie imi place cum predici. cand inteleg ce zici.
16/02/2010 la 7:48 am
Well, I trust I make myself obscure, my dear… Regula de aur este ca după o lună să nu mai înţeleg nici eu ce-am vrut să spun.
16/02/2010 la 11:22 am
: )) las` ca se noteaza sus.
15/02/2010 la 11:10 pm
Măcar te-a provocat să scrii legalismul ăsta! A avut o funcţie incitativ-creatoare.
Chiar dacă e preAfăcut…
16/02/2010 la 7:56 am
Maică, asta este perfidie curată! Te prevalezi de o regulă chipurile implacabilă, şi laşi să planeze prezumţia de legalism asupră-mi! Subiect sau complement direct la alegere… Bravos, subtil! Mai ales că, dacă mergi pe mâna complementului, subiectul rămâne în ceaţă şi fără complimente directe, ba chiar cu acuze acuzative de etilism sau bucătărire exagerată.
16/02/2010 la 4:10 pm
Cititi si cruciti-va! http://trezirespirituala.wordpress.com/2010/02/16/predicatori%C8%9Ba-de-radio/
16/02/2010 la 4:28 pm
am citit si …doua fir-e doua paie…
Astept o discutie despre bicicleta si rolul ei in despicatul fir-elor in patru evanghelisti erau … trei doamne si toate trei la radio. Ouch, si asta trebuie discutat, e voie sau nu cu radio?
PS : sunt mandru ca se intampla la Suceava, tot Bucovina-i fruntia
16/02/2010 la 5:24 pm
Păi omule drag, apăi cum să nu fie voie cu radio, dacă e voie cu amplificatoare şi chitări electrice (fără efecte hard)? Ah, da stai, că asta nu ştiu dacă e aşa de bine… Mă rog, probabil că lăuta, harfa şi chitara rece ar fi mult mai OK, dar să cânte bărbaţii, iar femeile să tacă inclusiv când sunt în corul bisericii! O chestie cu adevărat bună ar fi ca femeia să steie acasă, adică să lucreze în gospodărie vreau să zic, iar bărbatul să-i aducă numai casete şi CD-uri cu slujbele duminicale, pe care să i le şi explice în limita timpului disponibil (că altfel s-ar putea să înceapă să şi gândească, şi ştii cum e femeia, dacă gândeşte nu poate să tacă, şi dacă nu tace atunci te cicăle de-a dreptul).
16/02/2010 la 5:11 pm
Claudiu, de ce te miri? Eu ad-mir pe cei care pot fi intransigenţi şi consecvenţi până la capăt, pe cei care-şi pot duce principiile şi ideile până la ultimele consecinţe. Aş vrea s-o pot face şi eu, aş vrea să gândesc simplu şi clar, aş vrea să fac ceea ce cred că e bine, fără ezitări şi fără ocolişuri sau schimbări de direcţie, fără duble măsuri şi cazuri particulare dubioase… E adevărat, la mine aşa ceva nu e posibil şi din cauză că nu-mi pot ridica gândirea la rang de instanţă infailibilă, sunt convins că trebuie să aleg şi să răspund cu capul pentru adevărul inimii şi al raţiunii mele, nu să proclam că am găsit Adevărul, ci să merg după Adevărul viu care mă cheamă, acolo unde vrea El să mă ducă. Unde poţi ajunge dacă eşti convins că toată lumea care respinge Evanghelia cea corectă o face pentru că iubeşte mai mult păcatul? Normal, la un punct fix din care nu mai poţi pleca pentru că te-ai autoacuza… Şi te autoacuzi de orice rău generic, de răul uriaş şi cosmic al faptului că eşti om, dar nu prea te poţi acuza că respingi sau cumpăneşti nici măcar UNELE cuvinte ale Evangheliei. A defini Evanghelia altfel decât o fac cei drepţi este postmodern, deci nici o literă nu se va clinti, indiferent de cauză, pentru că şi tu eşti printre cei drepţi. Îmi pare rău dacă asta sună acuzator pentru cineva, dar i se poate întâmpla oricui să se îndrăgostească de ce crede, iar dacă mai e şi statornic…
Autoritate şi învăţătură – astea ar trebui mai întâi discutate, şi apoi Cine şi cum are voie de la Tatăl să le emane. Dar o astfel de discuţie e postmodernă…
16/02/2010 la 6:15 pm
Să se discute învăţătura şi autoritatea? Păi atunci s-ar putea ajunge, prin absurd, la concluzia că nu neapărat are cineva dreptate şi toţi ceilalţi se înşeală? Asta e periculos, pentru că – prin absurd – s-ar putea să reiasă că nu NOI avem dreptate, deci nu NOI putem da învăţătură cu deplină autoritate. Ba chiar ar trebui, pe cale de consecinţă, să fim UNA, să fim toţi mereu şi mereu raportaţi nemijlocit la Evanghelie, de parcă Isus chiar ar fi cu noi ACUM şi în toate zilele, aşa cum a spus. Numai El ar avea atunci dreptate, şi ar fi foarte simplu să facem voia Tatălui. Singura problemă ar fi că TOT TIMPUL mai sunt şi alţii pe lângă noi care AU IMPRESIA că fac voia Tatălui, ca şi noi. Dar probabil că e o impresie greşită… Nu-i mai bine să nu faci nimic? Adică, nimic altceva decât să dai învăţătură cu autoritate…
16/02/2010 la 6:35 pm
nu să proclam că am găsit Adevărul, ci să merg după Adevărul viu care mă cheamă, acolo unde vrea El să mă ducă. Unde poţi ajunge dacă eşti convins că toată lumea care respinge Evanghelia cea corectă o face pentru că iubeşte mai mult păcatul? Normal, la un punct fix din care nu mai poţi pleca pentru că te-ai autoacuza… Şi te autoacuzi de orice rău generic, de răul uriaş şi cosmic al faptului că eşti om, dar nu prea te poţi acuza că respingi sau cumpăneşti nici măcar UNELE cuvinte ale Evangheliei. A defini Evanghelia altfel decât o fac cei drepţi este postmodern, deci nici o literă nu se va clinti, indiferent de cauză, pentru că şi tu eşti printre cei drepţi. Îmi pare rău dacă asta sună acuzator pentru cineva, dar i se poate întâmpla oricui să se îndrăgostească de ce crede, iar dacă mai e şi statornic…
Intransigent pana la capat trebuie sa fim cu pacatul si nu cu femeile. Biblia nu a fost inspirata literal, pentru ca atunci am crede ca Soarele s-a oprit pe loc in timpul lui Iosua. Oamenii chiar daca au fost inspirati de Duhul, au transmis idei si principii. Unele dintre ele se aplicau momentului respectiv si culturii careia se adresa.
Sunt unele texte, pe care daca le-am lua literal, ne-ar duce in pragul nebuniei. Biblia trebuie citita si interpretata prin Duhul care este Viu si Lucrator.
Nu poti sa crezi in ceva in care nu crezi. Acesta ar fi raspunsul meu la afirmatia ta in care ai spus ca nu-ti poti ridica gandirea la rang de instanta infailibila.
Sunt de acord cu 50 % din aceasta afirmatie. Adica: nu pot sa imi incui gandirea, crezand ca am gasit tot adevarul, insa in ceea ce am gasit cred si cercetez mai departe. Nu ma opresc, pentru ca Adevarul este infinit, iara mintea umana cu greu va pricepe ce este Adevarul.
Nu cred ca e rau sa fii indragostit de ceea ce crezi, insa continua sa cauti sa cunosti. Asa cum am procedat atunci cand ne-am indragostit de o persoana, am continuat cunoastrea, am experimentat dragostea in continuare si oarecum, toata viata este o acumulare de cunostinte. Nimeni nu a ajuns sa spuna: Eu stiu tot si ceea ce am spus nu suporta comentariu.
16/02/2010 la 6:54 pm
Corect, nenorocirea postmodernului este pericolul de a obosi în căutare şi a spune că nu mai are rost, iar nenorocirea literalistului este pericolul de a se opri în triumf…
Dar ceea ce spui tu poate (şi va fi până la urmă, probabil) contrat cu ideea „Extra ecclesia nulla salus”. Ce te faci cu Ecclesia, dacă te acuză că nu eşti cu minte?
16/02/2010 la 7:07 pm
Voi fi cuminte, pentru ca nu-mi va permite sa fiu altfel. De exemplu ma poate impiedica sa „dau invatatura” intr-un loc oficial, ma poate impiedica sa cant, sa ma rog (toate intr-un mod oficial), dar nu ma poate oprin din a crede.
Pot vorbi oamenilor asa cum Dumnezeu ma ajuta si-mi deschide cai, pot creste in credinta prin experienta de zi cu zi si ma pot bucura cu fratii mei intarindu-i in credinta si oferindu-le ajutorul atunci cand au nevoie de mine.
Biserica nu-mi poate sterge numele din Cartea Vietii si nu-mi poate sterge numele nici din registrul sau, atata timp cat ceea ce cred si spun se bazeaza pe Biblie. Atata timp cat il declar pe Isus Hristos ca Mantuitor al meu, cat traiesc o viata dupa indemnurile Duhului, biserica (entitatea) va fi inofensiva. Aceasta, ar trebui sa permita libertatea in gandire, atata timp cat raman si cred in Hristos.
16/02/2010 la 7:10 pm
Ucenicii vorbeau despre Isus Hristos si pe urma botezau pe cei ce-L marturiseau ca Domn al Vietii lor. Nu predicau dintr-un manual de doctrine, nu vorbeau dintr-un catehism, ei il predicau pe Hristos rastignit – nadejdea slavei.
16/02/2010 la 10:21 pm
Claudiu, nu ştiu dacă aşa funcţionează bisericile. Sau poate cea AZS? Se umblă la registru când ceea ce crezi ŞI spui şi altora este suficient de departe de catehismul sau mărturisirea de credinţă oficială. Dacă nu e aşa, e vorba de o biserică în care poţi fi membru şi creştin doar cu numele. Sau, poate chiar mai rău, registrul rămâne neatins dar restul membrilor te-au dat deja afară din comunitate (dacă exista cu adevărat aşa ceva). Se consideră că nu mai eşti în Hristos dacă nu mai eşti în staulul acela, şi poate că nici fraţii despre care vorbeşti îţi devin inaccesibili. Greşesc?
16/02/2010 la 11:04 pm
Este posibil sa fie asa cum ai afirmat. Biserica AZS este foarte stricta in a controla doctrinele in care cred membrii sai. Asta nu m-a impiedicat sa spun ceea ce cred. Daca cineva isi sustine credinta cu Biblia, cine ar putea sa il excomunice? Cu siguranta ca nu ii vor da dreptul sa vorbeasca sau sa detina vreo slujba, dar nici nu imi doresc asta. Poti sluji si fara sa fii trecut in acte.
17/02/2010 la 7:47 am
Felul cum gândeşti îţi face cinste. Sper să nu ai probleme foarte mari şi să rămâi mereu încrezător şi deschis.
17/02/2010 la 12:08 pm
claudiu, poti cauta o biserica dupa crezul tau. daca o exista una. toti spun ca, crezul lor se bazeaza pe biblie. pe unele pasaje din biblie. cati nu se ratacesc cu biblia in mana?
17/02/2010 la 9:32 pm
R. nicio biserica nu are tot adevarul, in schimb eu tin foarte mult la sabat. Este un adevar si o binecuvantare in care cred cu toata inima. Cred ca BAZS are o misiune speciala si ma bucur sa fiu membru al acesteia, insa nu-mi doresc ca aceasta sa-mi limiteze posibilitatile de gandire. Practica o pot exercita extraordinar de bine aici si Dumnezeu nu mi-a descoperit o alta biserica. Cred ca e important sa crezi in biserica din care faci parte si sa o ajuti in lucrarea ei. In acelasi timp este important sa am o libertate in gandire, libertate ce o regasesc aici.
01/03/2010 la 12:30 pm
Foarte mișto titlul. Deși, când am citit textul, mi-a fugit prima impresie. Eu aș fi aplicat inițial cuvântul și la ceea ce descriam eu în Noi mințim. Fiecare cu reflexele lui 🙂
Ce îmi place în text (în afară de ironia lui subtilă) e jocul schimbărilor de topică ce marchează și schimbări de perspectivă și al recontextualizărilor unor sintagme cunoscute. Reconfortantă lectură. Pentru mine unul…
01/03/2010 la 6:35 pm
Teofil, rămân puţin interzis când cineva îmi comentează la modul serios încercările de exprimare neconvenţională… Oricum, îţi mulţumesc, părerea ta mă încântă de-a dreptul, mai ales când mă gândesc de unde-a apărut acest text. Dacă ştii şi programare, poate guşti şi aerul de limbaj C++ şi imbricarea cu tâlc… Una din linii, „Pui să ne dea învăţătură!”, m-a făcut să imbric textul pe paliere diferite de înţeles, plecând, indirect, tocmai de la aplicarea „didactivismului” în spiritul textelor tale. Eu am reacţionat, printre altele, la faptul că e „mai biblic” să primim învăţătură de la foarte tineri studenţi la teologie, cu condiţia să fie masculi, şi să aibă o cât mai mică experienţă cu profunzimea de abis a păcatului real. Departe de mine să le doresc cine ştie ce, dar până ce păcatul nu te ia de gât şi nu te târăşte prin noroi sau chiar până la buza prăpastiei, învăţătura pe care o poţi da este oarecum trivială, deşi rămâne esenţială: Nici un păcat nu trebuie să facă omul! Faptul că există mecanisme în unele biserici prin care se încurajează învăţătura fratelui corect şi se descurajează învăţătura venită dinspre sexul greşit, nu mă încurajează deloc să sper că se vor discuta aspectele esenţiale ale învăţăturii despre păcat şi sfinţenie. Darămite însuşi dreptul oricui nu e Dumnezeu de a da învăţătură, ci doar umile păreri despre ea.