Virgule, accente, gramatică, ne-sfârşire

(Very old stuff – Teleios period…)

“Cît priveşte învierea morţilor, oare n’aţi citit ce vi s’a spus de Dumnezeu, cînd zice: ‘Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?` Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.”

Când vezi cât de departe merge Isus în logica Sa specială, nu ţi se pare că orice cuvânt, orice sugestie, orice legătură, orice variantă de traducere este importantă? Nu cumva putem pierde o idee esenţială dacă ignorăm sau adăugăm o virgulă? Dacă cineva ar traduce “Eu am fost” în loc de “Eu sînt“, am putea pierde ceva preţios. Ce poate fi mai natural decât înţelesul că “Avraam, Isaac şi Iacov Mă considerau Dumnezeul lor”? Şi cine s-ar gândi că El i-a înviat, şi ESTE Dumnezeul lor? Atenţie din nou: prezentul şi viitorul sunt acelaşi timp în ebraică… De aici şi diverse traduceri în pasaje similare, unii au ales prezentul, alţii viitorul… Se sparie gândul la implicaţiile teologice şi filosofice ale acestui “amănunt” gramatical.

Un prieten îmi spunea că  înţelege cu adevărat pasajul de la Matei 5:3 dacă adaugă o virgulă unde trebuie şi o literă mare: Fericiţi cei săraci, cu Duhul (adică cei săraci, dar care au har în loc de bogăţii lumeşti). Mai târziu am să vă spun ce cred eu despre pasajul ăsta.

Dacă dintr-o frază vedem doar un înţeles, s-ar putea să mai fie şi altele, la fel de minunate, cu cât mai ascunse cu atât mai importante, chiar dacă se bat cap în cap. Poate nu ne-am gândit destul când am citit un verset? Dar atunci nu vom mai termina niciodată de citit Biblia – şi nu vom înţelege niciodată totul!
Exerciţiu pentru 6 cuvinte: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. Există în această frază un ritm, o geometrie, un lanţ de asociaţii, o imagine simbolică aproape palpabilă (Unicitate, Tatăl şi Fiul, Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, Trinitate, ochiul în mijlocul triunghiului…). EU, Isus, şi nu altcineva, fără mine nimic nu puteţi face. EU, Isus, SUNT cel ce sunt, adică Dumnezeul cel veşnic, viu şi adevărat. Eu îţi aştern CALEA pe care mergi fără pricepere, aşa păcătos şi netrebnic cum eşti, şi numai Eu te pot purta spre mântuire chiar fără s-o ştii. Dacă Tatăl ceresc te va trimite la Mine, nu vei mai avea nevoie să cauţi mai departe, pentru că ADEVĂRUL este o persoană – Isus, Dumnezeu adevărat. Adam a mâncat din pomul cunoştiinţei Binelui şi Răului, şi a fost alungat din Eden ca să nu mănânce din pomul VIEŢII, dar eu vă dau vestea cea bună: dacă vă hrăniţi cu trupul şi sângele meu veţi avea VIAŢA cea veşnică.  Dacă nu înţelegeţi ce înseamnă să vă hrăniţi cu mine, CALEA voastră este să veniţi la Mine, osteniţi şi împovăraţi de truda priceperii mereu amânate, mereu imperfecte.