Despre mine

DESPRE MINE
[Octombrie 2008]

(…)

Vreau (aş vrea… nuanţa imperativă nu se potriveşte) sa fiu desavârşit, să fiu altfel decât sunt. Vreau să înţeleg cât mai mult. Dar, când încep să înţeleg, văd că totul e minunat, nimic n-ar trebui schimbat. Chiar şi eu însumi mă potrivesc destul de bine în peisaj, sunt o părticică acceptabilă din întreg. Dar apoi îmi dau seama că vreau să înţeleg de ce totul e aşa şi nu altfel, şi după un timp încep să nu mai înţeleg nimic, mai ales nu înţeleg de ce nu pot fi desăvârşit. Şi tot aşa…

Sunt catolic semi-practicant (adică fac doar o mică parte din ce ar trebui să facă un catolic, şi anume merg la liturghie Duminica), dar nu sunt de acord cu multe aspecte ale catolicismului, găsind însă şi multe lucruri bune, şi chiar oameni cu har. Am cunoscut (mai degraba am luat contact şi cu) alte culte (ortodox, adventist, penticostal, baptist, anglican), găsind şi lucruri discutabile, şi mulţi oameni cu har (cuvânt ambiguu în acest context, pentru că nu poţi experimenta ceea ce este în sufletul altuia, şi atunci îl cataloghezi după ceea ce poate aduce sufletului tău). Nu sunt deloc de părere că fiecare grup de două persoane care găseşte un număr de idei comune ar trebui să fondeze o nouă Biserică şi apoi să caute adepţi – aproape că se întâmplă aşa ceva, din fericire mai puţin pe meleagurile noastre. S-a nimerit să fiu catolic, se poate face pocăinţă adevărată în orice biserică care merită acest nume, se poate rătăci copios în orice biserică, structura şi ideile mele nu mă lasă să mă botez din nou sau să vorbesc în limbi, aşa că rămân pe loc în statistici, sperând să trec vămile văzduhului fără paşaport vizat de vreo autoritate ecleziastică.
Lista (larg deschisă) a lucrurilor pe care le cred (acum):

-La nivelul raţiunii, orice înţeleg, cred sau gândesc nu este definitiv, poate fi greşit, dar, deşi de mare importanţă (pentru că de multe ori se însoţeşte cu bucuria harului), nu-mi este indispensabil pentru mântuire. Totuşi, raţiunea mă poate ajuta în încercări, când credinţa, nădejdea şi dragostea sunt în pericol.

-Orice fac (cu tot sufletul, cu neatenţie – şi toată paleta intermediară) sau simt, deşi nu întotdeauna în armonie cu ceea ce înţeleg sau gândesc, poate fi determinant pentru mântuire, pentru că pleacă din adevărul inimii mele.

-Propria mea mântuire nu este ţelul final al vieţii mele, deşi nu mi-ar strica deloc. Nu vreau decât să împlinesc voia Domnului, oricare ar fi aceasta pentru mine, şi mi-aş dori să contribui la mântuirea celor aleşi, a celor ce-mi sunt dragi dacă se poate. Nu mi-e teamă să fiu ceea ce Domnul a hotărât să fiu.

-Atunci când îmi pierd consistenţa, când fac şi simt ceea ce de fapt urăsc, când nu mai am voinţă, îmi rămâne raţiunea ca singur colac de salvare, ca singură ancoră până se potoleşte furtuna şi trece încercarea.

-Mă simt obligat să fac în permanenţă alegeri, să-mi definesc poziţia faţă de orice dilemă, chiar dacă e clar că nu pot fi sigur că nu greşesc, iar uneori pur şi simplu nu ştiu ce să aleg. Trebuie să mă las cercetat de Dumnezeu, să nu mă ascund de teamă că voi alege greşit. Vreau să merg înaintea Lui (adică să vestesc că El vine, dar şi să nu mă ascund de ochii Lui) şi să fiu fără prihană.

-Deşi nu-mi pot controla existenţa, totuşi mă simt responsabil pentru ceea ce sunt. Am mare nevoie de consistenţă (ca să aleg doar ceea ce înţeleg şi simt), de har (ca să înţeleg şi să simt ceea ce-i este plăcut Domnului), şi de voinţă (ca să fac în permanenţă ceea ce am ales că ar trebui să fac).

-Orice dogmă, doctrină sau sistem este continuu sfidat să-şi recunoască slăbiciunea, pentru că i se oferă situaţii/dovezi în care/din cauza cărora ar trebui să aleagă altceva decât a hotărât că e valabil. Ca reacţie, se va lupta pentru supravieţuire, renunţând până la urmă (fără să recunoască vreodată) la adevăr, ascultare şi smerenie. Orice “decret” al unui astfel de sistem poate fi făcut de ruşine de către Dumnezeu în orice moment. Mai mult, chiar şi ceea ce era bun şi corect se poate clătina, oricând Domnul vrea să umilească lucrarea minţilor omeneşti, pentru că nimeni nu poate considera că lucrează cu inima neîmpărţită. Dacă ne cramponăm de un astfel de sistem cu orice preţ, ne păcălim conştiinţa ca să ne oferim o falsă siguranţă, să ne apărăm propria imagine şi senzaţia că ne controlăm parcursul. De fapt, ar trebui să ne predăm cu totul în faţa adevărului, oricât de umili ne-ar face.

-Sistemul meu, care asteapta sa fie sfidat ca si toate celelalte — La mine funcţionează deocamdată, până când Domnul va hotârî altminteri, următoarele premise de bază de la care se desfăşoară toate calculele:
-Dumnezeu e atotputernic
-Dumnezeu a creat totul
-Dumnezeu e viu, şi pe noi ne-a creat după chipul şi asemănarea Lui.
Cu setul ăsta de postulate am ajuns şi pot ajunge, cu raţiunea inimii, nu cea ştiinţifică, la tot ceea ce cred acum. Par filosofico-matematice? Nu-mi pasă, m-am identificat cu ele în tot ce simt.

-Mă consider fundamentalist. Cred că Isus este fundamentalist şi vreau să-l urmez.

================================================================================

RECAPITULARE I
[Decembrie 2008]

Ce vreau să transmit prin blogul ăsta? O primă recapitulare:

OBSESII

-Obsesia desăvârşirii pe care ne-o cere Isus, la care probabil că nu putem ajunge decât devenind El.

-Obsesia smereniei.

-Obsesia limbajului vag, incomplet, înşelător, dar şi posibil deschizător către idei şi asociaţii importante; obsesia rădăcinilor consonantice şi a vocalizării pe marginea lor; obsesia sensurilor multiple, tensionate, convergente, opuse.

-Obsesia adevărurilor opuse şi aparent contrarii, reprezentând de fapt un singur punct pe axa adevărului, la fel cum în fizica cuantică două subparticole care se depărtează la infinit una de cealaltă continuă să se comporte ca o unică entitate.

-Obsesia faptului că Binele şi Răul sunt în mâna lui Dumnezeu, care face ce doreşte cu aceste concepte pe care şarpele ne-a păcălit că le cunoaştem.

-Obsesia alegerii permanente, consecinţă a pseudocunoaşterii noastre, jertfă continuă oferită spre cercetare Celui preaînalt.

-Obsesia faptului că Dumnezeu cercetează inimile noastre pentru a vedea nu ce credem că ar fi Bine sau Rău în fiecare situaţie concretă, ci mai ales ce am dori să fie, pe ce pariem cu toată averea.

-Obsesia fundamentalismului lui Isus, care ne cere să ducem totul până la limita extremă a intensităţii, purităţii şi smereniei; obsesia că un adevărat fundamentalism înseamnă cu totul altceva decât suntem obişnuiţi să credem; obsesia unei logici speciale, radicale, ne- sau supra-omeneşti, în Evanghelii.

-Obsesia de a afla voia Tatălui; obsesia de a şti ce ar face Isus acum, aici, în locul meu.

-Obsesia inconsistenţei şi inconsecvenţei noastre.

IDEI

-Ceea ce ne poate face liberi şi consistenţi acum, aici, este comuniunea vie cu Isus.

-Credinţa trebuie să fie mai mult decât un crez, din care doar unele lucruri, eventual, le înţelegem cu inima. Ceea ce nu înţelegem, sau nu credem încă, poate fi mai important decât ceea ce am înţeles deja, şi nu putem ascunde de El adevărul inimii noastre.

-Credinţa ne este şi ne va fi pusă la încercare. Dacă nu vom fi pe-aici când urâciunea pustiirii va fi pusă în locul cel sfânt, nu trebuie să fugim de nici o astfel de încercare, chiar şi imaginară. Trebuie să rămânem singuri şi goi, fără versete, fără pace, fără mângâiere, şi să vedem dacă ne putem păstra credinţa în cele nevăzute, în ciuda tuturor celor ce se văd şi se vor vedea — poate curând.

-Anizotropia valorilor pe cele două axe: pe verticală, într-un fel de la Cer la pământ, şi altfel de la pământ la Cer; pe orizontală între semeni. Chiar dacă ni se descoperă pe alocuri, nu putem folosi pe orizontală aceeaşi măsură cu cea aleasă de El pe verticală. Consecinţa cea mai importantă: suntem cu toţii fraţi, deşi ni se pare că nu putem avea acelaşi tată.

-Avem nevoie de tradiţii, dogme, doctrine şi sisteme doar pentru a ne da seama ce simplu e, de fapt, totul în creştinism: să faci ceea ce ar face Isus, pentru că El face mereu numai voia Tatălui. Ceea ce trebuie să înţelegem este persoana Lui, restul priceperii poate să lipsească. Dar mai trebuie să şi facem ceea ce am înţeles.

SIMPLIFICARE I
[Iulie 2010]

Dogma necesară şi suficientă: Mântuitorul Isus Cristos este Dumnezeu, Fiul Celui Preaînalt, de o fiinţă cu Dumnezeu Tatăl cel atotputernic, veşnic, viu şi adevărat.
Studiul continuă.

Anunțuri

36 răspunsuri to “Despre mine”

  1. Joy Says:

    Am remarcat zilele trecute că, dincolo de „joacă”, lucrezi intens la blog. Am citit câteva postări interesante, printre care şi aceasta. Aş avea ceva de comentat în viitor – nu în sensul de critică, ci în sensul de dialog – , dar pe moment sunt prinsă de altceva. Citesc o carte despre viaţa şi opera psihoterapeutului vienez Viktor Frankl, pentru care omul este mişcat mai ales de „voinţa de sens”. S-ar putea să găseşti şi la Viktor Frankl nişte răspunsuri la întrebările tale.
    Cartea lui cea mai cunoscută, „Man’s search for meaning”, a fost tradusă în româneşte şi publicată de Meteor Press.
    Înainte de a te comenta… trebuie să te înţeleg, cât de cât unitar, nu să mă leg de cuvinte, de propoziţii.

    Da, chiar mi se pare că simţi cam „matematic”… relaţia cu Dumnezeu. Şi ar trebui să o simţim mai mult „mistic” decât matematic. O să revin cândva asupra acestui aspect.

    • agnusstick Says:

      Joy, nu te obosi prea tare cercetând cum eram eu prin 2008… S-au mai schimbat lucrurile. Ai citit şi Tautologic Altfel?

    • agnusstick Says:

      Nu poţi simţi matematic, aş zice eu. În schimb, crede-mă că un set de axiome precum acestea te poate face să devii mistic. Dar te şi ajută foarte mult când totul se clatină, sau ca să filtrezi spaima din întrebările nebunilor.

  2. R. Says:

    Biblia nu spune ca 2-3 oameni cu idei comune pot fonda o noua biserica. Probabil asta ai inteles tu.
    Nu inteleg de ce continui sa mergi la catolici avand in vedere ca nu-ti place si ca nu esti de acord cu ce spun ei. De ce nu incerci si altceva? O biserica penticostala, de exemplu.
    Ideile tale sunt cam departe de ce spune Biblia. Asa intelept cum esti. Nu te supara.

    • agnusstick Says:

      Cum să mă supăr, încă n-am terminat publicarea propriei biblii pe Internet. Vorbim după.
      Aveţi orgă? Violoncel, flaut? Merge şi chitara, dar să fie clasică.

      • agnusstick Says:

        Gata, am terminat, sunt pregătit. Taie-mă în bucăţi, dar nu uita să mă iubeşti mai întâi – sunt doar un păcătos care se luptă cu propriul său păcat, pentru dreptul de a face altele, şi cu ceilalţi pentru dreptul de a fi cercetat inechitabil.

  3. R. Says:

    : )) Las’ ca facem noi cumva sa fie mai putin dureros. Toti suntem pacatosi. Nu esti tu mai pacatos decat mine ori eu mai sfanta decat altii.

    Sunt unele biserici penticostale care au si orchestra. Pe langa cor, si poate fanfara. Eu zic sa-ncerci macar. : )

  4. agnusstick Says:

    Am mai fost şi am să mai merg. Dar numai să-mi spui unde te duci tu, că mie mi-e cam frică.

  5. R. Says:

    Acolo unde ma duc eu, tu nu poti veni. : ))
    Ti-as recomanda biserica Betel, asta pt ca acolo e pastor Florin Ianovici. L-am auzit cum predica si imi place. Nu cunosc bisericile penticostale din Bucuresti.
    Si de ce ti-e frica, ma rog?

    • Claudiu Says:

      Recunosc faptul ca nu am fost niciodata intr-o biserica Penticostala, Baptista, Iehovista sau de genul acesta.
      Intrebarea1: De ce interpretul avea un fel de sal pe el? Ce reprezinta?
      Intrebarea2: Cati oameni din auditoriu cunosc ebraica si de ce se canta in aceasta limba? (intrebare adresata pentru toate bisericile care fac lucrul asta)
      Intrebarea3. De ce sunt scaunele acelea goale in spatele cantaretului?

      As vrea sa merg sa vizitez o biserica penticostala, insa as vrea sa merg intr-o zi in care nu se vorbeste in limbi. Nu-mi plac manifestarile exterioare.

      • Claudiu Says:

        Cred ca am facut o greseala. Aici era o biserica mesianica. 🙂

        • R. Says:

          Da, e o biserica mesianica, dar cel care canta este penticostal. Si la ei se manifesta Duhul Sfant si prin vorbire in limbi. Sunt niste evrei penticostali care ti-au luat-o inainte, Claudiu. Ei nu resping Duhul Sfant si manifestarea Lui, asa cum tu o faci. Nu poti sa stingi Duhul la altii, doar la tine (dar nu e cazul), nu poti sa-i interzici lui Dumnezeu sa faca ce vrea El.
          Am aflat ceva din postarea-ti de mai sus: ca stii sa scrii despre lucruri pe care nu le cunosti.

        • R. Says:

          „As vrea sa merg sa vizitez o biserica penticostala, insa as vrea sa merg intr-o zi in care nu se vorbeste in limbi. Nu-mi plac manifestarile exterioare.” (Claudiu)

          E ca si cum si spune ca ai vrea sa mergi intr-o zi in care nu se predica, nu se canta, nu se roaga, etc, care tot manifestari exterioare sunt. Plus ca tie nu iti place ceva ce n-ai vazut niciodata. Nu mai vorbesc ca ceea ce nu iti place este unul din darurile Duhului Sfant.

  6. Claudiu Says:

    R. este in intelegerea mea, vorbirea in limbi are utilitatea ei. (Conform spuselor Ap. Pavel).
    Mi-ar placea sa merg intr-o zi in care nu se ridica cinea si incepe sa bolboroseasca lucruri. Pot fi inspaimantatoare astfel de actiuni – in opinia mea.
    Predica o inteleg, muzica la fel, rugaciunea de asemenea, dar „manifestarile neintelese” imi provoaca o anumita reticenta.

    Ai spus ca resping Duhul Sfant; in ce sens te-ai referit?

  7. R. Says:

    Spui de utilitatea vorbirii in limbi, apoi ca nu te intereseaza si ca sunt inspaimantatoare. Hotaraste-te! Spui ca n-ai fost niciodata intr-o biserica penticostala, dar ca nu vrei sa auzi bolboroseli cand vei merge acolo. De unde stii ca vei auzi bolboroseli daca n-ai fost niciodata acolo si nu stii cum e acolo? Afara ca e inspaimantator. : ))
    Opinia ta (referitor la ce discutam) nu este in conformitate cu Biblia. Poate mai trebuie sa citesti, poate nu ai inteles, poate nu trebuie sa intelegi.
    Pretinzi ca-l urmezi pe Cristos, dar respingi Duhul Sfant. Respingi darurile si manifestarea lor. Asta vreau sa spun.
    Nu cred ca e locul potrivit sa discutam aici despre asta. S-a mai discutat si in alte parti de nenumarate ori, dar nu se ajunge nicaieri: adica fiecare ramane la ce-a crezut. Mai ales cand nimeni nu doreste sa cunoasca adevarul, crezand ca deja-l stie, ci doar isi da cu parerea despre („parerea mea este ca…”). Pace!

  8. Claudiu Says:

    Uite, o sa merg. 🙂 Adevarul este unul singur, biserici o multime.

  9. Noncelaura Says:

    Mai, Agnusstick! Stii ce ma intrebam eu, (pornind de la ideea care se desprinde din urmatorul citat din Petre Tutea:”Dacă nu cunosti revelat – prin gratie divină – sau inspirat, nu cunosti nimic. De pildă, povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: ”Il tomba dans une méditation profonde qui l’a conduit jusqu’a la loi de la gravitation universelle”. Si eu spun: dacă Newton gîndea pînă la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai întelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură ” legea gravitatiei”? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios crede că explorează lumea interioară si exterioară cu jocul lui de ipoteze si că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat.)deci, sa-ti spun ce problema imi puneam:ce rol joaca memoria si inteligenta in cunoasterea Lui Dumnezeu?

    • Agnusstick Says:

      Dragă Lora, nu ştiu cum ai ales combinaţia… şi nu ştiu cine-L cunoaşte pe Dumnezeu. Ar trebui să ştiu măcar cine nu-L cunoaşte deloc, anume ateii şi cei care hulesc împotriva Duhului Sfânt, dar şi aici există ambiguităţi. De exemplu, se poate oare considera că ateii hulesc, sau e un păcat rezervat celor care credeau că-L cunosc pe Dumnezeu? Contextul evanghelic mă face să cred în a doua variantă, dar nu contează ce cred eu, ci ce crezi tu – mă ajută să-mi reglez tirul. Tragem la ţintă, dar nu ştim care e centrul, nu ştim cine e mai aproape de premiu – sau bem deja şampania înainte să apară Mirele.
      Combinaţia memorie+inteligenţă cred că poate fi uneori devastatoare. Trebuie să uiţi selectiv propriile greşeli şi pe ale altora ca să simţi măcar parfumul dragostei şi al iertării. Trebuie să cauţi mai mult decât rezolvări de Cuvânt încrucişat sau sisteme de ecuaţii cu multe necunoscute, oricât ţi-ar fi de riguroase, ingenioase şi solide soluţiile. Norocul e că inteligenţa e destul de greu de definit, şi acceptă cu uşurinţă adausuri de imaginaţie, intuiţie şi simţ poetic. Astea poate că l-au scos din marasm pe Newton – dacă acceptăm că inspiraţia trebuie să se manifeste prin nişte însuşiri care se-abat din când în când peste om. Newton era destul de smerit să recunoască asta, altfel ar fi trebuit să se declare genial: şi-a imaginat că Pământul cade şi el spre măr – de ce nu? – şi astfel o formulă matematică ce se putea deduce experimental studiind căderea obiectelor a devenit o lege universală pentru oricare corpuri luate două câte două, indiferent cât de disproporţionată ni s-ar părea asocierea. Sigur că o „exegeză” riguroasă a căderii nu poate duce, singură, la aşa ceva. Ba chiar oamenii serioşi ar respinge fundamentat asemenea bazaconii – până când ele s-ar confirma acolo sus, printre stele. Dar apoi ar veni un Einstein, mai târziu, şi ar imagina sau visa un nonsens şi mai mare, unul foarte greu de experimentat, dar şi el confirmat până la urmă printre stele: până şi lumina cade, dacă eşti atent! Cine ştie ce alte lucruri mai cad, şi noi habar n-avem încă! Suntem prea inteligenţi, avem nevoie de mai multă poezie ca să aflăm adevărul mai repede: Cine atrage.

  10. Noncelaura Says:

    E minunata inspiratia si descoperirile care ni se fac prin ea.Intelegerea noastra e o capcana atunci cand nu concorda cu invatatura Bibliei.E linistitor sa crezi ca traiesti viata asta atras de Dumnezeu.Vreau, odata si odata, sa vad scrisa definitia hulei impotriva Duhului Sfant (poate ai scris-o si nu am dat eu peste ea sau nu-mi amintesc acum).Ce inseamna si de ce revii obsesiv la expresia asta?

    • Agnusstick Says:

      Nu revin obsesiv, nici măcar prea des – dar poate e doar o impresie. Din capcană se poate scăpa, mai mult sau mai puţin rănit. Totuşi, cred că în Biblie avem voie să găsim mesaje personale, şi ne sunt chiar de folos dacă nu le absolutizăm – litera şi exegeza clasică rămân ca referinţe, la care nu văd unde scrie că ar trebui să ne oprim de parcă ar fi un prag nec plus ultra. Sigur, avem unele parabole a căror vrajă a fost detrămată pentru totdeauna chiar de către El, şi ne putem teme că toate sunt la fel de univoc şi frust descifrabile. Dar, din fericire, avem şi pasajele din care sensul Lui ţâşneşte de parcă am fi vinovaţi că înnămolim cuvintele. Adevărul fi-va desigur propoziţional, dar într-o limbă pe care noi nu o stăpânim… tot timpul?
      Revenind la lupii noştri de îmblânzit cu frică, pentru mine sensul principal al respectivei noţiuni este unul personal. Scriam aşa acum vreo doi ani:
      „Oare să fie riscant să te apropii prea mult de perfecţiune? Aripile nu se topesc din cauza apropierii de Soare? Nu vom atrage asupra noastră încercările şi atenţia lui Satan? Suntem atraşi în cursă, ademeniţi de lumină ca nişte fluturi, fără să ştim că oricum vom pieri, pentru că de fapt n-am avut nici o şansă de la bun început? Cred că răspunsul este în Matei 12:22-35. Binele rămâne bun, orice ar veni în urma lui. Păcatul împotriva Duhului Sfânt este să crezi că Dumnezeu trişează, dându-ne ţinte imposibile.”
      Bucuria de a-L contempla printre căderi nu ne este dată întru mărirea chinului, nici pentru asprirea pedepsei, şi de aceea fiecare clipă de lumină ne este infinit preţioasă, indiferent ce urmează. Nu ne înalţă ca să cădem mai rău şi să ne zdrobim, nu ne păcăleşte cu străluciri de o clipă, deşi poate că toată viaţa ni se reduce la ea şi restul termenilor se simplifică. Ce dă, dă din plin, o măsură plină de se revarsă. Apoi vin iar foamea şi setea, dar nu mai contează. Sau fac regăsirea şi mai minunată. Aşa cum a fost şi pentru Iov.
      Iov 10:8  mânile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti!
      9  Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
      10  Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza?
      11  M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine;
      12  mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
      13  Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând:
      14  că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
      15  Dacă Sunt vinovat, vai de mine! Dacă Sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
      16  Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,
      17  Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mânia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
      18  Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
      19  Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!
      20  Nu Sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase, deci, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin,
      21  înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
      22  în ţara întunericului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adânci, unde domneşte umbra morţii şi neorânduiala, şi unde lumina este ca întunericul!”

      Iov 42:5  „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.

  11. Noncelaura Says:

    Dulce domn,iti multumesc ca mi-ai raspuns.Ceea ce ma impresioneaza mult de tot este daruirea, faptul ca te daruiesti pe tine insuti cu trairile tale, gandurile si ideile.Dar, nu inteleg de ce asociezi partea din Matei cu Iov.Acolo,in Matei, imi imaginez cat de mult trebuie sa-L fi deranjat pe Domnul Isus faptul ca lucrarea Duhului Sfant care se facea prin El nu era recunoscuta ca atare, si cat de straini si indepartati de El erau acei oameni incat au fost in stare sa-L acuze ca ar fi conlucrat cu Beelzebul.Si rapiditatea cu care s-au hotarat ca Isus nu era din Dumnezeu.Asa cum reiese din acest text, hula impotriva Duhului Sfant este chiar faptul ca nu L-au recunoscut si nu L-au cunoscut in toata puterea Lui si in toata autoritatea Lui.As spune faptul ca L-au jignit si ca L-au desfiintat fie si numai cu vorba,alta putere oricum nu aveau.Neimplicati, pandeau de pe marginuta faptele bune evidente si incercau,poate,o manipulare a opiniei publice prin faptul ca se exprimau si dadeau verdicte.Si apoi, mai e si o observatie acolo,”omul bun scoate lucruri bune din visteria inimii lui”, e ca un semn dupa care poti recunoaste Duhul Sfant acolo unde exista.In caz ca aceste semn lipseste si „omul rau scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui”, nu e deloc a bine.

    • Agnusstick Says:

      Nu am exclus niciodată aceste sensuri, am adăugat doar conexiuni personale. Pentru mine dansul ideilor care se leagă şi desleagă e foarte important, pentru că libera asociere vine din memoria trăirilor şi a înţelegerilor fiecăruia, şi se adaugă ca tezaur pentru viitoare sensuri. Fiecare text are un înţeles evident, universal, director, şi o mulţime de alte sugestii ce ţin de individualitatea receptorului – cu totul dispensabile pentru alţii, poate cruciale pentru o visterie ascunsă. Dar ce spui tu converge cu ce spun eu, deşi poate acum nu-ţi dai seama, tocmai în ceea ce numeai a-L cunoaşte pe Dumnezeu. A vorbi Binele de rău şi a confunda lumina cu întunericul este ceva care se petrece zilnic, dar ce spune Iov este de fapt esenţa hulei: „Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând: că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.” A face ochii lui Dumnezeu întunecoşi ca şi ai oamenilor… Nu vezi conexiunea cu pasajul din Matei? Nu-i nimic, trece…

  12. Noncelaura Says:

    Trece, pragmati!Dar asa stateau lucrurile?Asta e ce se petrecea in mintea lui Iov , in imaginatia lui, vorbea disperarea si faptul ca nu se mai putea baza pe nimic din moment ce Dumnezeu in care se increzuse il tradase,( aparent), numai si numai pentru a se lauda cu Iov in fata Diavolului.Faptul ca Dumnezeu l-a iertat apoi, ne arata ca nu e vorba de hula.Daca hulea, crezi ca ar fi fost iertat?

    • Agnusstick Says:

      Nimeni nu se poate feri de un gând. Dar Iov nu a rămas la acela, şi el de fapt vorbea în numele tuturor oamenilor care pot gândi aşa, era o înfruntare a lui Dumnezeu de către propria Sa creatură. Care până la urmă cere un Mijlocitor.

  13. Noncelaura Says:

    A fost iertat inainte ca Mijlocitorul sa apara.Asta nu inseamna nimic?

    • Agnusstick Says:

      Ba da, cum să nu. Dar de fapt în ce ne contrazicem? Nici eu nu susţin că Iov a hulit. Iov este prototipul omului în dialog cu Dumnezeu, care ştie oricum ce-i în mintea şi sufletul creaturii Sale.

  14. Noncelaura Says:

    Dulce…Ma-i derutat , totusi.Dar te iert si promit sa te citesc mai atent.

    Acuma, „amore mio”…hai sa nu innebunim! Tu sa auzi c-ar spune:”prietene”.Ok?

    • Agnusstick Says:

      Oricât de atent ai citi, nu poţi prinde decât acordurile la care rezonezi, restul pur şi simplu nu se transmit.
      Noapte bună, floare de cactus, deşi e cam devreme! Am auzit „Azore mio”, dar nu m-am supărat pe tine, pisicuţo…

  15. Camix Says:

    Am rămas cu gândul la Newtonul tău şi obiectele luate două câte două. Dacă nu cel cu masa mai mare are şi forţa de atracţie mai mare, atunci Dumnezeu nu ne-a iubit El întâi. Se pare că se aplică legile fizicii şi aici. Sau, de fapt, legile Lui se aplică şi în toate celelalte. Mna, că mă încurcai..

    • Agnusstick Says:

      Interesant e că orice obiect se află în câmpul tuturor celorlalte din Univers, şi „produce” propriul său câmp de atracţie. Dar fiindcă sunt atât de departe şi de uniform repartizate de jur împrejur, aparent nu plecăm nicăieri din capcana celui mai mare obiect vecin. Forța cea mai mare nu e chiar corect spus, pentru că aceeași forță e comună perechilor, dar efectele (mișcarea, accelerația) se văd doar la obiectuţe. Însă, dacă te gândeşti şi la prima idee, anume repartizarea care anulează efectele, poţi face o analogie cu rugăciunea. Ia să se alinieze toţi creştinii pe o axă, să stea cuminţi la coadă şi să-şi cumuleze atracţia, ce s-ar întâmpla? Dar noi nu, ci raţa, racul şi cu ştiuca, şi sperăm că nu-s mai breji musulmanii… (a fost o glumă, nu un pamflet!).

  16. Camix Says:

    Vezi ce înseamnă să fii în domeniu? sau oricum în vecinătatea lui. aşa mai înţeleg şi umaniştii (că umani suntem noi toti, dar poate nu chiar întotdeauna).
    Dar rugăciunea unor 2 sau 3 cât o boabă de muştar ar putea dezechilibra munca de salahor a unor – să zicem musulmani? asta ar fi dincolo de vreun cumul de atracţie rezultat din vreun număr mare.

  17. A.Dama Says:

    „…structura şi ideile mele nu mă lasă să mă botez din nou sau să vorbesc în limbi, aşa că rămân pe loc în statistici, sperând să trec vămile văzduhului fără paşaport vizat de vreo autoritate ecleziastică.”

    – „Legile” stabilite de autoritatea eclesiastică pentru a-i ține pe oameni legați, pentru a-i controla (control pe care întotdeauna îl traduc ca „ordine”, „orânduială”, și numai arareori îl înfierează la câte-un lider) sunt bune numai câtă vreme nu-L împiedică pe Duhul Sfânt să împlinească voia Tatălui în cei credincioși.
    – Dacă voia Tatălui ar fi să te botezi, tu ai ști asta de la Duhul Sfânt (care te călăuzește în TOT adevărul), pentru că El ar putea să-ți schimbe „structura și ideile” pe care legile eclesiale nu ți le pot schimba.
    Dacă voia Tatălui ar fi să vorbești în alte limbi, tu ai ști asta tot de la Duhul Sfânt (care te învață TOATE lucrurile), pentru că El, singurul, poate schimba inima. Orice forțare a lucrurilor aici (forțezi pe cineva să vrea să vorbească în alte limbi, fiindcă altfel nu ar ajunge la Destinație) e păcat.

    Până atunci (adică dacă va fi să ți se schimbe inima mai mult decât a fost schimbată), tu știi că ai și trecut vama… fiindcă ai crezut.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: