„Ce este Omul?” l-am întrebat eu atunci pe nea Pandele (sau să fi fost Mardale? nu mai ştiu exact, e mult de-atunci) pe când meşteream împreună la automatizarea Centralei. „Omul?” zise el lăsând pentru o clipă şurubelniţa nerotită, „Omul este un Sistem cu Cuplaj Slab la Realitate, dragul mieu!”. Chestia asta m-a marcat. Profund. Zilele trecute stăteam şi mă gândeam câtă dreptate avea el, Pandele (sau poate Mardale?), cel puţin în ceea ce mă priveşte. Cum îmi văd eu de treabă şi de gânduri de parcă n-aş avea feedback. Lousy… But true!
Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
Much feedback about nothing
19/03/2010 — Agnusstick10 răspunsuri to “Much feedback about nothing”
Lasă un răspuns
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 
19/03/2010 la 11:36 pm
Prea filosof, nea Pandele.
Mie-mi rimează cu Rondele, şi dacă n-are legătură.
Cuplarea la Realitate e o chestiune dincolo de locomotivă.
Sau dincoace? 😀
Brusc mi-amintii de Mitică, Mache, Tache, Lache, Anghelache.
Aici ne putem opri cu un zâmbet angelic pe faţă.
http://adamaica.wordpress.com/2007/11/06/anghelache-frate-cu-mitica/
20/03/2010 la 8:45 am
Da, rondele sau discuri de ambreiaj… Habar n-am dacă are vreo treabă cu locomotiva, dar e şi dânsa o părticică din excursie (care e numai dus, fără întors, şi toată lumea se face că plouă, decuplându-se de şine din când în când şi explorând natura înconjurătoare întru satisfacerea unor necesităţi). Zâmbet anghelic? De la Iordănescu încoace, slabe şanse… (pentru că unii se decuplează cu pastile pentru a intra apoi în priză).
19/03/2010 la 11:53 pm
Ce stie a saptea osie de la vagonul din coada tren(d)ului de cum arata locomotiva?
Are si drezina farmecul ei mai ales daca i se lumineaza feed-becu ca s-a nascut drezina si nu e desprinsa de-aiurea de pe sina.
PS. Profit de oportunitate sa o intreb pe A-doamna daca intentionat a parolat accesul la depoul ei. Am lasat minutes a-go si eu un tichet numai dus la ultimul ei expres si voiam sa stiu daca l-a per-forat
21/03/2010 la 10:54 pm
Sam,
Tre’ să mă crezi că răspunsesem destul de prompt. 🙂 După o vreme de la răspuns, s-a întâmplat o scadenţă. Şi, uite, a trecut şi ce-a trebuit să fie. 🙂
Totuşi, pe blogul tău nu mai avem defel acces!…
Ce să mai zic de tic hete sau control ori? 😛
11/07/2011 la 11:03 pm
Dădui recent peste o treabă care m-a pus şi pe mine pe gânduri. Vine aşa… în completarea lui Pandele (sau poate Mardale, de acord). Autorul nu contează pentru că am găsit vreo doi (diferiţi!) până acum şi mi-e frică să mai caut: cică „nu e semn de sănătate să fii bine adaptat la o societate profund bolnavă”. E şi asta o chestie; poate chiar de culise explicative pentru observaţia lui Pandele. Să ne mai adaptăm la Realitate?
Dar apropo, Pandele ce preocupări mai are de atunci? Dacă e plecat, spune-ne de Mardale, sigur ne interesează.
11/07/2011 la 11:08 pm
Oricum, bănuim că unul stă pe Sapienţii, celălalt pe Pacienţii, dar nu ştim care unde.
12/07/2011 la 10:34 am
Gresit! Pandele sta in Voluntari, strada Concupiscentii, M
ardale in capitala, strada Independentii colt cu impasul F.M.I.
12/07/2011 la 10:29 am
Pandele nu mai are ocupari, s-a insurat (o fo nunta mileniului) si e deservit total. In schimb, Mardale a devenit leninist, si merge la cursuri de dezadaptare prin cultivarea pulsiunilor anarhice sub incidenta birocratiei corupte si repetarea examenului de bacalaureat o data pe luna in vederea obtinerii cartelei de paracetamol.
12/07/2011 la 2:30 pm
Hmm, deci nu Pandele a dat colţ cu impasul F.M.I. Dacă tot e deservit.
Şi ţie, aşa, care îţi e(ra) mai simpatic?
12/07/2011 la 2:56 pm
Desi empatizez intens cu ambii, adevaratii eroi martiri raman insurati(i) – chiar daca ajung redusi la filosofia de piata.
Sent from my mobile