He is sailing!

Prietenul şi colegul meu tocmai a plecat într-o călătorie pe Adriatica, cu un mic vas cu pânze. Nu e el căpitanul, nu are deocamdată licenţă, dar probabil că va trage de parâme, va spăla puntea şi eventual va ţine un pic şi de cârmă. Vremea nu mi se pare prea grozavă pentru o primă ieşire autonomă în larg, mai ales pentru cineva care nu a prins furtună pe mare. Numai când mă gândesc ce frig şi umezeală trebuie să fie pe punte, ce somn legănat poţi avea când nu eşti de cart şi cum trebuie să stai cu ochii pe farfurie şi pahar ca să nu ajungă în dreptul altuia… Bănuiesc că trebuie să dormi îmbrăcat, cu gumarii şi pălăria de pescar la îndemână, ce coşmar!
Brrrr! Mă iau frisoanele când mă gândesc ce echipament şi-a luat pentru ex-mersia asta (că aspersie va fi sigur cât cuprinde, să ne apere Cel de sus şi să ne scape pe toţi de imersie şi submersie la vârste nepotrivite; de depresie nu mă tem, e oricum învinsă de instinctul primar de conservare). Eu am insistat să-şi cumpere măcar un costum de neopren, ceva cu adevărat impermeabil şi călduros, dar el nimic! A ales vreo două canadiene filtrante şi pantaloni de mers pe munte, vai şi-amar! Argumentul că ar fi arătat grotesc (are vreo 0,125 tdw, recte 125 kg lifeweight cu suflet cu tot, catwalk dimensions aprox. 50/150/120, deci ar fi semănat cel mult cu o mină marină fără ţepi, numai bună de pus la apă) mi s-a părut pueril, dar nu l-am putut convinge.
Are prietenul meu o vorbă: „Să mă scuze Dumnezeu, dar…”. Aşa să fie, sper să se întoarcă cu bine!
Tot aştept în zadar să mă sune ca să-i cânt „Sailing” (sperând să nu arunce telefonul în mare de nervi). Nu sună – probabil că n-are câmp – sau timp – de mine, sau mână liberă, sau glas, sau poate că are apă şi-n urechi… Apropo, totdeauna m-a distrat numele vasului militar care plantează mine marine = puitor de mine. Sper ca prietenul meu să nu devină, din leu care rage, cum îl ştiam, piuitor, ci un adevărat leu de mare (prescurtat ROM). (Leu răpciugos de mare se prescurtează RROM? E discutabil, dar de interes pur academic. Poate revin.)
Am studiat mai multe versiuni ale cântecului, şi după ce cu părere de rău am abandonat una portugheză subtitrată, m-am oprit la două. Prima are o atmosferă gospel megachurch (ceea ce este adecvat şi sper effectiv într-un asemenea caz pe muchie de cuţit), a doua este versiunea scoţiană originară la cimpoi. Da, e un cântec popular scoţian! Era şi o teorie cum că numai noi românii şi scoţienii cântăm la cimpoi, de unde rezultă cât am fost de civilizaţi sau cât am putea fi de bravehearts. Buhai şi tulnic mai are cineva? (Mă obsedează expresia total incomprehensibilă „Un virtuoz al buhaiului” – nu ştiu de unde mi-a venit, nu l-am mai văzut de mult pe dl. Blaga la TV.)