Din Psalmul 109, în memoria bunicii mele materne, care postea foarte, foarte des, chiar până înaintea sfârşitului. Îmi pare rău că am supărat-o cu răutăţile mele copilăreşti, şi că a murit înainte de a-mi da seama cât de mult aş fi putut s-o iubesc. Dumnezeu să o bucure!
21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
22 Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
23 Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
24 Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s’a sleit trupul de slăbiciune.
În Chip co-răspunzător 
17/05/2010 la 2:39 pm
De-atunci o tine tot intr-un ospat, nu-i asa?
17/05/2010 la 2:48 pm
Sunt convins, şi mama e la aceeaşi masă…
Iov 36:16 Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
Ps 63:5 Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,
Isa 25:6 Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.
Mulţumesc pentru muzicuţă, m-a făcut să-mi pară rău că nu am urechi mai lungi, cam cât ar fi trebuit să mi le lungească bunica…
18/05/2010 la 6:44 pm
Sa stii ca am copiat fotografia.Imi place prea mult.
18/05/2010 la 9:27 pm
Mulţumesc, Lora!