Adi, alias Adrian Arvunescu, este un comentator creştin plin de râvnă de pe blogul lui Marius Cruceru. Eu îl asemăn lui Natanael, dar până când râvna lui nu va fi dublată sau (poate mai rău) înlocuită de înţelepciune, cred că Marius nu a dorit să-i facă reclamă, pentru că blogul lui Adi foloseşte un limbaj „necreştin”. Se poate, nu contest. Noroc că sufletul are şi altfel de limbaje. Îi doresc mult har, râvnă, iubire şi înţelepciune, într-o combinaţie pe care nu cred că oamenii sunt chemaţi să o evalueze, ci să o folosească, păstrând ce este bun. E o diferenţă… pentru că după evaluare obligatoriu se şi filtrează, nu se ignoră.
04/06/2010 la 10:33 pm
Tu încerci o variantă inedită de „nășire”? 🙂
04/06/2010 la 10:51 pm
Nu, e o variantă înnădită. Cum aş îndrăzni? Il Cappo di tutti capi l-a scos pe ştrassuri… Eu sunt doar un agent.
05/06/2010 la 10:39 am
Dar vezi că şi tu l-ai evaluat deja chiar în scrierea asta. 🙂
05/06/2010 la 2:01 pm
Da, corect, l-am evaluat şi nu vreau să mă opresc aici. (De fapt am vrut să evit neapărat „a judeca”, are conotaţii blocante.) Dar vroiam să spun că nu ar trebui să punem accentul pe combinaţia de însuşiri/calităţi, pentru că avem tendinţa să găsim nod în papura altora, ci să evităm reglajul fin la care fiecare se simte îndreptăţit când e vorba de alţii, folosind vitaminele şi evitând toxinele. Dacă se poate, desigur. Şi neapărat, dar neapărat, orice evaluare ar trebui să se răsfrângă şi asupra noastră. Cu efecte măcar temporare.
05/06/2010 la 5:23 pm
Si ce ne facem daca ne evaluam si ne dam seama ca mai bine disparem decat sa facem umbra… (blogosferei, de exemplu)?
05/06/2010 la 7:40 pm
Asta e încă o dovadă că a gândi este unul dintre cele mai riscante lucruri cu putinţă, dar în acelaşi timp o datorie pe care nu avem dreptul să o evităm sau să o tratăm superficial. Ce să zic, că au zis alţii… Vine o vreme pentru toate. Sau: Tu ai spus-o. Sau: abandon du travail (asta e din înţelepciunea ordinatoarelor).
05/06/2010 la 10:17 pm
Când eram mai… adolescentă, am fost la maternitate la cineva. Am văzut pe uși ceva de genul: „sală de pretravaliu 1”, „sală de pretravaliu 2”, „sală de travaliu 1” ș.a.m.d. și m-am speriat rău de tot. Mă gândeam că toate mămicile trec prin toate sălile respective, rând pe rând. 🙂
Asta apropo de „abandon du travail”. Cred că m-au influențat denumirile acelea…
Mare înțelepciune trebuie ca să știi când vine vremea pentru abandon!…
05/06/2010 la 10:22 pm
Dacă n-am avea orgoliu, nici n-ar fi nevoie vreodată de abandon. Doar de smerenie şi schimbare pe tăcute în ceea ce gândeşti – apoi în ceea ce spui şi faci.
05/06/2010 la 10:23 pm
Pana una alta Adi il tine busy pe Marius de nu mai are timp nici sa anunte urmatorul concert de banjolina 🙂
Nu cred ca are Marius energie si/sau raspunsuri cate intrebari are Adi pe teava.
05/06/2010 la 10:28 pm
Da, dar nici Dumnezeu nu acordă eoni după eoni să ne gândim noi ce şi cum… şi atunci apelăm la Marius.
07/06/2010 la 4:53 pm
Nu stiam de articolul asta…de ce nu m-ai anuntat?!:)
Cel la care faceam referire pe blogul lui Marius este:
http://adrianarvunescu.wordpress.com/2010/06/02/blestemata-doctrina-a-treimii/
08/06/2010 la 12:05 am
Ştiu, n-ai văzut că ţi l-am comentat? A, îţi faci şi tu un pic de reclamă… Păi aici te-ai găsit? Şi-aşa am feedback negativ că te-am popularizat, arianule mic şi nemântuit ce eşti!
07/06/2010 la 4:57 pm
Vai….cum poti sa ma compari cu evreul ala….?! :((
08/06/2010 la 12:03 am
Ei, m-am grăbit! Trebuia să te compar cu regina din Sheba sau cu un mag de la Răsăritul foarte îndepărtat.
08/06/2010 la 8:10 am
aaa….deci tu stiai demult de blogul meu!!
Am avut morcov la un mom dat, deoarece i-am zis de blogul meu unui preot care e prieten de familie si nu stiam daca nu cumva el e si ma spune lu mama :)))
08/06/2010 la 8:35 am
Te aştept oricând la spovedanie, fătul meu. Dar să vii cu un flacon şi o găină, o raţă ceva, şi să nu te aştepţi să te împărtăşesc. Eu sunt preot din ăla, universal. See what I mean?
08/06/2010 la 8:46 am
Nu vreau Sangele Domnului, vreau sa ma sacrific eu pentru Domnul!!
08/06/2010 la 9:11 am
Te înţeleg şi te iubesc, dragă Adi – agapé e cuvântul, desigur. Dar te implor, te conjur, te înjur şi te-aş strânge un pic de gâtul tău vânjos de culturist ca să înţelegi: Isus Cristos este Domnul! Nu poţi refuza sângele Lui, s-a vărsat deja şi ţâşneşte în veşnicie ca un izvor de apă vie…
08/06/2010 la 9:21 am
Nu il refuz… doar ca nu ma infrupt cu el, cum fac cei insetati dupa pacat…
Marius, insa, nu ma iubeste, deoarece mi-a dat ban:)
08/06/2010 la 9:32 am
Marius are o povară pe umeri, Adi, trebuie să-l înţelegi, pentru el contează foarte mult ce urmări ar putea avea ideile tale în turma lui, şi cum s-ar răsfrânge asupra lui o anumită atitudine pe care nu mulţi ar înţelege-o. Dacă ţi-ar arăta tot ce gândeşte şi simte, pentru el şi pentru alţii pierderea poate fi mare. Lumea trebuie să aibă încredere în el, ca să-i poată duce mai departe – pentru cei care au nevoie. Omul nu e însetat după păcat neapărat, dar poate nu a văzut încă alternativa, pâinea vieţii şi apa vie.
08/06/2010 la 9:41 am
Are, foarte probabil, o mare povara si pe cap, daca a preferat sa imi dea ban mie, in favoarea lui DeA.