Motto: El a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Luca 10:27)
Premisă majoră: „De ce? Doar mă bucur de Har!”
Dezlegare: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”
Corolar: Foaie verde lobodă / Cu Isus sunt slobodă!
Excepţia de intimitate: „Cred că e între mine şi Dumnezeu răspunsul la întrebarea asta. ”
Concluzie: Părtăşia cu Dumnezeu este cel mai important lucru – relaţia directă cu El poate face abstracţie de lume, pentru că doar El are dreptul să Judece.
Comentariu antedatat: El a zis atunci: ,,Du-te şi spune poporului acestuia: Într’una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într’una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” (Isaia 6:9)
În Chip co-răspunzător 
23/06/2010 la 12:18 pm
Una din etichetele de la articol m-au ajutat sa-mi adun gandurile: problemele create de pietrele de poticnire sunt de multe ori probleme create unei fiinte imaginare, personajul colectiv care ia diferite forme dupa caz si mood. Dansul pe muzica sfanta (?), joaca cu texte sacre (?), fluieratul in biserica virtuala (?) toate astea si multe altele, dupa (pre)dispozitia impiedicatului, sunt fapte mai grave decat pacatul de moarte. Pentru corectarea situatiei si prevenirea contaminarii turmei imaginare, eu, alesul, trimisul sau doar talentatul posesor de instrumentar autorizat sunt obligat sa trec peste Suflete ca sa salvez Spiritul. Care Spirit vorbeste din fericire in limbi si nu s-a gasit inca geniul ala sa le traduca pe toate. Cel putin nu simultan.
23/06/2010 la 11:41 pm
Sunt perplex… Dar e clar că sufletul se salvează numai în chinuri, de care, de fapt, doreşte să scape în perioada în care nu înţelege să plătească preţul.
23/06/2010 la 11:20 pm
Agnusstick,
Într’una, într’una
sau
Întruna, întruna?
N-am înțeles de ce corolarul e la feminin. Numai de dragul rimei? 🙂
Cei mai mulți fac excepție. E logic.
Apropo de ce zicea Sam, am auzit (de) mulți care vorbesc în alte limbi, dar de cei care tălmăcesc limbile n-am prea auzit.
23/06/2010 la 11:33 pm
Aceeaşi problemă a tiraniei contextului… Uite, ca să sting senzaţia, poate legitimă, de misoginism, mă gândesc să pun alte versuri: „Foae verde de tripod/Cu Isus sunt om slobod!”. Chiar nu e misogin ghemotocul… Cred că paragrafele nebiblice pot fi puse liniştit pe seama multor bărbaţi de seamă ai zilelor noastre. Poate că mă înşel copios, dar Marius, Alin şi Mihai par candidaţi la karaoke. Cel puţin aşa gândeam când am scris textul, dar peste o lună o să mi se pară că mă gândeam la Liutuba.
23/06/2010 la 11:37 pm
Era Daniel, însă el tălmăcea altceva. Dar nu întruna.
25/06/2010 la 9:11 pm
Eu saptamana asta am auzit si vorbire (in limbi) si talmacire si-o cantare (tot in limbi) tare frumoasa. Adica a sunat frumos. : )
25/06/2010 la 9:30 pm
R.,
Unde s-a întâmplat? 🙂
Mă bucur de bucuria ta!
26/06/2010 la 12:47 pm
La grupul de rugaciune unde merg. Multumesc… Domnului.
26/06/2010 la 10:29 pm
Super! Poţi să ne spui cum vă rugaţi? Mă refer la teme, organizare, durată etc.
27/06/2010 la 10:56 am
Pot. Ne rugam normal. : )) In comun.
Mai putin ca nu stam pe genunchi din
cauza ca suntem prea multi si nu e
spatiu suficient pentru. Intr-o camera
de apartament in care sunt 25 de
insi, nu ai cum. Restul stau pe hol
daca mai sunt. Stam pe scaune.
Programul e organizat cam in felul
urmator: se incepe cu 1-2 cantari,
apoi daca cineva in acest timp a avut
vreo revelatie (prin vedenie) sau
indemn de la Dumnezeu, e rugat sa
spuna. Urmeaza prima rugaciune, nu
inainte de-un cuvant f scurt (pt ca
suntem la o intalnire de rugaciune) si
motivele de rugaciune. Dupa rugaciune,
vine iar o cantare. Apoi cine are de
marturisit experiente cu Dumnezeu sau
cum a lucrat Dumnezeu in zilele trecute, si nu numai, e liber
sa spuna. Este intru zidirea noastra si
spre lauda lui Dumnezeu. Apoi un
scurt mesaj de circa 10 maxim 15
minute, iar apoi rugaciune. Cantare si
iar rugaciune. Etc. Ordinea nu e neaparat
aceasta. Totul se desfasoara insa
frumos si in randuiala. Inainte de
ultima rugaciune, (ne) spundem pe rand pt ce vrem sa ne
rugam si sa se roage. Ne rugam pt noi, dar ne rugam
si pt cei de langa noi. Exista si
rugaciune speciala pt bolnavi si
ungere cand e cazul. In timpul rugaciunii Dumnezeu
vorbeste cand intr-un fel, cand
intr-altul: prin vedenii, proorocii,
etc. Sunt printre noi oameni botezati cu Duhul Sfant,
avand diferite daruri. Asa ca o
vorbire in limbi, o talmacire, o
proorocie, nu e ceva iesit din comun
pt noi, pt sunt daruri date si lasate de
Dumnezeu pt ai Lui. Pe langa acestea,
Dumnezeu lucreaza printre noi si cu
vindecari.
Cine are o cantare sau o poezie pregatita, canta sau
recita.
Programul tine in jur de 3
ore, si se tine o data pe saptamana.
Ziceam mai sus ca ne rugam in comun,
dar la sfarsit se multumeste pt acest timp cu voce tare de
catre 2-3 persoane.
27/06/2010 la 5:02 pm
Mulţam. Dar despre temele de rugăciune ne poţi spune ceva în plus? Vă rugaţi pentru lucruri „mari”, sau mai degrabă strict individuale, eventual în legătură cu comunitatea, familia? Seamănă temele cu cele propuse de către Mihai Sorin la Marius Cruceru? Cenzurează cineva temele, adică se întâmplă să se refuze o temă propusă de cineva?
27/06/2010 la 7:55 pm
: )) Am citit f putin din ce scrie Mihai Sorin la Marius Cruceru pe site, si am cam si uitat ce-o scris. Poate-mi zici tu.
Ne rugam si pt tarisoara noastra Romanica, pt conducatorii ei, eventual pt altii mai buni : )), pt bisericile din care facem parte, pt trezirea spirituala din bisericile noastre si din orasul nostru, din Romania, etc. Dar mai mult individual, asa am observat eu, anume pt ale noastre.
Exista cereri sau motive, asa cum vin de exemplu la Marius Cruceru pe site, sa se rugam pt x si y persoana sau cauza.
Nu se cenzureaza nimic, si nu s-a intamplat sa se refuze o tema propusa. Ce-ar putea sa se refuze?
27/06/2010 la 11:13 pm
Dragă R., nu trebuie să te superi. Nu toată lumea care se sperie de rugăciunea în grup se opune rugăciunii în general, sau pur şi simplu preferă intimitatea rugăciunii în singurătate. Ce n-am înţeles exact e dacă vă rugaţi în tăcere după enunţarea temei, deşi cam aşa reiese din ce spui – deja seamănă cu ceea ce se face la catolici, dar acolo se citeşte de obicei o rugăciune de către preot sau conducătorul exerciţiului, lumea nu se roagă liber decât arareori. E şi asta o abordare, care vine în ajutor celor care rămân fără cuvinte când trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, şi preferă să repete cu toată evlavia de care sunt capabili nişte rugăciuni făcute de fapt de către altcineva, altădată, dar poate repetabile şi acceptabile dacă sunt sincere. Ştiu sigur că pe mulţi i-ar speria sau alunga de-a binelea ce povesteşti tu despre limbi, tălmăcire şi profeţie. Nu ştiu exact de ce e aşa, dar e foarte clar că există cel puţin două feluri de oameni din acest punct de vedere, şi chiar nu cred că au vreo vină. Şi eu mă gândesc deseori că adevărata transformare a vieţii prin credinţă ar trebui să aducă puteri noi omului, dar nu reuşesc să găsesc vreo vină celor care sunt şocaţi neplăcut de luarea în stăpânire de către Duhul. E poate vorba de senzaţia că omul nu se mai controlează pe sine – ceea ce n-ar fi deloc rău în perspectiva Duhului. Dar uitându-te la Isus şi comparând cu acest fel de „răpire”, nu vezi parcă acelaşi lucru. E mult şi greu de discutat de ce, şi de ce aşa trebuie să fie, sau de ce asta trebuie să urmărim în primul rând. O alternativă ar fi o viaţă în care să existe astfel de momente, similare Taborului sau doar momentelor de retragere în rugăciune ale Mântuitorului, dar alcătuind cumva suportul discret şi minunat al unei lucrări mai apropiate de cea a fiilor oamenilor, cei care nu pot mereu face minuni, nici măcar cu ei înşişi.
27/06/2010 la 11:36 pm
Nu ne rugam in tacere, ci ne rugam incet, in soapta. Nu e liniste de mormant in timpul rugaciunii.
Si Biblia povesteste ” „despre vorbire in limbi, profetii, etc. Deci de ea se sperie ei, nu de ce povestesc eu care doar citez. De ce? Pt ca nu cunosc Cuvantul, sau daca-L cunosc, nu-L inteleg.
Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste. (1Corinteni 2:14)
Din aceasta cauza.
Cand ramai fara cuvinte si nu mai stii cum sa te rogi, intervine Duhul Sfant.
Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite. (Romani 8:26)
Si nu preotul sau pastorul care nu pot fi cu noi si in camaruta noastra. Dar pt asta, trebuie sa ai botezul cu Duhul Sfant, botez pe care credinciosii sunt indemnati sa-l ceara, dar pe care majoritatea nu numai ca nu-l cer, dar nu il vor. Sau altii isi inchipuie ca-l au, ca l-au primit atunci cand au crezut.
Senzatia ca omul nu se controleaza sub „influenta” Duhului Sfant, este gresita.
28/06/2010 la 9:26 am
Păi cam tot ce zici şi tu (ţărişoara, conducătorii ei, trezirea tuturor) propune şi Mihai Sorin. Ştiu teme de rugăciune care nu ar trebui să existe, dar dacă la voi nu apar sau nimeni nu le sesizează atunci e chiar bine.
28/06/2010 la 5:16 pm
Pai eu nu prea stiu biserica neoprotestanta care sa nu se roage pt tarisoara si conducatorii ei sau pt trezire spirituala in biserica, orasul si tara ei. Asa ca mister Mihai Sorin nu face propuneri deloc deplasate.
Eu nu cred in mantuirea sau trezirea conducatorilor acestei tari. Nici a tuturor dintr-o biserica, oras, tara. Am vrea noi sa fie asa, dar nu va fi. Si Dumnezeu doreste ca niciunul sa nu piara si toti sa fie mantuiti, si totusi nu va fi asa. Dar treziri spirituale sunt si este nevoie de asa ceva in Romania.
Ia zi si mie niste teme pt rugaciune care n-ar trebui sa existe si-au existat!
Si ce alte teme ai propune tu?
28/06/2010 la 5:32 pm
Da, şi la catolici e tot aşa, numai că nu se cheamă trezirea pe nume, iar pocăinţei i se spune convertire (de frica unui cuvânt, nu şi a ideii).
Eu unul văd astfel de rugăciuni ca un fel de ispitire şi acuzare a lui Dumnezeu. Dacă nimic din ce se roagă milioane nu se întâmplă, iar singurul chemat să-i zgâlţâie pe dumnealor e Cel de sus, se cheamă că… ne rugăm ce nu trebuie. În general, nu m-aş ruga într-un sens din care să reiasă că ştiu mai bine decât El ce e bine, că doresc ca voia Lui să fie într-un anume fel convenabil. M-aş ruga doar să se facă voia Lui, şi să ne arate, cât mai multora, milă şi îndurare încă în această viaţă pe când voia Lui se împlineşte, deşi numărul celor aleşi doar El îl ştie – iar noi îl dorim cât mai mare.
28/06/2010 la 9:04 pm
Nu e nimic. In alte locuri Dumnezeu raspunde si sunt mari treziri spirituale. Va fi si in Romania, dar nu stiu cand. : D Din cauza necredintei noastre Dumnezeu intarzie. Si poate n-are suficienti oameni care sa stea in POST si rugaciune pt asta. Dar va veni si acea vreme. Nu-i musai sa fie in generatia ta, poate va fi intr-a mea. : ))
Dumnezeu le stie pe toate. La o adica de ce ne-am mai ruga daca El tot le stie pe toate? Numai ca tot el a lasat si rugaciunea. Asta e modul prin care noi comunicam cu Dumnezeu. Ne spunem pasurile, durerile, bucuriile, nemultumirile, etc. Iar Lui ii f place cand stam si povestim cu el. Si tocmai pt ca o facem rar, cred ca ne lasa sa insistam mai mult intr-o directe, tocmai ca-i place sa ne-auda. Zic si eu. : D
Voia lui oricum se face. : )
27/06/2010 la 8:10 pm
Nu s-a schimbat aproape nimic din intalnirile din vremea copilariei mele. Inseamna ca s-a conturat usor-usor si o traditie paralela in cadrul comunitatilor penticostale.
Bro, ce-ar fi sa participi la una ca sa ai experienta first hand si apoi ne povestesti si noua?
Depaaaarte de mine gandu sa te pocaiesc 🙂 Desi nu ti-ar strica sa te mai lasi de una-alta. Cum ar fi joaca cu pre-textele.
Kidding 🙂 You know better.
27/06/2010 la 8:16 pm
Dar cine a zis ceva de vreo comunitate penticostala aici? La acest grup participa oameni din mai multe comunitati crestine.
Si crede-ma ca stiu cum aratau intalnirile din vremea copilariei tale, si cum arata acum, si cum arata aceasta despre care am scris. Este o diferenta pe care ai sesiza-o doar participand. Din ce scrii, inteleg ca nu ti-au prea placut si nu ti-ar placea aceste intalniri. Daca esti amabil, imi spui cum ti-ar placea s-arate o astfel de intalnire de rugaciune?
27/06/2010 la 11:23 pm
Ce să ştiu, în afară de păcatele şi neputinţele mele? Oricum, cred că scena cu Isus uitându-se la cineva şi apoi spunându-i ce-i lipseşte ar avea pentru fiecare din noi alt verdict, dar probabil acelaşi final. Final de scenă, nu neapărat de episod sau serie. Nici o luptă nu se câştigă instantaneu. Dar după ce afli ce-ţi trebuie, de-abia ştii pentru ce trebuie să te rogi – nu e o problemă de decizie decât la sfinţi, la noi banalii e vorba doar de canalizarea nevoii.
Dar sincer, nu ştiu dacă pentru fiecare e acelaşi ţel de sus. Eu unul am încercat întâi rugăciunea, zicând că asta e singurul şi cel mai bun lucru pe care l-aş putea face pentru alţii.
28/06/2010 la 8:31 am
Agnusstick,
Tu te rogi pentru altii? Ti s-a cerut sa faci asta?
In Duhul, e o anumita ordine… Cand ai Duhul lui Dumnezeu in tine, asculti de el. Faci ceea ce ti se cere. Sa nu te pomenesti ca faci ceva fara sa fii trimis!
28/06/2010 la 9:21 am
O, riscul ăsta e mare, şi mulţi văd că şi-au prins capul în laţ, şi în istorie şi în contemporaneitate! Neavând Duhul lui Dumnezeu în mine, nu am cum să ascult de El, ci doar să aleg după capul şi inima mea. Ce-o fi, o fi… Bineînţeles că, aşa cum ziceţi voi, sunt vinovat că nu cer botezul Duhului. Deocamdată, nu – dar cine ştie, în ultimii doi ani m-am schimbat destul de mult. Asta nu înseamnă că şi sunt pe vreo cale pe care o cunosc sau croiesc. Dar nu-mi astup urechile, asta în nici un caz. E o surpriză pentru mine întrebarea asta. M-aş fi aşteptat ca Duhul să ceară şi lucruri de anvergură mai mare decât putem noi cuprinde cu braţele. Şi apoi, să zicem că faci ceva fără să fii trimis. Cât de grav poate fi să te rogi pentru alţii?
28/06/2010 la 1:15 pm
Din momentul în care a intrat pe mâna moașei fiecare respirație a copilului este o rugăciune.
Mai târziu vin specialiștii să te învețe tehnica respirației
27/06/2010 la 10:35 pm
Sorry, vorbeam cu gazda.
Oricum stii deja totul, m-ai demascat.
Astept provincia
27/06/2010 la 11:09 pm
Ma iarta.
28/06/2010 la 1:08 pm
Accepted.
As fi raspuns la provocare daca era vorba amicului AC, reformulata 🙂
Later
28/06/2010 la 11:46 am
„Bineînţeles că, aşa cum ziceţi voi, sunt vinovat că nu cer botezul Duhului.”
Care „voi”?
E bine să te rogi pentru alții! 🙂
Fiecare binecuvântare pe care o rostim e un fel de rugăciune. Trebuie să binecuvântăm…
Când am pus întrebarea dacă te rogi pentru alții, aveam în vedere un anumit fel de rugăciune: când mijlocești pentru cineva, e bine să fii trimis. Altfel te pomenești că lupți tu cu Satan, fără să te fi pus Cineva să o faci. Poate sună ciudat, dat fiind că fiecare minut poate fi o luptă cu Satan, cu gândurile pe care el ni le dă. Vreau să mă rog, vreau să citesc din Biblie, însă se ivesc zeci de urgențe, chestii care nu pot fi amânate… Așa că amân mereu părtășia cu Dumnezeu, până ce sunt atât de obosit(ă), că și dacă vreau să mă rog, nu mai procesez cuvintele și spun o rugăciune mecanică, de undeva din conștiință și din afara inimii.
Încă o dată: când am întrebat dacă te rogi fără trimitere, mă gândeam la mijlocire. În primul rând, pentru a păstra ordinea, trebuie să ceri protecția Sângelui asupra ta, fiindcă tu așa ești văzut curat, prin acest paravan al Sângelui, apoi să mergi în Numele lui Cristos, fiindcă de El se tem dracii, nu de noi…
Dacă nu se parcurg etapele cum trebuie, se pot întâmpla asupra noastră atacuri ale Celui Rău…
28/06/2010 la 12:07 pm
O fi crezut Agnusstick ca-l invinovatesc eu ca nu cere Duhul Sfant. Nu invinovatesc pe nimeni. Fiecare face ce doreste.
Referitor la ce spui tu, Adama, cu trimisul si rugatul, nu prea sunt de acord cu tine. Poate voi reveni sa spun si de ce. Acum nu am timp.
28/06/2010 la 5:28 pm
R.,
Numai din pataniile mele grait-am.
Altii vor fi avand alte patanii… 🙂
28/06/2010 la 5:29 pm
Deci revin. Trebuie sa fi trimis sa mijlocesti pt nemantuitii din familia ta, Adama? Nu ajunge ca daca te numesti copil al lui Dumnezeu, automat exista dorinta aceasta in tine, dorinta pusa de Tatal? Nu asta este unul din scopul nostru ca si crestini, si anume sa mijlocim pt cei nemantuiti? Dumnezeu ti-a dat talanti, nu-l mai intrebi daca poti si sa-i folosesti, ca doar de-aia ti i-a dat. Inca nu am mai auzit pe nimeni sa ceara permisiune pt a mijloci pt cineva. Inteleg ca in anumite cazuri nu te poti ruga pt necunoscuti, dar si atunci pt ca nu ai autoritate din partea Duhului Sfant. Dar considerandu-te un copil al lui Dumnezeu, mai ales avand pecetea, satan n-are nicio putere asupra ta.
Ce faci daca vine cineva la tine si-ti cere sa te rogi pt el? Ii spui ca trebuie intai sa-l intrebi pe Dumnezeu daca-ti da voie si ca-l suni tu? : ))
Referitor la rugaciunea mecanica. Ea n-ar trebui sa existe atunci cand ai Duhul Sfant. Si chiar si atunci cand nu ne putem ruga, Duhul Sfant e acolo sa ajute.
Nah asa inteleg eu la nivelul spiritual pe care-l am eu. Poate tu ai altul… : )
28/06/2010 la 5:35 pm
Mai mult ca sigur, dar există principiul blogurilor comunicante şi totul se nivelează… mai abitir.
28/06/2010 la 5:57 pm
R.,
Familia in care te nasti, nu ti-o alegi. Dumnezeu te-a asezat acolo si le porti de grija cat poti celor pe care ti i-a dat: parinti (de la o anumita varsta tu le porti de grija), frati, surori… Pavel spune ca e pacat sa nu avem grija de cei din casele noastre…
Eu ma rog pentru cei din casa mea numai dupa ce multumesc pentru ca Isus a murit pentru mine si pot sa fac acea rugaciune in NUMELE LUI.
Da, exista influente negative care vin chiar din partea celor din familie, care nu-L urmeaza pe Cristos. Dar, cata vreme se respecta o ordine, poti sa te rogi si sa mijlocesti pentru ei. Voia lui Dumnezeu este mantuirea lor. Ceri sa se faca Voia Lui.
Faptul ca suntem calauziti de Duhul Sfant nu ne garanteaza ca nu gresim, ca nu facem alegeri gresite. Nu il auzim mereu cu aceeasi intensitate, plus ca firea ne indeamna tot timpul spre alegerile cele mai comode.
Sigur ca pot spune si eu despre altii care au ajuns la un nivel spiritual mult mai inalt ca au alt fel de calauzire.
Daca cineva imi spune ca vrea sa ma rog pentru el, ii spun ca ma rog. Ii spun Domnului sa-l binecuvanteze. Nu intru in mijlociri pentru cei bolnavi decat cand ma lasa Duhul…
28/06/2010 la 6:01 pm
Asta de la urmă o înţeleg perfect… Există hotărâri irevocabile, şi nu avem voie să irosim sau să penibilizăm rugăciunea ori poziţia noastră faţă cu Puterea.
28/06/2010 la 8:53 pm
Am inteles, Adama. Numai ca eu nu consider alegere gresita a ma ruga pt cineva. Nu pot sa inteleg cum poti sa patesti ceva cand tu vrei de fapt sa faci un bine. Nu lasa Dumnezeu sa ti se intample nimic.
Pt bolnavi ma rog. Indiferent cine ar fi ei. Pt cei posedati de duhuri necurate nu ma rog. Nu sunt in masura. Nah ca nici nu mi s-a cerut inca asta, dar nici nu vreau.
28/06/2010 la 5:40 pm
Sunt tare curios (şi asta e clar ceva rău în acest context) ce fel de trimitere şi protecţie avea Avraam când intervenea pentru rămăşiţa din Sodoma.
28/06/2010 la 6:07 pm
Avraam statea chiar de vorba cu Dumnezeu, fiindca Dumnezeu n-a vrut sa ascunda planul Lui de Avraam. Asta e mai mult decat trimitere, mai mult decat protectie. E interesant textul… Avraam i-a petrecut pe solii trimisi. Barbatii au plecat spre Sodoma cu mandatul de nimicire.
Insa Avraam statea de vorba cu Dumnezeu.
28/06/2010 la 5:43 pm
Atunci, dacă mă rog pentru ca Mântuitorul să ierte păcatele tuturor oamenilor care nu ştiu ce fac, e de bine sau e de rău? Nu mă uit direct la El, ci la reflexia Lui în balta de Sânge. Şi pot merge la El în Numele Lui?
28/06/2010 la 6:11 pm
Intr-un fel, e simplu. Domnul nu vrea moartea pacatosilor. Atunci te rogi sa se faca voia Lui.
Eu am primit mandat sa ma rog ca Dumnezeu sa-Si duca planurile la indeplinire cu privire la aceasta planeta.
Daca eu nu ma rog, inseamna ca El nu-Si va duce planurile la indeplinire?
Nicidecum, vorba lui Pavel… Pur si simplu, exista o credinciosie care se testeaza in aceasta umblare cu Dumnezeu.
28/06/2010 la 6:25 pm
Of, of, măi Adámo, măi… Eu încă n-am nici un fel de mandat, dar m-aş ruga să Se îndure de noi toţi şi de cei care vor trăi timpul sfârşitului, dar totuşi să se facă voia Lui cu privire la Planetă. Şi poate chiar m-aş ruga (deşi mi se pare foarte îndrăzneţ) ca Dumnezeu să ridice unul, sau doi, sau zece oameni pentru care să merite să se răzgândească în privinţa Planetei, să fie un alt Noe şi urmaşii lui să zidească Noul Ierusalim pe această Planetă. Dar nu ce ne dorim noi, ci voia Lui să se facă! Amin.
28/06/2010 la 8:56 pm
E de bine. Daca si staruiesti e si de mai bine. : ) Ni se spune sa staruim in rugaciune. Sunt unii care se roaga de ani de zile pt mantuirea celor din familia lor… Hai ca stii tu si nu trebuie sa-ti spunem noi. : ))
28/06/2010 la 11:26 pm
R.,
„Nu pot sa inteleg cum poti sa patesti ceva cand tu vrei de fapt sa faci un bine.” – ascultă-mă, că-s mai trecută prin multe, poți face rău când faci un bine! Dumnezeu lasă să ți se întâmple, fiindcă nu El te-a pus să faci binele ăla. Tu ai ascultat de o altă voce, care o imita pe a Lui aproape de perfecțiune.
„Pt bolnavi ma rog. Indiferent cine ar fi ei. Pt cei posedati de duhuri necurate nu ma rog. Nu sunt in masura.” – Cei posedați sunt tot bolnavi. Nu există „nu sunt în măsură”. Trimiterea pentru ucenici este clară: mergeți, vestiți, vindecați, înviați, scoateți dracii…
Tu poți să le poruncești duhurilor să plece, fiindcă faci asta cu autoritatea pe care ai primit-o prin credința în Jertfa Lui.
Dar trebuie să faci asta numai când ai mandat. Adică Duhul îți dă o informație, iar tu îl asculți. Trebuie să ne ascuțim urechile, să înțelegem limba pe care ne vorbește Duhul.
Agnusstick,
Am dat și eu un exemplu. Evident că puteam da și altele… Dar am de prea multe ori impresia că spun prea mult. 🙂
28/06/2010 la 11:34 pm
Orice ai spune, eşti luată în serios cu credincioşie. Chiar când spui prea puţin, există speranţa că vei continua.
29/06/2010 la 9:25 am
Bine, Adama. Mai cunosc oameni care gandesc ca tine. Mandat ai tot timpul daca ai Duhul Sfant. Scoatere de draci nu poate face oricine. La fel si vindecari. Sunt oameni care au daruri special pt asta si oamenii sunt vindecati instantaneu. La fel cum nu oricine are Duhul Sfant prooroceste. Exista slujba de prooroc. Sau nu toti cu Duhul Sfant vorbesc in limbi cu talmacire.
Nu contest experienta ta mai bogata. Dar am si eu una. Mai saraca. : ))
29/06/2010 la 11:07 am
R.,
Aici ar trebui să dau exemple concrete, ca să înțelegi despre ce este vorba. Însă nu vreau să fac asta.
Pot doar să-ți amintesc o situație din N.T. Există un exemplu în care unii se laudă cu ce-au făcut în Numele Lui. Și li se răspunde: NU VĂ CUNOSC.
Au fost convinși că au făcut bine. Au fost convinși că au fost trimiși să facă o lucrare sau alta.
E o problemă foarte serioasă în bisericile neoprotestante de azi…
Tu poți să faci mișto de mine și de pretenția mea ca cine face o lucrare să se asigure că Dumnezeu l-a pus să facă acea lucrare, dar ai putea să vezi și consecințe negative dramatice ale unora care au lucrat „pentru Domnul” fără înțelepciune.
Într-un fel, e paradoxal să-ți scriu că poți face rău făcând bine, iar apoi să-ți zic că ai autoritate să le poruncești duhurilor rele să plece. Paradoxul e doar aparent. Autoritate avem și să ne rugăm unii pentru alții, și să facem bine, și să scoatem draci. Însă orice lucrare o putem face numai când ne-o dă El de făcut. Nu toți sunt chemați la aceeași lucrare, fiindcă atunci n-am mai funcționa ca trup cu mădulare distincte, cu rol distinct.
Însă, dacă ne luăm de la noi înșine putere să facem ceva, iar El nu ne-a pus să facem, o să fim atacați. Și El îngăduie atacurile…
Aici trebuie înțelepciune și trebuie urmată o ordine…
29/06/2010 la 12:57 pm
Versetul la care faci referire, nu are nicio legatura cu ce discutam noi aici. Nu e cazul a fi adus acum in discutie.
Nu fac misto de tine, Doamne fereste. Spun doar ca nu sunt de acord cu tine, asa cum nici tu nu esti cu mine.
Nu vreau sa spun mai multe, pt ca nu vreau sa te superi pe mine.
29/06/2010 la 2:31 pm
Bine fetelor, am să vă rog să vă supăraţi amândouă pe mine, dacă aşa aflăm mai mult!
Dragă R., ai putea să-mi explici (cu CALM!!!) de ce nu e de adus în discuţie versetul respectiv?
Dragă Adama, ai putea să-mi explici (cât mai CLAR!!!) cum vine chestia asta cu autoritate+comunicare cu Duhul = greşeală mare? Dacă spui că trebuie înţelepciune, atunci comunicarea este oarecum facultativă. Dacă spui că trebuie comunicare, atunci cum explici greşelile? Dacă spui că trebuie ordine, nu înţeleg despre ce e vorba. Altă dată spuneai că Duhul nu vorbeşte, nu se aud voci, ci e 100% responsabilitatea ta să discerni 1) că are ceva de spus într-o problemă 2) ce anume ar dori să faci. Dacă e aşa, şi nu contest, nu-mi bat joc, nu vreau să te încurc şi aşa mai departe, întrebarea este cum poţi fi sigur că TE CUNOAŞTE, că faci ce trebuie – voia Lui?
29/06/2010 la 7:42 pm
@R.
Dacă ştii adevărul, poţi încerca să-l spui cu menajamente, dacă nu se poate chiar cu dragoste? Dacă nu-l ştii chiar pe tot, poţi încerca să-ţi spui părerea fără să răneşti? Mulţumesc anticipat, indiferent de procentajul de reuşite. Dar cruzime creştină sub oblăduirea Duhului Sfânt pur şi simplu nu vreau să încurajez, mi se pare periculos de aproape de ce nu trebuie, cu niciun preţ, să fie. Să fie păcatul meu dacă greşesc în credinţa a ceea ce este, cere şi insuflă Duhul Sfânt, mi-l asum.
Nu mi-ai răspuns cu privire la versetul care nu trebuie adus în discuţie.
29/06/2010 la 7:59 pm
As putea. Pt ca Adama, cred, a vrut sa spuna ca unora dintre acesti oameni care se baga in rugaciune pt altii fara sa intrebe, chipurile, le va spune Domnul atunci “plecati de la Mine…”. Asa cum alti crestini (necunoscatori) baga motiv tot acest verset cand le spui ca semnul botezului cu Duhul Sfant este vorbirea in limbi, ca proorocia, vedenia, etc sunt daruri. Ori celor care li se va spune acest lucru, nu pt ca au vorbit in limbi si au proorocit li se va spune, ci pt ca au facut si faradelegea. Acestia sunt cei despre care se spune c-au cazut de la credinta si ca e cu neputinta sa fie iarasi inoiti, si da, care s-au facut chiar si partasi Duhului Sfant. Sau alti sarlatani care se prefac in ingeri de lumina. Acest verset nu anuleaza unele daruri si manifestari ale Duhului Sfant, ci doar pe cei care le-au avut si nu le mai au, sau pe cei care continua sa se dea in continuare prooroci s.a.m.d., folosindu-se de numele Domnului, ei stiind prea bine ca Domnul nu mai este cu ei. Deci nu poti atribui acest verset unor oameni sinceri care au vrut sa faca binele fara sa ceara permisiune, cica. : ))
29/06/2010 la 5:25 pm
În primul rând lui R.:
Nu mă supăr pe tine. Ce motive-aș avea? Poți să spui tot ce ai pe suflet și să nu fii de acord cu mine.:) Am mai spus că eu scriu din pățaniile mele. Alții au alte pățanii.
Am în minte niște situații concrete, iar voi nu le aveți la dispoziție. Recunosc că de aici se creează decalajul între emițător-receptor. Avem același cod, limba în care comunicăm, însă nu avem aceleași „obiecte în realitatea extralingvistică” la care facem referire…
R. dragă, pentru că am asistat la unele chestii întâmplate cu frați lucrători, lideri spirituali, păstori de turmă, care au aplicat pe cont propriu niște îndemnuri scripturale și… au dat-o în bară, când ai spus „nu sunt în măsură” să mă rog pentru cei posedați, m-a intrigat ceea ce ai spus. Nici cei enumerați mai sus nu erau mai „în măsură”, chiar dacă, practic, li se recunoștea această autoritate. În schimb, am văzut cu ochii mei cum o persoană chinuită de un duh rău, și-a pierdut puterea de a comite fapta pe care voia să o comită, pentru că cineva se rugase instantaneu, mustrând duhul acela. Evident, cu mintea mea necoaptă – eram adolescentă -, m-am întrebat de ce femeia aceea a putut face o lucrare pe care știam și eu că sunt autorizați să o facă liderii spirituali care „au putere”?…
După mai mulți ani, am pus întrebări cuiva, am cerut răspunsuri. Mi-a explicat că noi suntem în Cristos și putem face lucrările pe care El le-a făcut, ba încă altele și mai mari. Toți suntem chemați să fim fii, să avem atitudine de fii de Dumnezeu. Fiii au autoritate asupra robilor. Fiii au autoritate să facă ce-L văd pe Tatăl făcând.
De aceea, ca să-i răspund și lui Agnusstick parțial, autoritatea o avem când Îl recunoaștem pe Cristos domn, când credem că a murit și a înviat și a plătit El moartea noastră, când suntem ascunși în El. Căci nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Este Cristosul din noi fără autoritate? Nu. Avem acces la Mijlocitor, Omul care mijlocește între noi și Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
Mergând mai departe, pentru a-i răspunde lui Agnusstick, chiar dacă avem Duhul, noi nu suntem dispuși mereu să-L ascultăm. Da, teoretic, avem autoritate, avem și Duhul, însă firea se luptă să nu facem ce ne spune Duhul… Altfel n-ar fi zis Pavel că nu face binele dorit, ci răul pe care nu-l vrea… Ai autoritate, comunici cu Duhul, dar faci faptele firii… De ce? Pentru că neascultarea e un păcat ființial. Ascultarea face mai mult decât jertfa – mare și greu cuvânt!, dar ascultarea aceea ne obligă să supunem firea și nu ne convine de nicio culoare.
Agnusstick, nu aplica ad litteram chestiunea cu „vocile”! Eu n-am auzit o voce exterioară atunci când trebuia să decid ce aveam de decis. Alții aud. Am auzit sau am înțeles vocea Duhului în interior. Când Duhul îți dă ceva de făcut, și faci, ai pace… Când Cel Rău îți dă ceva de făcut, chiar dacă te pune să faci un bine, vei fi tulburat. Și între aceste două voci pendulăm de zeci de ori zi de zi, chiar dacă nu ne dăm seama.
Revenind la ce-i scriam lui R., există o autoritate – teoretică, pentru a face orice lucrare. Dar nu toți fac aceleași lucrări și pe toate deodată. Sigur că ar fi dezordine. Fiecare să facă acea lucrare care îi este indicată de Duhul Sfânt. Dacă tu, R., ești împăcată să te rogi pentru cei bolnavi, roagă-te în continuare! Dacă la asta te-a chemat, nu lăsa nimic nefăcut! Dar nu-mi spune că nu știi de situații în care unii au mijlocit pentru bolnavi, iar duhul de boală din acei oameni i-a atacat și pe ei. Pentru că ei nu aveau mandat, pentru că ei nu au fost trimiși… Diavolul i-a prostit că e bine să se roage. „Doamne, dar cum să nu fie bine să mă rog?” Diavolul ne prostește cu Cuvântul și cu îndemnurile spirituale. Lui Isus nu I-a zis: „Este scris…”?
Și, în ultimul rând, Agnusstick, da, și cei călăuziți pot greși! Ori li s-au slăbit radarele și încurcă indicațiile care li se dau, ori se împotrivesc, fiindcă li s-a întâmplat ceva peste care nu pot trece și Îl condamnă pe Dumnezeu, și se revoltă. Fiii pot fugi uneori de-acasă, nu-i așa? Până se întorc… Ce se întâmplă în continuare cu Duhul din ei? Suspină negrăit… Ei preferă să asculte alte voci, până se trezesc și se întorc spășiți…
Oare acum e mai limpede?
29/06/2010 la 5:51 pm
Cristal! Vezi că se poate?
29/06/2010 la 6:04 pm
Trebuie să fac o completare la această afirmație a mea:
„Când Cel Rău îți dă ceva de făcut, chiar dacă te pune să faci un bine, vei fi tulburat.”
Am să rectific: UNEORI ești tulburat… Alteori ești lăsat multă vreme în înșelăciune. Ai o certitudine că faci bine, așa că nu te mai întrebi care-i motorul acțiunii.
Sunt tulburați cei de care Se-ndură El… Că mai au o șansă să regândească ce i-a motivat să facă acel lucru.:)
29/06/2010 la 6:54 pm
Observ ca aduci destul de des in discutii pt a te explica, intamplari din copilaria si adolescenta ta. Mai recente nu ai?
Persoana care s-a rugat si-a mustrat persoana demonizata a avut aceasta autoritate din partea Duhului Sfant, autoritate pe care nu oricine o are. Nu ma mir deloc ca pastorul nu a putut. De exemplu, pastorul daca n-are darul proorociei, nu poate prooroci. Cat se poate de simplu. Dar in general, pastorii au autoritate pt a mustra duhurile demonice. Daca insa nu o poate face, e ceva in neregula cu starea lui spirituala.
Autoritate are cineva BOTEZAT cu Duhul Sfant. Nu e suficient sa credem si sa-l recunoastem pe Cristos ca Domn, pt ca asta o fac si dracii. Iar odata cu acest botez, primesti anumite daruri. Nu pe toate.
Am auzit de situatii in care unii s-au bagat sa se roage pt altii si cica s-au intors impotriva lor duhurile. Doar am auzit, de cunoscut nu cunosc. Ma cam depasesc chestiunile astea. Nu se poate ca tu om bine intentionat, pocait, calauzit si plin de Duhul Sfant sa fi rasplatit in asa hal. Asta as putea zice ca sunt idei de la cel rau, pt ca stie el ca rugaciunea si postul deschid cerurile. Deci asta cu diavolul ne prosteste sa ne rugam, e hilara de tot. Nu poti gresi daca esti calauzit de Duhul Sfant.
Chestia cu permisul si alea alea, sunt pretexte pt a nu face nimic. Chiar te si contrazici. Spui ca nu-ti place sa cunosti persoane noi, deci nu vad cum ai putea sa te rogi pt ele. Adica dupa ce sa mai ceri permisiune daca tu n-ai chef de cunostinte noi? : )) Sunt o droaie de pocaiti cu astfel de pretexe. Cineva mi-a zis ca nu se roaga pt nimeni pana nu e ea bine. Ca sa vezi cand o sa se roage…
Apoi tot indrugi lectiuni despre cum e cu Duhul Sfant si cum se procedeaza, dar mai sus ai spus ca rar ai auzit despre cei care talmacesc. Daca rar ai auzit, nu vreau sa-mi imaginez cat de rar vezi. Adica eu deduc de-aici ca mediul (spiritual) in care te invarti tu, nu prea are nicio treaba cu darurile si manifestarile Duhului Sfant. Iar aici tu o sa-mi bagi versetul cu „plecati de la Mine”. : ))
29/06/2010 la 8:50 pm
Nu, R., nu așa am gândit… Am gândit ținând cont de exemple concrete, în care unii au suferit pentru că au făcut un bine fără a fi trimiși.
Să încercăm un exemplu, redat schematic. Dar nu cu cineva care a mijlocit. Cineva L-a cunoscut pe Cristos. Merge și spune despre El cu râvnă. Oricui, pe stradă, în mijloacele de transport, în magazine. Îi place atât de mult ce face, că e de neoprit. Merge și spune oricui se oprește să-l asculte. E foarte convins că face bine. Trece o lungă perioadă de timp în care face același lucru, dar nu are de gând să se oprească. Pentru că oamenii cu care stătea de vorbă aveau tot felul de „bagaje” spirituale și, desigur, își spuneau și ei părerea, că doar nu era monolog, se întâmplă ca această persoană plină de râvnă să fie roasă de îndoială. Nu că nu L-a găsit, ci că nu-i poate convinge pe oameni de Adevărul găsit. Că ceilalți au alte versiuni. Că e zadarnic ceea ce face, fiindcă nu se întâmplă altceva decât să fie socotit nebun de toți… Cele spuse de ceilalți îl influențează. Își pierde bucuria treptat. Îndoiala roade tot mai tare.
Acum, omul ăsta suferă că a ajuns de batjocură, fiindcă mulți râd pe stradă de el, mulți îl cunosc, și-l numesc pe față nebun.
Dacă ar fi mers pe stradă să spună despre Cristosul găsit doar când ar fi fost trimis, nu ajungea să sufere dezamăgirea aceea uriașă. Pentru că a fost uriașă. A știut că a făcut bine… Când Duhul te trimite să faci asta, trebuie să ai liniște că ai făcut ce ți s-a spus. Atunci batjocura încasată nu te afectează, nu-ți dărâmă credința.
Despre asta era vorba…. măcar parțial.:)
29/06/2010 la 10:08 pm
Nu e de vina omul pt ca nu s-a dus trimis, de fapt el era trimis, pt ca Domnul a pus in el dorinta aceasta, ci pt ca a cazut in plasa satanei care l-a inselat punandu-i in cap acele ganduri. El a facut f bine ce-a facut. De-am face toti asa.
Si mie mi s-a intamplat sa spun multora despre Cristos si apoi sa-mi para rau pt ca n-a iesit cum mi-am dorit. Adica nu mi-a placut reactia lor si-mi veneau in ca ganduri de genul: iar te-ai facut de ras! Nu vezi ce penibila ai iesit din discutia asta? Dar apoi mi-am dat seama ca acestea sunt ganduri de la satan care prefera ca noi sa nu facem nimic. Nu stii niciodata ce va face apoi cel caruia i-ai vorbit. Adevarul e ca nu toti avem talentul unui pastor, dar asta nu trebuie sa ne opreasca. Un prieten si acum ma considera nebuna : )) din acest punct de vedere, el fiind ateu. Abia astept sa fie si el nebun. : ))
Stii, Adama, cum sunt crestinii la inceput? Vor sa spuna tutur despre Cristos. Ar striga in gura mare ce Dumnezeu au descoperit ei. Pacat insa ca ne pierdem aceasta pasiune.
29/06/2010 la 11:06 pm
R.,
Bine ca s-au mai lamurit lucrurile! 🙂
Inteleg ca si tu ai patit-o cu binele facut care-ti face rau. Ar fi util daca oamenii ar fi invatati sa fie atenti la aceste aspecte. Eu am invatat foarte tarziu. As fi vrut sa existe cineva care sa-mi atraga mai devreme atentia…
Da, stiu cum e dragostea dintai! Daca ne rugam sa o reaprinda in noi, o va face!
29/06/2010 la 11:09 pm
Ei, aşa da! Dragoste, alea alea… Cu focu însă trebuie mai multă atenţie, la ce aprinde.