Nici măcar un tsunami nu o poate atinge... şi e atât de ieftină!
Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
Casa clădită pe stâncă
29/06/2010 — Agnusstick9 răspunsuri to “Casa clădită pe stâncă”
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 
29/06/2010 la 11:54 pm
Din poză pare să fie izolată, la distanță considerabilă de civilizație.
Oare Robinson Crusoe ar fi vopsit casa dacă ar fi găsit o cutie de vopsea printre resturile epavei? Dacă da pentru cine? Pentru bărbatul ei sau pentru alții?
Oh, vai tu, am greșit blogul
29/06/2010 la 11:59 pm
Pot să te asigur că, deși albastrul de Corbi este inconfundabil chiar și pe umezeală, Mama Uța nu s-a mutat în Indonezia, şi nici nu s-a măritat cu nici un Robinson!
29/06/2010 la 11:59 pm
Dacă insişti, dar numai dacă insişti foarte tare, pun şi o poză cu doamna Mama Uţa.
30/06/2010 la 12:24 am
Ei și tu.
N-am făcut nici cea mai mică aluzie la doamna Mama Uța pe care nu o cunosc. Chestie de bun simț, ce racu!
M-ai făcut curios btw, e cineva din familie?
Interesant e că doar ceva ore înainte de a posta casa dumneaei am vrut să pun și eu la mine o poză cu un copac crescut pe stâncă lângă un castel medieval. Poza e făcută de mine în mai anul ăsta pe lângă Borgone, un cătun la circa 40 de km de Torino.
Cu Robinson am făcut și eu o deviație spre alte meleaguri blogartistice unde se mai dezbate (anemic) rolul machiajului de-a lungul istoriei bisericii. Da poate te-ai prins deja și eu mă chinui aici dijaba
30/06/2010 la 12:34 am
Nu, dar e tot din spaţiul traco-daco-argeşeano-ponti(fi)c cu uşoare urme cumane şi găgăuze. La mine e invers, casa a crescut pe stâncă lângă copacii medievali.
Man, eşti sigur că nu era Rubinstein? Să citesc la domnul pastor Daniel Brânzei? Sau la A.Dama?
30/06/2010 la 12:37 am
http://womenshistory.about.com/od/fashion20th/p/helena_rubinste.htm
http://www.nytimes.com/1989/06/04/style/style-makers-andrea-robinson-cosmetics-executive.html
Asta da dilemă!
30/06/2010 la 1:06 am
Aici m-ai tradus. Am picat în plasă și am intrat pe legături.
Cu domnu Branzei n-am avut onoarea și pe A-Dama n-aș fi îndrăznit s-o aluzionez.
E amicul nostru megaorădean. M-a pazluit din nou cu a(p)titudinea față de subiectul rolul femeii în iconomia bărbatului
30/06/2010 la 8:30 am
Ce n-am spus pe blogul meu este ca femeile ar putea fi moase, cand barbatii nasc copii spirituali.
Doar ar putea.
Agnusstick, la mine pe blog nu pot scrie chestiunea aceasta, fiindca a doua zi ar trebui sa-l inchid.
Aici e mai in siguranta informatia, mai ales ca poate trece drept poezie.
08/07/2010 la 12:37 pm
Agnu are mere.