2

Odihnă…

Nu simt deloc oboseală, pe ea am rostit-o împreună cu slăbiciunea şi somnul uitării de sine, pentru ca toată făptura să-mi simtă atingerea oricât mi s-ar împotrivi. Dar acum am nevoie să mă bucur de toate câte le-am făcut după voia ta. Când ne-am uitat atunci împreună la ele, te-am privit în ochi şi am ştiut că te bucuri împreună cu mine. Cât erau de bune toate… Dar acum, acum simt că…

Lipseşte ceva, da, lipseşte ceva ce este în noi dar nu am rostit încă. Aşa cum eu mă bucur că eşti  şi tu te bucuri că sunt, toate câte le-am făcut aş vrea să nu se mai sature unele de altele. Ba nu, aş vrea chiar să se iubească adânc unele pe altele, după asemănarea noastră… Să privească, să se vadă unele pe altele şi să se bucure. Nu, nu e de ajuns… Aş vrea să ne iubească! Da, iubirea ta îmi este totul, dar tu iubeşti şi ce am făcut şi voi face eu, iar tot făcutul e parte din tine. E aşa de simplu… Am nevoie să mă iubească tot ce e din tine, aşa cum eu iubesc tot ce eşti. Îmi trebuie mai mult decât bucurie, am nevoie de bucuria iubirii împărtăşite, am nevoie ca făptura să-mi spună cuvintele şi gândurile tale, vreau să aud cum se bucură că tu, tu, tu eşti pentru ele şi pentru mine. Fiindcă totul este din mine şi eu te iubesc, totul trebuie să-mi vorbească despre tine. Să vorbească… Să cânte… Să înţeleagă. Să vină spre noi cu bucurie, din dragoste, aşa cum a fost făcut. Vreau ca dragostea să fie un cerc, nu doar fără sfârşit ci hrănindu-se cu sine însăşi.

Nu mi-ai spus un cuvânt, nu m-ai întrebat nici măcar din ochi… Eu am ştiut cum vrei să fac totul, iar tu ştiai că nu mă pot împotrivi, că nu vreau să mă împotrivesc, că iubesc voia ta, că sunt de fapt voia ta, că sunt tu. Ştiu că pătrunzi totul, că totul e fără de scăpare şi veşnic în tine, şi ştiu că vrei ca totul să afle cu bucurie că te poate iubi veşnic atunci când vei hotărî să devii totul în tot, în acel tot aşa cum îl doreşti, în acel tot care nu vrea scăpare şi pentru care veşnicia va fi acum. Ştiu că iubeşti devenirea şi sensul şi curgerea şi schimbarea şi înnoirea făpturii, pentru că arată spre mine, aşa cum tu nu poţi arăta pentru că eşti în mine tot timpul, adică acum. Ştiu că te bucuri de bucuria făpturii care vede şi înţelege şi acceptă şi iubeşte chinul sacru şi crud al devenirii, durerea încănebinelui, lipsa mea şi a ta care absoarbe totul spre noi, în vârtejul pătruns de el, scufundat în el, el, el cel care este ceea ce suntem noi împreună cu totul…

Da, voi rosti acum şi această făptură pe care o vrei departe de tine, alergând spre mine şi dorind să devină ceea ce sunt eu, ca să se bucure împreună cu noi de iubirea pe care o va putea pricepe numai când atunci va fi acum. Dar ca să simtă ce înseamnă lipsă şi ce înseamnă împreună, voi sfâşia această făptură, o voi desface în două, o voi despreuna mult mai adânc decât în carne şi vintre. Ca să simtă ce înseamnă să iubeşti împreună, voi face cele două părţi să-şi lipsească una alteia, le voi face să se-nmulţească în copii monstruoase prin lipsă şi prin nelipsă, le voi lăsa să reverse peste lume o unire nedesăvârşită care le va face setea de mine şi mai grea, le voi sili să caute mai departe decât în singurul trup pe care nu-l vor putea reuni nicicum, decât în noi. Le voi chinui cu dragostea ce nu le poate uni, ca să mă iubească cu bucurie, pentru că numai eu le pot uni cu tine.

Anunțuri
Publicat în Logos. Etichete: , . 19 Comments »

19 răspunsuri to “2”

  1. Lora Says:

    Partea de la sfarsit…Incerc sa cad de acord cu mesajul ei , dar nu prea reusesc.Reiese o „calitate” cam meschina, un rau premeditat, un blestem chiar.Ceea ce ma face sa inteleg ca raul a pornit de unde nu trebuia.

    • Agnusstick Says:

      Există dreptul inalienabil la întrebări şi la teodicee, precum şi la refuzul acestora. În ceea ce mă priveşte, am declarat tot esenţialul: Dumnezeu a creat totul aşa cum a vrut, fiind atotputernic. Ce şi cum şi de unde a pornit după asta mi se pare un detaliu care mă poate face să urăsc ceva sau pe cineva, or pe mine mă interesează să iubesc oamenii şi pe Dumnezeu.

  2. Lora Says:

    Si cum am putea iubi pe cineva fara a-l intelege mai intai, fie Dumnezeu sau fie om?

  3. Lora Says:

    Poate, dar eu pe tine nu te iubesc.

  4. Lora Says:

    Bine.Cum sa incep?(stiu ca vei sterge comentariile, dar de-abia inteleg cum trebuie sa-mi iubesc aproapele, daramite departele)

    • Agnusstick Says:

      Am eu aerul că aş şti mai bine decât alţii? Sunt, desigur, doar un începător nesigur. Propun următoarele metode: înfurie-te pe mine, apoi mai gândeşte-te şi încearcă să râzi de mine, apoi uită-mă un pic, apoi aminteşte-ţi iar şi zâmbeşte-mi virtual, apoi încearcă să înţelegi de ce nu eşti ca mine, bucură-te, încearcă să-ţi fie milă de mine că nu sunt ca tine. Şi gata, eşti aproape, sau sunt aproape. Apoi încearcă să te uiţi la tine cum s-ar uita El, dupa aia uită-te la mine în acelaşi fel, şi deja s-a rezolvat.

  5. Lora Says:

    🙂 , ok, destul de practic modul asta de a iubi , foarte usor, placut, si nu mai putin vizionar.S-a facut: te iubesc 🙂 E de ajuns, cred.Sper sa-mi puna invatatoarea si azi o bulina rosie…

    • Agnusstick Says:

      Beton, eu te iubeam mai demult dar nu mi-a pus nimeni nici măcar o insignă. Mi-o prezinţi şi mie virtual pe învăţătoarea ta? Dacă nu te consolidează mai curând o demolez eu preventiv, înainte să apuc s-o iubesc şi pe ea!

  6. Lora Says:

    Aaa, fii linistit te cunoaste ea, tot asa din umbra ca si pe mine.Poate tine un carnetel cu buline si pe numele tau,ma astept la una ca asta din partea ei.Mi-a zis ca iubirea incepe prin incercarea si straduinta de a-l cunoaste pe celalalt, chiar si prin comunicarea de la distanta…

  7. Lora Says:

    N-o sa ne dea carnetele , sa vezi! E o ciudata!Ne va lasa in seama propriei noastre constiinte, ca si pana acum.

  8. Camix Says:

    O promptitudine greuîntâlnită, Agnule. ai prins mănuşa când încă zbura. my appreciation…

    Hmm, ultimele cuvinte lasă gândului şi inimii un deznodământ pozitiv (chiar dacă temporal imposibil de apreciat). sau poate ar trebui să adaug: în această sau cealaltă dimensiune, nu?

    Nu-ţi voi ascunde că ceea ce mai voiam să-ţi „arunc” mai departe era unghiul ei de vedere. iar apoi continuarea din acest punct. dacă le vei vrea întrezărite negru pe alb (că în interior sunt de mult cu siguranţă). Ca în „Cvartetul din Alexandria” oarecum. asta strict literaturiceşte vorbind. din alte puncte de vedere, vei spune tu dacă foloseşte.

  9. Agnusstick Says:

    Oo, pe femei Cine le poate înţelege!?! Cel mai uşor va fi să mă pun în pielea lui Cain – i-am împrumutat-o mai demult şi-i-o-iau-eu-iar un pic înapoi. Sper să nu fie prea confortabilă.

  10. Camix Says:

    OO, chiar aşa, pe femei de ce trebuie să le înţelegi? Andre Gide a dat într-un roman un moto din Chamfort: „Trebuie să alegi: sau să iubeşti femeile, sau să le cunoşti; nu există cale de mijloc.” (deşi ca o pasionată de diferenţele de gen, nu tind să-l cred chiar deloc, dar sună bine aci).

    Depinde Cain în care dintre fazele lui. 🙂 Numai nu caine cu diacritice.

  11. Adi Says:

    De ce vrei sa iti curmi emisia?
    Eu pur si simplu nu consider militantismul incompatibil cu pacea detasarii si iubirii lui Dumnezeu (Islam, daca vrei sa ii zici astfel:>>)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: