Viitorul trecutului








http://www.erdhaus.ch/main.php?fla=y&lang=en&cont=earthhouse

Anunțuri

24 răspunsuri to “Viitorul trecutului”

  1. Noncelaura Says:

    Asa, eu imi aleg interiorul ala cu pardoseala deschisa la culoare,cu glastrele,cu canapeaua albastra.Are si semineu.E complet.

  2. Noncelaura Says:

    E un frigalau acolo iarna!Si acum, chiar imi spunea sotul ca noaptea e foarte racoare.Mi-e groaza de Santorini…

  3. Agnusstick Says:

    Are un singur avantaj: de acolo pleacă tsunami.

  4. Noncelaura Says:

    Da, din fericire nu prea des.Noi ce mai plecam tsunami de acolo…Dar ce cantece ai ales!Unul si unul! „…Lui Codita ii dai pamantul de la moara si cu via…”

  5. Noncelaura Says:

    Bine, inteleg ardoarea pentru asa o frumusete de casa ,dar sa stea cineva sa-i priveasca imaginea timp de 3 minute sau mai bine…Nu! Nici indragostita de-as fi!

    • Agnusstick Says:

      Nu e asta… E vorba de atmosfera cântecului transpusă în imagine. Vezi că în casa pe care ai ales-o tu e un covor, ouă pe masă, divan cu scoarţă albastră… imaginează-ţi-o pe mama privind totul cu mâna la gură şi ochii umezi. Ei?

  6. Noncelaura Says:

    E-he-hei! Iti place sa te joci cu sufletelul meu.Da,observ legatura dintre clip si imaginea care urmeaza.Maiestrie, domnule!

    • Agnusstick Says:

      Măi neicuţă! Draga neichii dragă! Bănuies’că-mi eşti frumoasă de-ai face lumină-n casă… Dară eu sunt urâcios, urâcios şi mofturos! (De pică frunza pe jos!) (Of, of!) Bagă acilea o poezie, să-mi treacă oftatu’ mie! Loooora mea!
      *Sper sincer că soţul nu citeşte-n româneşte decât burtierele de la Antene*

  7. Noncelaura Says:

    Ce? Ai cerut poezie? Nu astept sa ma rogi de doua ori,azi sunt zana care indeplineste dorinte.Iata:

    De vrei, voi înceta să mai cânt.
    De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima,
    voi întoarce privirea de la tine.
    De te cutremuri la întâlnirea mea,
    mă voi depărta din calea paşilor tăi.
    De fiinţa-mi te stinghereşte
    – atunci când flori îşi împletesc degetele tale –
    voi fugi din grădina-ţi singuratică.
    De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele,
    nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.

    Rabindranath Tagore

  8. A.Dama Says:

    Să ai o casă de / pe / în pământ și să ți se spună: lasă totul și urmează-Mă!

    Să ai părinți dragi și să ți se spună: cine nu lasă pe tatăl său și pe mama sa…

    Doamne, nu vrei prea mult? Chiar n-ai măsură? Mă vrei cu totul? Mai lasă-mi ceva! Cât de mic… Ceva numai al meu.

    Măi, copile, dacă-ți place poezia, îți dau toată poezia Mea. Nu te satură?

    • Agnusstick Says:

      Nu-s decât un amator, ucenic doar în poezia Lui, din fericire nesfârşită. De foame şi de sete am multă nevoie, ca să nu pier ghiftuit înainte de Vreme. O să mă ierte… sau o să mă uite.

  9. Noncelaura Says:

    Agnusstick e suparat.Noi il iubim si asa suparat cum e.

  10. A.Dama Says:

    Youtube-ul asta mi-a amintit de

    http://www.trilulilu.ro/georgegrama/d0bbcec8425403

    Gata? Se duse supa? (rar-ea)

  11. A.Dama Says:

    Pronumele din acuzativ, persoana a treia singular, feminin, „o”, la ce / cine / care se refera?

  12. A.Dama Says:

    Credeam că la iubire. Iubirea trebuie luată întotdeauna în serios, nu-i așa?

    Supa… doar dacă e d’agneau.

    BTW, 80% din ce-ai propus e inascultabil.

  13. Agnusstick Says:

    Absolut, şi din această cauză e obligatoriu un control de calitate.
    Am reascultat 100%, totul e superfain! S-ar putea să fie un complot al Bucureştiului contra Oradiei Mari, ca să vă lase fără bandă de transfer. Tot răul spre bine, puteţi sta cu nasurile în cărţi.

  14. Camix Says:

    Trecutul ăsta al nostru pare a avea un viitor post-postmodern mai însorit decât postmodernismul prezentului. Mâna omului multe scoate din (mai) nimic. Din lemne am cam văzut (cu un tâmplar în casă), dar astea sunt something else.

    Ţi-am ascultat (din) fiecare melodie (cel puţin câte o treime), eu care mă găsesc întotdeauna fără răbdare pentru populară. şi, culmea, nici nu sună rău, dar poate e un efect subiectiv al unei motivaţii subiective.
    ai procedat cu grijă în alegerea lor.
    hm, să nu mă trimiţi cu nasul în cărţi, că numa ce le închisăi. dar le închisăi cu zîmbetul pe buze şi cu un V făcut din deşte.

  15. Agnusstick Says:

    Aşa se întâmplă când e cu happy end, zâmbet de victorie…
    Doar vreo două sunt încadrabile la „populară” – printre care şi ultima, care îmi place din ce în ce mai mult şi e interpretată aş zice perfect – un balans fabulos între arrrtistic şi autentic, încât extremele se subliniază reciproc. Îmi pare rău că nu am găsit „Un ţigan avea o casă” cu Fărămiţă Lambru, e atât de genial… (nu degeaba a cântat şi cu Maria Tănase).


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: