http://www.erdhaus.ch/main.php?fla=y&lang=en&cont=earthhouse
Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
Viitorul trecutului
22/07/2010 — Agnusstick24 răspunsuri to “Viitorul trecutului”
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 
22/07/2010 la 7:24 pm
Asa, eu imi aleg interiorul ala cu pardoseala deschisa la culoare,cu glastrele,cu canapeaua albastra.Are si semineu.E complet.
22/07/2010 la 7:28 pm
Şemineu în Santorini?!?
22/07/2010 la 7:33 pm
E un frigalau acolo iarna!Si acum, chiar imi spunea sotul ca noaptea e foarte racoare.Mi-e groaza de Santorini…
22/07/2010 la 7:37 pm
Are un singur avantaj: de acolo pleacă tsunami.
22/07/2010 la 7:42 pm
Da, din fericire nu prea des.Noi ce mai plecam tsunami de acolo…Dar ce cantece ai ales!Unul si unul! „…Lui Codita ii dai pamantul de la moara si cu via…”
22/07/2010 la 7:44 pm
Trebuie ascultate în timp ce priveşti imaginea de dedesubt…
22/07/2010 la 7:51 pm
Bine, inteleg ardoarea pentru asa o frumusete de casa ,dar sa stea cineva sa-i priveasca imaginea timp de 3 minute sau mai bine…Nu! Nici indragostita de-as fi!
22/07/2010 la 7:55 pm
Nu e asta… E vorba de atmosfera cântecului transpusă în imagine. Vezi că în casa pe care ai ales-o tu e un covor, ouă pe masă, divan cu scoarţă albastră… imaginează-ţi-o pe mama privind totul cu mâna la gură şi ochii umezi. Ei?
22/07/2010 la 8:07 pm
E-he-hei! Iti place sa te joci cu sufletelul meu.Da,observ legatura dintre clip si imaginea care urmeaza.Maiestrie, domnule!
22/07/2010 la 8:17 pm
Măi neicuţă! Draga neichii dragă! Bănuies’că-mi eşti frumoasă de-ai face lumină-n casă… Dară eu sunt urâcios, urâcios şi mofturos! (De pică frunza pe jos!) (Of, of!) Bagă acilea o poezie, să-mi treacă oftatu’ mie! Loooora mea!
*Sper sincer că soţul nu citeşte-n româneşte decât burtierele de la Antene*
22/07/2010 la 8:24 pm
Ce? Ai cerut poezie? Nu astept sa ma rogi de doua ori,azi sunt zana care indeplineste dorinte.Iata:
De vrei, voi înceta să mai cânt.
De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima,
voi întoarce privirea de la tine.
De te cutremuri la întâlnirea mea,
mă voi depărta din calea paşilor tăi.
De fiinţa-mi te stinghereşte
– atunci când flori îşi împletesc degetele tale –
voi fugi din grădina-ţi singuratică.
De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele,
nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.
Rabindranath Tagore
23/07/2010 la 12:05 am
Mulţumesc, Lora! (Te-ai înţeles cumva cu A.Dama ce poezie să-mi îndeplineşti?)
22/07/2010 la 10:18 pm
Să ai o casă de / pe / în pământ și să ți se spună: lasă totul și urmează-Mă!
Să ai părinți dragi și să ți se spună: cine nu lasă pe tatăl său și pe mama sa…
Doamne, nu vrei prea mult? Chiar n-ai măsură? Mă vrei cu totul? Mai lasă-mi ceva! Cât de mic… Ceva numai al meu.
Măi, copile, dacă-ți place poezia, îți dau toată poezia Mea. Nu te satură?
23/07/2010 la 12:11 am
Nu-s decât un amator, ucenic doar în poezia Lui, din fericire nesfârşită. De foame şi de sete am multă nevoie, ca să nu pier ghiftuit înainte de Vreme. O să mă ierte… sau o să mă uite.
23/07/2010 la 12:48 am
23/07/2010 la 8:42 am
Agnusstick e suparat.Noi il iubim si asa suparat cum e.
23/07/2010 la 4:17 pm
Youtube-ul asta mi-a amintit de
http://www.trilulilu.ro/georgegrama/d0bbcec8425403
Gata? Se duse supa? (rar-ea)
23/07/2010 la 4:28 pm
Nuuuuu creeedeeeeaaaaaam căăă o luaaaaţ-ţ-ţ-ţi îîîn serioooooos…
23/07/2010 la 4:35 pm
Pronumele din acuzativ, persoana a treia singular, feminin, „o”, la ce / cine / care se refera?
23/07/2010 la 4:36 pm
La supă, normal!
23/07/2010 la 4:54 pm
Credeam că la iubire. Iubirea trebuie luată întotdeauna în serios, nu-i așa?
Supa… doar dacă e d’agneau.
BTW, 80% din ce-ai propus e inascultabil.
23/07/2010 la 5:05 pm
Absolut, şi din această cauză e obligatoriu un control de calitate.
Am reascultat 100%, totul e superfain! S-ar putea să fie un complot al Bucureştiului contra Oradiei Mari, ca să vă lase fără bandă de transfer. Tot răul spre bine, puteţi sta cu nasurile în cărţi.
25/07/2010 la 10:52 pm
Trecutul ăsta al nostru pare a avea un viitor post-postmodern mai însorit decât postmodernismul prezentului. Mâna omului multe scoate din (mai) nimic. Din lemne am cam văzut (cu un tâmplar în casă), dar astea sunt something else.
Ţi-am ascultat (din) fiecare melodie (cel puţin câte o treime), eu care mă găsesc întotdeauna fără răbdare pentru populară. şi, culmea, nici nu sună rău, dar poate e un efect subiectiv al unei motivaţii subiective.
ai procedat cu grijă în alegerea lor.
hm, să nu mă trimiţi cu nasul în cărţi, că numa ce le închisăi. dar le închisăi cu zîmbetul pe buze şi cu un V făcut din deşte.
25/07/2010 la 11:04 pm
Aşa se întâmplă când e cu happy end, zâmbet de victorie…
Doar vreo două sunt încadrabile la „populară” – printre care şi ultima, care îmi place din ce în ce mai mult şi e interpretată aş zice perfect – un balans fabulos între arrrtistic şi autentic, încât extremele se subliniază reciproc. Îmi pare rău că nu am găsit „Un ţigan avea o casă” cu Fărămiţă Lambru, e atât de genial… (nu degeaba a cântat şi cu Maria Tănase).