Carisma dogmatismului difuz

E uneori şocant să vezi că foarte mulţi creştini au profund înrădăcinată tendinţa spre un dogmatism irezistibil, chiar şi (dar nu mai ales) când dogmele nu s-au proclamat încă, din lipsă de teologie clară (nu şi coerentă, e exagerat). Ne e mult mai uşor să ne ştim separaţi decât alături de „ceilalţi”, chiar dacă setul de criterii nici măcar nu impune o separare, chiar dacă ne evaluăm criteriile cu părtinire pătimaşă, chiar dacă valorile altora ne sunt compatibile dar, poate deocamdată, neprioritare.
Libertatea de a crede ce ţi se potriveşte mai bine din noianul de adevăruri moarte nu pare să facă parte din libertatea la care te poate duce doar Adevărul cel viu. Tensiunea dintre Adevăr şi Dogmă e insuportabilă tocmai din pricina libertăţii? Cum şi când am putea afla libertatea, dacă singura cale bună e cea îngustă – poate doar după trecerea prin Poarta cea strâmtă, dincolo de care e mântuirea, libertatea totală. De a face? De a fi?
Soluţia e simplă: facem din credinţele noastre dogme, individuale sau instituţionale, devenind liberi să judecăm totul de la înălţimea adevărului posedat, având alături Adevărul care ne priveşte îngăduitor şi aprobator. Sau cel puţin aşa ni se pare. De ce nu ar fi chiar aşa? Pentru că, dacă ne-am uita în jur şi am încerca să înţelegem toate cazurile în care alţii pot avea aceeaşi impresie, Adevărul ar putea deveni antidogmatic, iar noi ne-am dilua insuportabil.

Anunțuri

24 răspunsuri to “Carisma dogmatismului difuz”

  1. Claudiu Says:

    Adevarul nu suporta dogmele. Adevarul inseamna progres si revolutie. Dogmele inseamna nefiinta si regres. Atunci cand te intereseaza doar adevarul arunci tot ce te poate opri din urcare. Nu te intereseaza dogma celor 6 zile, nu esti interesat de dogmele moastelor si sfintilor, nu te intereseaza ca un verset din Biblie iti spune ca pamantul este plat, nu dai atentie instigarilor la violenta din motive etnice, nu numesti necurat o fiinta egala cu tine.
    Adevarul este libertate de orice dogma.

    • Agnusstick Says:

      S-ar părea că mai avem şi o altă problemă: aceea a tentaţiei de a clasifica şi separa binele de rău, chiar când antagonismul nu e manifest. Un fel de terţ exclus cu nuanţe de autogratificaţie sau autoflagelare. Un pic mai oribilă e autogratificaţia prin flagelarea altora, deși e mai naturală.

  2. Camix Says:

    A avea dogme poate fi un lucru bun, util dacă funcţionează ca orientare, tendinţe şi nu ca şi criterii de excludere, ca bariere care nu suportă + şi -. Dat fiind faptul că încă suntem tot pe pământ, adicătelea tot oameni, care nu au ajuns încă dumnezei să cunoască tot Adevărul ca poi să-l împartă în borcane de capac strâns închis.

    Una din probleme cred că e faptul că se pune semnul = între dogma individuală şi cea instituţională. Se sare peste această diferenţă ca şi cum ea nu ar fi! Aici e, probabil, înţeleasă greşit libertatea. Unii au impresia că libertatea înseamnă dreptul de a considera că orice dogmă individuală este şi instituţională şi instituţionalizabilă. o fi vreun blestem al postmodernităţii?

  3. bloglobalta Says:

    Thisisnotme here, it’s sam-one who’s got nomorefear to show his e-motions.

    „…Soluţia e simplă: facem din credinţele noastre dogme, individuale (sau instituţionale), devenind liberi să judecăm …”

    Am facut un exercitiu si am taiat din bucata de text de mai sus urmatoarele: sau instituționale și mi-a ieșit soluția personală. Evident că a trebuit să mă opresc la judecata care trebuie să fie doar în sensul de evaluare pentru propriul uz și nu pentru expunerea celuilalt judecății la tribunalul poporului.

    Pentru cei care au impresia că dogma lor dă pe dinafară și trebuie volens-nolens împărțită generos în jur am doar simpatie. Nu și empatie.

    • Agnusstick Says:

      Sam, ca pedeapsă pentru lipsa de empatie, te rog să scrii de 100 de ori un (mereu alt) articol cu tema „De ce vreau să nu-mi mai şterg blogul”! Şi apoi mai vedem, dar dacă devii definitiv simpatic tuturor cititorilor comutăm pedeapsa în tăcere pe viaţă şi decăderea din dreptul de a şterge orice.

      • sam Says:

        Deja sunt simpatic aproape tutulor. Cititorilor!
        Experimentam să văd dacă mă iartă careva de 70 de ori câte 7 și cu și fără blog.
        Nu omul a fost creat pentru blog ci blogul pentru om.
        6 zile să lucrați pentru stăpânii voștri iar a 7-a să vă blogăriți.
        Să nu vă faceți din blog chip cioplit.
        Mai caută și tu.

        • Agnusstick Says:

          Pe bloguri te-au făcut şi totuşi la bloguri te vei întoarce. Să nu legi gura blogului care trage la foc automat. Să-ţi aduci ca jertfă un blog cât mai clătinat. Iubiţi-vă pe bloguri cu apropiaţii voştri. Să nu râ(v)neşti la doctrina aproapelui, la blogul său, şi la nici o chestie care-l supără dacă n-o ai şi tu la fel, dar mult mai perfectibilă.

        • Camix Says:

          Am dus doctrina cea bună, mi-am sfârşit blogărirea, am păzit închisoarea cu infidelii neperfectibili.

        • Agnusstick Says:

          Moarte, unde este blogul tău (în top)? Nu faceţi blogul vostru să fie vorbit de rău, mai bine să rămână toţi muţi.

        • eLioR. Says:

          : ))))

        • A.Dama Says:

          Agnusstick, „iubiți-vă pe bloguri” prea seamănă cu „iubiți-vă pe tunuri”. Te rog să(-ți) revii, dacă tot ești perfectibil.:)
          Să-l iubești pe blogărul vecin ca pe tine însuți. Doamne, cine este blogărul vecin? Ăla care a căzut între tâlhari și a ieșit cel mai dezamăgit?
          Femeilor nu le dau voie să-și facă blog.
          Dacă un blogăr are pricină să se plângă de veder(ni)ile tale, nu-l ochi.
          Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un blogăr înțelept, care a ascuns o comoară în țarina blogului lui. Au venit generații rând pe rând să-l sape, dar Dumnezeu le-a împietrit inima și le-a închis ochii să n-o găsească. Până nu vor renunța la dogmele lor.
          Să nu furi ratingul blogărului vecin!

        • Agnusstick Says:

          Corect, în orice comunist zace un creştin insuficient îndoctrinat. Atunci oftez pentru varianta „Iubeşte-ţi blogul din toţi rărunchii, şi pe apropiaţii tăi ca pe tine în varianta perfectibilă.”

        • eLioR. Says:

          fara sa astept nu se poate?

  4. eLioR. Says:

    : ) poate te referi aici si la cei care fac parte din miscarea strajerilor, de exemplu. cunosc multi dintre ei, si pot sa-ti spun ca nu si-au parasit biserica din care fac parte, ci dimpotriva, sunt indemnati sa se roage pt revigorarea ei, pt trezire. miscarea strajerilor nu urmareste dezbinarea bisericilor.
    e incredibil curajul unora dintre ei. cunosc niste fete care la locul lor de munca au facut zilnic timp pt cateva minute sa citeasca din biblie cateva versete impreuna cu colegii lor care nu-l cunosc pe cristos, si sa se roage. la inceput colegii veneau cu foaia de-acasa pe care aveau scris o mica rugaciune sau indemn ori citeau din vreo cartulie de rugaciune. acum spun ca sunt in stare sa spuna o rugaciune de la ei in cateva cuvinte. manifesta dorinta pt a cunoaste cuvantul lui dumnezeu si duc acasa in familie acest obicei. s-au lovit si de atitudine respingatoare si batjocoritoare, dar nu s-au lasat intimidate. : )
    altii au lucrare la penitenciar. merg saptamanal si vestesc acolo cuvantul. de sarbatori se ingrijesc sa stranga cum pot cate ceva pt a face un cadou celor de-acolo. sau pe la camine de batrani…

    personal nu prea cred ca iosif ton (ca e mai actual acum) va iesi din cultul baptist. cred ca va ramane in el si vor avea loc niste schimbari.
    mai sunt astfel de biserici din romania care au experimentat trezire, dar nu s-au lepadat : )) de cult. si f bine fac.

    • Agnusstick Says:

      Nu mă puteam referi la ei, pentru că nu cunosc pe nimeni din mişcare. Dar dogmatica personală mi se părea o soluţie destul de general-umană. Mă gândeam la mine, la Adi, la unii comentatori de pe Răscumpărarea memoriei, Vaişamar, de la Marius (David C.) – ca exemple de plecare pentru o generalizare care nu poate fi infailibilă.
      Deci se pot auzi şi chestii bune despre Străjeri… Poate dacă ies din diverse „asocieri toxice” vor avea un nume chiar bun cândva, care să dureze.

    • Agnusstick Says:

      De data asta ai un avatar de care eşti perfect conştientă, sper? Mi-e dor de zânişoară…

      • eLioR. Says:

        da, sunt. : D bine ca acum ti-e dor, iar atunci mi-ai scos ochii cu ea. : ))

        • Agnusstick Says:

          Ah, e bine că ţi-a revenit şi guşa, e semn de bună stare! Dar de văzut vezi destul de bine şi cu ochii maltrataţi de mine, nu? Numai că vezi ce nu văd alţii, ceea ce dă unele mici iritaţii…

  5. eLioR. Says:

    destul de bine, da. : )
    si da, ma cam irit cand nu vad si altii ce vad eu. trebuie sa ma lucrez (si) la partea asta.

    • Agnusstick Says:

      Auzi (ştiu că vezi), ce e în poză, un pinguin lângă o fetiţă – tu erai? Şi mai apare o domnişoară drăguţă cu ochi mari albaştri, cu o frunză mare (pe faţă, oameni buni, staţi liniştiţi la locurile voastre!). Tu eşti? Sau nu ştii de a doua poză, color, care se vede când pluteşte guzganul peste avatar?

  6. eLioR. Says:

    nu sunt eu nici fetita din poza cu pinguinul, nici cealalta cu ochi albastri. sunt poze luate de pe internet. mi-au placut. dar poate urmeaza sa-mi pun si poza mea. : ))

  7. Cea mai tare religie: quaker-ii. Believe me…or else! | Blog Says:

    […] nu sunt (scuip în sân ) ecumenic, dar sentimental sunt penticostal, rațional sunt romano-catolic, emoțional sunt carismatic. Când vreau să mă bat sunt ba(p)tist. Kidding! Ce mai rămâne e […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: