Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
Împăcare risca(n)tă
25/11/2010 — Agnusstick10 răspunsuri to “Împăcare risca(n)tă”
Lasă un răspuns
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 
27/11/2010 la 1:46 pm
Vezi tu, Mag, depinde cu ce arunci! Dacă dai cu ouă, se sparg, se face mizerie și, în final, pute.
Dacă arunci cu trandafiri, s-ar putea să le mai cadă unele petale și să nu mai fie la fel de estetici, dar împrăștie parfum…
04/01/2011 la 11:50 pm
Da, dar dacă sunt ouă dogmatice? Ei? Şi dacă sunt roze-scleroze de tip cataif teologic dureros de dulce? Ei? (Nu ştiu dacă ştii bancul: „Bună ziua, daţi-mi vă rog o scleroză, dar să fie proaspătă, că din cauza cataifului mereu uit cum le zice şi mă trimite nevastă-mea înapoi cu ţepii.”)
05/01/2011 la 12:15 am
N-aș fi crezut că mai plOUĂ pe-aici cu răspunsuri, fie ele și blagu(it)e – de la blague, nu de la blog.
N-am știut bancul că era blanc în capu mieu, da acu învățai și cuvântul „cataif”… și tot îl confund cu catastif, că la mine numa ăla are țepi. 😛
Aștept Noul dogmatic!
05/01/2011 la 12:39 am
Google it, women! (încruntat, cu glas de tunet)
Cataif = prăjitură pe bază de frişcă şi tăiţei prăjiţi, de sorginte turcică probabil, deseori prezentă în cofetării pe vremea socialismului multidezvoltat lateral. Dacă era comunism, aş fi reuşit şi eu să mănânc pe săturate.
05/01/2011 la 1:03 am
Des crunt ăăă te! Sau recitește titlul postării…
Eu nu știu decât de bezea și de cremeș. Și de batoanele alea albe, roze (fără scle-) sau verzi, de ți se lipeau de cerul gurii.
Nu le-am înțeles niciodată pe surorile mele cum le puteau mânca. 😀
Se mai găsește „cataif”?
Dar Dunakavics ți-au plăcut?
05/01/2011 la 7:29 am
Mă gândesc să-l schimb, ceva gen „Împăiere cer(u)tă” de către împăna(n)ţi”. Am căzut bujbeu la atâtea apetisante denumiri exotico-orientalo-klezmeroide… Mai puţin bezeaua, aia sper să nu fie de origine frâncă – dar oricum nu-mi place decât în tort de. Vorba corbului: détrompez vous, en quant à moi j’ai toujours tort.
25/12/2010 la 10:43 pm
Oare nu vine si o impacare blogareasca, sarbatoreasca!?
O impacare graita…:)
04/01/2011 la 11:53 pm
Cred ca ai scapat un „r” in numele pasarii. Si nu e impacare, e impaiere! Ca de gaita impanata nu am auzit nici la Vanatori (poate doar cu Alice).
31/12/2010 la 12:55 pm
Un an mai bun, va doresc! 🙂
04/01/2011 la 11:55 pm
Mulţumesc, asemenea! Sănătate mai ales să fie, că restul se rezolvă chiar şi fără rugăciuni şi post…