Părerile sunt împărţite, problema e complicată. Cine citeşte pledoaria apărării? Pot fi doi avocaţi? Sunt numiţi din oficiu, sau pot fi daţi afară şi angajaţi alţii care să ne înveţe dosarul pe parcurs, aşa cum trebuie, ajutându-se între ei spre binele nostru? Doar poeţii şi geniile pot avea păreri ferme, pentru că nu se îndoiesc decât în probleme cu adevărat minore.
Gerry Rafferty, Whatever’s Written in Your Heart
În Chip co-răspunzător 
14/01/2011 la 9:34 am
Depinde cât de importantă e problema aceea complicată, că parcă toate problemele trebuie să fie şi complicate somehow.
14/01/2011 la 12:34 pm
E mai mult decât importantă, dar unii zic că nici măcar n-ar fi problema noastră. Sau că oricum n-o putem rezolva singuri. Iar inima nu prea ştie să rezolve probleme, doar să facă şi să desfacă.
14/01/2011 la 4:48 pm
Nu sunt sigură nimeresc coşul potrivit, dar dacă e o problemă din aceea ca la şah… care se termină în remiză?
Poate avocaţii se unesc numai dacă au ceva de câştigat (pentru ei) şi poate nici nu-i interesează dosarul nostru prea mult, dar pledoariile lor sună bine în mulţime. Geniile sunt numai modeste şi veşnic căutătoare, iar poeţii nu vor să rezolve probleme. Eventual să le descrie… Nu ştiu cine ar mai rămâne…
14/01/2011 la 5:56 pm
Nu mai rămâne, în general, nimeni şi nimic, decât cei 144000 şi câţiva pomişori… Ce să fac, m-a izbit şi pe mine poetul Rafferty cu melodia lui Gerry. Pentru varianta „…în spatele frunţii ţi-e pus” sunt destule exemple, dar mă cam feresc de ele în ultima vreme, că izbesc aşa de tare cu erezia în bunătate încât ies flăcări şi pucioasă în loc de scântei. Şi mie-mi plac remizele fără răzbunare sau recurs în anulare, dar cel mai mult îmi plac partidele care nu se mai încheie din cauza unui echilibru interminabil şi a plăcerii de a trăi jucând cu ce piese ai primit la tragerea la sorţi. Ştii cum e cu sorţii… e c(in)eva sigur.
14/01/2011 la 6:47 pm
E, dar nu e totuna c(in)e.
Nu ştiu bucurie mai mare decât jocul interminabil atâta vreme cât e interminabil, piesele aceleaşi şi zâmbetul în acelaşi loc (chiar dacă la lungimi diferite).
Poate spatele frunţii nu e pentru cei care scot flăcări şi pucioasă. Sau atunci nu mai e nici un interlocutor left?
14/01/2011 la 6:53 pm
Tocmai, e chiar foarte sigur Cine ţine cupa cu sorţi. În legătură cu emanaţiile din adâncuri, eu cred că ceea ce se croşetează în spatele frunţii nu e deloc fără legătură cu ce ţi-e scris, sau ai vrea să-ţi scri(i)(e) în inimă. De acolo pleacă lumina sau întunericul minţii, totuşi. Adică acolo e întrerupătorul şi comutatorul, ca şi siguranţa principală.
14/01/2011 la 8:44 pm
My mis-take, cred că m-am pierdut undeva piese şi Rege.
14/01/2011 la 10:20 pm
What, Miss Take? Haide Di, mai ascultă-l o dată pe Gerry ca să-ţi piară tristeţea! Dacă toţi interlocutorii ar cânta în loc să vorbească, cred că ar fi nemaipomenit (de bine, numai să nu intervină mulţi ca Wagner şi Enescu, sunt mai greu de înţeles).
15/01/2011 la 12:07 am
Mister Tache Iache (de fapt ăştia erau doi, dar cu atât mai bine), te-am ascultat ş-am re-ascultat, sună la fel de bine, dar e o amestecătură (nu aruncătură, poate căutătură) de senin şi trist sau nu? mai ales la câteva versuri. Facem clubu triştilor lui gerry dacă nu se supără.
Ba Wagner să intervină şi în comentarii, Mozart mă încuie rău, de exemplu. sau doar mi-e greu să-mi placă.
15/01/2011 la 1:05 pm
Aha, tu eşti cu walkiryeleison… şi inelul nibbelungilor philodei…
Adevărul e că amestecul de trist cu senin merge foarte bine pe 15 ianuarie, nu? Tristul e uşor de regăsit oricând, cu seninul e mai anne-voios.
15/01/2011 la 11:48 pm
eu nu prea am treabă cu marele cinşpe de ianuar şi nici el cu mine, se pare, nu ne deranjăm reciproc, numai dacă nu înseamnă olimpiadă judeţeană, ca azi, cu corecturi până ne împrăştie liliecii către casă.
Hm, poate îs cu Sonata lu… Behehetovăn, numai că sper să nu aibă sonata o dilemă: să nu ştie dacă e titlu sau adjectiv, mai ales că e feminin, vai ce pot spune.
14/01/2011 la 8:21 pm
Minunata melodie!
Ma bucur sa te regasesc!
14/01/2011 la 10:16 pm
Şi eu mă bucur că-ţi place şi-mi dai de veste, entitate Claudiu! Mulţumesc de vizită şi vorbe bune. Şi tu ai fost cam… trist, o vreme, dar iată că ai ajuns cu bine de la suferinţă la liberul arbitru şi timpul cubic. Spor la creștere pe diagonala cea mare!
15/01/2011 la 1:02 pm
Sunt ca un fluture tarnuit si cu aripile frante. Este o lume nedreapta si cel mai mult ma doare ipocrizia celor ce o vad buna.
Sunt totusi fericit pentru ca in viata mea sta sa mai apara o noua entitate 🙂
15/01/2011 la 11:24 pm
Ce entitate v-aţi dori? Sau ştiţi deja genul programat? Oricum, să aibă Viaţa! Iar voi, bucuria şi tăria.
15/01/2011 la 11:48 pm
Saptamana asta voi afla, probabil. Multumim pentru urare. Ah, si n-a fost nimic programat! 🙂
15/01/2011 la 12:26 am
You’ll find a way to say it all, some day
Cineva mi-a adus aminte că nu există chestii „personal” în Carte și-așa am înțeles de ce am ajuns s-o citesc numai prin avocați din oficiu.
Nice song btw.
Nu credeam că-ți plac și din astea mai lăcrămoase 🙂
15/01/2011 la 1:09 pm
Păi şi tu eşti de părere că nu sunt chestii perso-nail în Carte? Wowăleu! Mai personal decât „Eli, Eli!” nu ştiu să existe ceva, Zău aşa! Sau te referi la dosarul de cadre?
Da, îmi plac şi ăle lăcrămoase, găseşti la mine pe vodpod cu miile… batiste să ai şi să nu fie scum(p) 1-2-3 klinik-ul…
15/01/2011 la 3:44 pm
Tocmai că nu sunt
Și asta mă doare
cel mai muuuult.
Eu nu văd decât chestii personale (în Cartea în traducere personală) dar când 2 sau 3 îți spun să te duci la culcare atunci iei și sticla de vin cu tine
15/01/2011 la 11:36 pm
Da, e greu de ştiut cum ar fi mai bine să traduci… Când contextualizezi excesigetic, totul e atât de clar că e personal doar pentru nişte persoane de acum 2000 de ani, unele deja oale şi ucelle. Când scoţi de tot din context şi te bagi pe tine în locul lui ca să auzi mai bine, te trag alţii de mânecile cămăşii de forţă că eşti uşor rătăcit. Sau îţi ard oasele gratis, chiar fără contract cu Crematoriul. Personal vorbind, aş da bucuros un loc de veci betonat pe o alee cu badigard şi sens unic, contra unei împrăştieri peste Apa Vieţii ţâşnind dintr-un gheizer cu sens neclar.