„Whoever, then, thinks that he understands the Holy Scriptures, or any part of them, but puts
such an interpretation upon them as does not tend to build up this twofold love of God and our
neighbour, does not yet understand them as he ought. If, on the other hand, a man draws a meaning
from them that may be used for the building up of love, even though he does not happen upon the
precise meaning which the author whom he reads intended to express in that place, his error is not
pernicious, and he is wholly clear from the charge of deception.”
Augustin, De Doctrina Christiana (On Christian Doctrine), 1.36.40
Quisquis igitur scripturas divinas vel quamlibet earum partem intellexisse sibi videtur, ita ut eo intellectu non aedificet istam geminam caritatem Dei et proximi, nondum intellexit. Quisquis vero talem inde sententiam duxerit, ut huit aedificandae caritati sit utilis, nec tamen hoc dixerit, quod ille, quem legit, eo loco sensisse probabitur, non perniciose fallitur, nec omnino mentitur.
De doctrina christiana libri quatuor, et Enchiridion ad Laurentium (1838)
„Atunci, oricine are impresia că înţelege Sfânta Scriptură, sau măcar o anumită parte a ei, fără însă a-şi clădi interpretarea din şi spre îngemănarea iubirii de Dumnezeu cu cea de aproapele nostru, nu a ajuns încă la înţelegerea cea de dorit. Dacă însă, pe de altă parte, cineva găseşte în Scriptură înţelesuri care pot zidi dragostea cea îngemănată, chiar dacă se înşeală cumva asupra sensului exact pe care autorul inspirat a dorit să-l exprime, atunci o astfel de greşeală nu-i este spre pierzanie, şi nici povara înşelării altora nu o poartă.” (trad. lit. eng. aprox. agn. excrpt. lat. dr.)
În Chip co-răspunzător 
16/02/2011 la 6:55 pm
Neapărat să spui şi Motto la ce, că ne stă ca un semnal de intrare în viteză şi deja ne uităm în lungul drumului.
Nu am reuşit să-mi amintesc prea bine ideea pe care am citit-o la un cunoscut, o idee care m-a mai vizitat destul de des după ce am întâlnit-o first time. Cum că, dacă tot greşeşte, preferă să greşească din prea multă îngăduinţă decât din prea multă precizie, că a exagerat fiind prea bun decât prea exact…
16/02/2011 la 6:59 pm
Motto-candidat la viaţa mea, de pildă? La blog nu merge, e prea lung. Motto-ul. Viaţa nu.
16/02/2011 la 7:05 pm
Absolut! şi mult mai bine decât Otto-candidat, de pildă.
16/02/2011 la 7:10 pm
Pentru că mă grăbesc, preventiv:
„trădarea literară din engleză, aproximativă, (este) agnusstică, extrasul în latină e pentru doctor(anz)i”.
16/02/2011 la 7:43 pm
A, vrei să spui:
„Traducătorul literar este un englez aproximativ, agnusstickus, iar fragmentul în latină l-a furat de la MC.”
16/02/2011 la 9:29 pm
Să încerc și eu o trădare liberă (de complexe):
Holy Scriptures merită studiate în scopul aprofundării Legii bi-polare: iubește-L pe God și neighbor-ul. Dacă după truda buchisirii textelor sfinte nu iese nimic în direcția asta înseamnă că ai muncit degeaba.
Corolar:
Scriptura nu merită citită (studiată) decât dacă te duce în direcția indicată mai sus. Dacă nu te duce ia o pauză sau o călăuză
17/02/2011 la 10:40 am
Lemă #1: Toată lumea care merită ceva bun îl iubeşte pe Dumnezeu, chiar şi fără să-şi dea seama.
Lemă #2: E clar că noi merităm ceva bun, altfel nu ajungeam să ne gândim la astfel de probleme.
Lemă #3: Parabola bunului samaritean ne arată că rătăciţii trebuie să iubească pe cei care merită ceva bun.
Lemă #4: „Faceţi bine celor ce vă urăsc” este o poruncă pentru rătăciţi (toţi erau rătăciţi pe vremea aia, trebuie contextualizat exegetic).
Corolar: Noi nu suntem rătăciţi.
Concluzie #1: Aproapele de iubit merită ceva mai bun, iubirea noastră nu face obiectul.
Concluzie #2: Un rătăcit nu ne poate fi aproape, pentru că s-a rătăcit şi s-a depărtat foarte mult de noi.