Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 
20/02/2011 la 8:25 pm
Agnu(chari)s(ma)tick, oare ce ne spui tu aici? Rugăciunea e una, lauda e alta, charisma încă altăceva, strigătura pe deasupra, cântarea mai presus de toate, chiar în adâncimile pământului?
Eu zic să mergi, să vezi dacă nu cumva oamenii se-așază de bunăvoie cu picioarele-n butuci.
21/02/2011 la 12:38 am
Conform categoriei principale, „articolul” conţine o informaţie transmisă printr-o imagine. Asta spun, în principal: că e ceva interesant de văzut miercurea în subsolul catedralei, pentru cine nu se duce cu părerea deja formată. Eu nu am fost încă, azi am aflat, şi nici nu ştiu dacă am să pot prea curând să ajung, din cauza orarului. Departe de mine să fac prematur aprecieri de genul „carismaticii noştri/lor sunt mai carismatici decât ai lor/noştri”, chiar am avut o strângere de inimă să nu decelez cumva un shofar în afiş, dar bănuiesc că manifestările şi afişul sunt verificate şi aprobate corespunzător – ceea ce poate fi un lucru bun, măcar o vreme, două vremi, până când vor reuşi participanţii să mute programul la parter şi la ore de vârf. Dar nu ştiu sigur câte secole poate dura o astfel de migraţie. Sigur, celelalte taguri cu care am comentat informaţia au mai multe sensuri, ca de obicei, la alegere. De pildă, unii ar putea agrea faptul că Duhul a evadat din spaţiul generos cu arcade gotice şi poate sufla liber miercurea, chiar dacă tavanul e mult, mult mai jos. Forma de porumbel alb sau de limbi de foc nu se potriveşte cu incinta respectivă, nici curenţi de aer nu pot spune că ar fi, dar afişul are dreptul să fie artă naivă, câtă vreme participanţii simt Duhul într-un anume fel numai de ei ştiut. Altă interpretare ar fi că participanţii au evadat din forma liturghiei care nu le permitea să strige cu putere şi să cânte la instrumente după cum îi îndemna bucuria de a fi în Casa Domnului. Şi subsolul e tot în Casă, şi bucuria debordantă e mai în siguranţă la subsol, și oamenii simt o siguranță mai mare dacă strigă și cântă fără să atragă priviri intrigate. Ce spui tu cu butucii nu mi-e clar, vorbeşti de o jertfă? Dacă da, cred că o fac de bunăvoie – de obicei nimeni nu vrea să se îndepărteze de har, ci dimpotrivă. Dar greşeala pândeşte, nu numai din subsoluri, ci şi din balcoane, amvoane, înălţimi de tot felul… Riscurile evadării!
21/02/2011 la 12:42 am
P.S. Nu sunt deocamdată carismatic, după cum ştii. Dar nu am prejudecăţi în această direcţie, nici judecăţi. E drept că aş opta pentru mistica intimă şi discretă, dar numai Dumnezeu ştie ce-mi rezervă.
27/02/2011 la 11:37 am
🙂
@ „E drept că aş opta pentru mistica intimă şi discretă, dar numai Dumnezeu ştie ce-mi rezervă.”
I like what you say…
Un bon dimanche à vous!
02/03/2011 la 12:18 pm
Merci beaucoup, I always en-joy your visits! (Deşi îmi aduc aminte de o datorie prea veche…)
21/02/2011 la 4:14 pm
Eu m-am întrebat ce legătură are cu Alin Cristea, aşa că primul gând a fost să gugălesc dacă afişul e pe bune! Ca să vezi până unde poate merge… Totuşi, chiar dacă am câteva slabe explicaţii (adunător de ştiri, etc), am impresia că răspunsul ar fi unul la care nu m-am gândit.
În ordinea corectă de idei, cum a fost (/crezi că va fi) întâmpinată vestea de enoriaşi în general?
Şi să fie cu binecuvântare de Sus şi ce e în capelă, şi ce e deasupra, şi în afara ei!
21/02/2011 la 4:42 pm
Şi ce-a zis Gugăl? Nu, legătura e chiar asta, există un tip de articol format dintr-o imagine, şi eu sunt aici solidar cu cel care a consacrat genul – e şi un pic de maliţie la mijloc, dar e foarte bine că a luat cineva în piept higher criticismul, ca să putem şi noi, ăştia, nemogulii, să scăpăm lejer cu câte-o poză sau un iutub fără să coborâm sub nivelul măririi.
Nu ştiu să spun de când e afişul acolo şi nu l-am văzut eu, ultima oară am fost la capela de la subsol anul trecut prin primăvară. Apoi, nu ştiu dacă anunţul e pentru enoriaşi în general, şi unde mai e afişat (parcă nu sărea în ochi… trebuia să cobori la subsol). Capela e foarte micuţă. Cred că, dacă te uiţi bine la afiş, deduci că ar trebui să fii tânăr, să cânţi şi să strigi acceptabil, să fii curios din fire sau carismatic de-a binelea, să rezişti la temperaturi scăzute şi să nu ai claustrofobie. Aşa, mulţumim, la toată lumea să fie cu binecuvântare, de jur împrejur şi pe toate nivelurile!
21/02/2011 la 9:37 pm
Gugăl spus că… nu ştie de-astea că nu primit la el fidu nou. Aşa că am dedus că a fost foto de tine.
Cât despre criteriile pentru intrare prezente în imagine, le-am luat metaforic (, bineînţeles!) nu ştiu cum, dar m-am lăsat convinsă de inimile ieşind din cupe; aşa, strigatul devine îndeplinibil!
22/02/2011 la 1:02 am
Zic că desenul e meseriaș.
La text aș fi umblat: Strigă SAU cântă!
02/03/2011 la 12:23 pm
Aha, deci „Dansează!” sau „Recită!” nu se pun! Parcă aveai tu mai demult un clip pe unul dintre fostele bloguri, cu o nuntă evanghelică începută cu dans în biserică. E drept că nu păreau carismatici, erau prea nostimi şi inofensivi…
02/03/2011 la 7:38 pm
[…] Agnu for reminding me about this clip. I wouldn’t know how to happy end my thoughts This entry […]