Obiceiul era ca învăţătorii să transmită discipolilor o rugăciune specială cât mai semnificativă – aşa făcuse şi Ioan Botezătorul.
Mântuitorul a lăsat o scurtă combinaţie de formule hasidice foarte cunoscute în acele timpuri, fără vreo referire la Mesia. Şi, pentru că rugăciunea învăţată de la El este foarte apropiată de străvechiul Kaddish în aramaică, este important să-l înţelegem şi pe acesta.
Există cinci tipuri principale de Kaddish:
(1) Ḳaddish di-Rabanan (al cărturarilor); (2) Ḳaddish Yaḥid (individual); (3) Ḳaddish de-Ẓibbur (pentru adunare); (4) the Burial Ḳaddish (funerar); (5) Ḳaddish Yatom (al orfanilor sau îndoliaţilor).
(http://www.jewishencyclopedia.com)
Iată o traducere aproximativă, conţinând porţiuni din cele cinci variante.
Sfinţit şi glorificat fie măreţul Său Nume
În lumea de El creată după voia Sa.
Fie ca în zilele vieţii tale şi ale casei lui Israel
El să întărească curând şi fără zăbavă
Hotarele Împărăţiei Sale, ca să te bucuri de ea!
Amin!Binecuvântat fie Numele Lui, binecuvântat în veci de veci!
Binecuvântat, preaslăvit şi înălţat, lăudat şi sfinţit, preacinstit şi preamărit fie Numele Celui Preasfânt,
Şi iarăşi binecuvântat să fie,
Mai presus de toate laudele, imnurile, psalmii şi cântările
Pe care întreaga lume I le închină!
Amin!Fie ca Tatăl nostru, din înaltul cerului,
Să primească rugăciunile şi cererile
Întregii case a lui Israel!Să se reverse asupra întregului Israel, asupra învăţătorilor şi ucenicilor, a ucenicilor acestora
Şi asupra tuturor celor care cercetează Legile Domnului,
Pace şi bunăvoinţă, har şi îndurare, viaţă lungă şi belşug
Şi să primească cu toţii mântuirea Tatălui în ceruri!
Amin!Fie ca noi şi întregul Israel să avem parte de pace şi de viaţă,
Îndestulare, vindecare, scăpare şi mângâiere,
Milă şi îndurare, iertare şi dezlegare, libertate şi adăpost!
Amin!Cel care face pacea să domnească în ceruri,
Să ne aducă pace nouă şi casei lui Israel!Înălţat şi slăvit să fie măreţul său Nume
În lumea cea reclădită din temelii,
Când El va învia pe cei morţi pentru viaţa cea veşnică,
Când îşi va înălţa din nou Templul
În mijlocul noului Ierusalim,
Cînd va smulge din rădăcini orice închinare făţarnică
Şi va instaura în toate inimile adorarea singurului Dumnezeu.
Fie ca tu şi întreaga casă a lui Israel
Să vedeţi curând, cu ochii voştri şi în zilele vieţii voastre,
Domnia şi stăpânirea Celui Preasfânt
În toată slava şi mărirea Lui!
Amin!
Cum vi se pare? Sunt câteva detalii în Tatăl Nostru care schimbă sau accentuează anumite idei din Kaddish…
În Chip co-răspunzător 
11/03/2011 la 11:51 am
Dacă așa a fost întrebarea, spun și eu cum mi se pare. Sunt suficient de explicite lauda, binecuvântarea, slăvirea, sfințirea Numelui și a Celui Preasfânt.
Dorința ca voia Lui să se facă în cer și pe pământ poate fi dedusă, însă nu e explicită.
Există o puternică nevoie de răsplătiri vizibile, se cere insistent vindecarea, scăparea, îndestularea, belșugul, asigurarea adăpostului, potrivit unor îndreptățiri pe care cel ce se roagă le socotește suficiente: că aparține poporului sfânt, că cercetează legile Domnului…
În privința iertării, lucrurile nu sunt atât de limpezi în Kaddish. În rugăciunea Tatăl nostru, e mult mai exact mecanismul: noi iertăm, Tatăl ne iartă. Iertând, facem ce face El.
Tot așa, prezența răului parcă este trecută cu vederea. În afară de amendarea celor fățarnici (care ar fi ei înșiși vinovați de închinare fățarnică, nu ar fi ispitiți către fățărnicie de către Satana), izbăvirea de Cel Rău nu se dovedește atât de necesară.
Apreciez insistența asupra rolului omului în a-I aduce slavă Creatorului: făptura mâinilor Tale Te va lăuda.
Tu ce crezi că înțelegeau ei când cereau mântuirea?
11/03/2011 la 1:24 pm
Pe mine m-au frapat câteva lucruri. În primul rând, Tatăl nostru preia unele formule din Kaddish, dar schimbă nuanţele şi simplifică. Asta dacă ne putem baza foarte mult pe transmiterea detaliilor.
Este dorinţa puternică de a vedea Numele Tatălui sfinţit, mai mult decât toată lista de tipuri de laudă. Iar asta se apropie foarte mult de a nu lua Numele Lui în deşert, de închinarea în duh şi adevăr. Dacă anumite porţiuni din Kaddish ar putea foarte bine justifica elanul străjeresc (a devenit deja o noţiune în sine, nu mai e un fenomen trecător), în Tatăl nostru echivocul se păstrează cu privire la Împărăţie şi semnificaţia ei precisă. Ni s-a spus că se află înlăuntrul nostru, dar ucenicii au fost îndemnaţi să împartă sărăcia cu săracii, să vindece, să facă minuni din prisosul puterii acelei Împărăţii interioare. Nu ni s-a spus că a intra în Împărăţie acum, aici, înseamnă că toată lumea devine supus model şi vor dispărea tâlharii şi fariseii, ci că noi trebuie să căutăm în permanenţă să înţelegem Împărăţia şi să ne străduim pentru neprihănirea datorată Împăratului. Dragostea de aproapele, mila şi îndurarea sigur existau în Lege, chiar foarte explicit. S-a schimbat doar aria, intensitatea şi puritatea lor, pentru că Israel nu a reuşit să cucerească ţara făgăduită decât cu forţa şi efemer, şi nu a făcut din pământul acela o Împărăţie a Lui, ci un regat în jurul unui templu. Iertarea a devenit semnul cel mai important al dragostei.
Împărăţia vizibilă este dorită şi chemată, dar nu mai curând, nu neapărat acum, ci atunci când Tatăl va hotărî, doar după voia Lui. Nu belşug se cere, ci strictul necesar ca să putem căuta Împărăţia şi neprihănirea – Pâinea Vieţii, mana de azi pe mâine care cade în pustiul ce se va trezi cândva inclus în marea Cetate. Cât despre Cel Rău, voia Tatălui trebuie să se împlinească în cer şi pe pământ, dar Iov este acum îndemnat să se roage ca tribulaţiile lui să nu se mai repete, pentru că şi Mântuitorul o face.
Când cereau mântuirea cred că se gândeau la ce ne gândim şi noi. Este capătul dinspre infinit al listei care începe cu belşug…
03/06/2013 la 10:36 am
Dar pacea? Pacea nu mai apare deloc… Nu mai trebuie cerută.
12/03/2011 la 2:00 pm
Scuza-ma ca intr-un in vorba, insa… as vrea sa vad si eu care este problema in fond (daca exista asa ceva) atunci cand indentificam asemanari intre rugaciunea Domneasca si rugaciunile iudaice?
Intotdeauna vom identifica asemanari si deosebiri intre diferite scrieri, dar aceasta nu inseamna ca ultima dintre ele ar trebui considerata mai putin valoroasa decat cele anterioare ei. De exemplu, Cartea Lamentatiilor din Biblia iudaica contine foarte multe asemanari cu lamentatiile sumeriene, care au fost scrise cu multe secole inainte, dar asta nu cred ca o desconsidera in vreun fel. La fel putem sa vorbim si despre saga lui Iov, saga potopului (Epopeea lui Ghilgames si Geneza), referatele creatiei.
12/03/2011 la 3:56 pm
Mulţumesc pentru comentariu. Nu vedeam o problemă, absolut deloc, şi nici nu cred că are rost să ierarhizăm rugăciunile. Nu am afirmat că rugăciunea Domnească e o variantă mai săracă de Kaddish, şi nici nu gândesc aşa. Dar mi s-a părut interesant, ca unul care nu cunoştea în amănunt tradiţia iudaică, să văd cum a prelucrat-o Mântuitorul. Mă interesau mai mult deosebirile şi eventualul lor mesaj, decât asemănările.
12/03/2011 la 5:17 pm
De fapt, stimate domnule Dobra, ca să nu pară că fug de răspundere, mă apucasem de reaprofundat rugăciunea Domnească, şi am dat peste Kaddish cu oarece surprindere, pentru că îmi imaginam că Mântuitorul ne-a lăsat ceva cu totul deosebit. Nu a fost o surpriză neplăcută, absolut deloc. Dar Kaddish mi-a readus în prim plan disputa teologică actuală, de care mă desprinsesem puţin, prin problematica Împărăţiei şi acelui celebru „deja-nu-încă” invocat de teologii baptişti, faţă de care nu am încă o poziţie clară. Totuşi, înclin să cred că această formulă este mult prea prudentă, că de fapt urmaşii lui Cristos ar trebui să arate mai mult, şi altfel de cum o fac, spre o Împărăţie prezentă, anunţată şi dorită de însuşi Mesia. Sosită curând, în zilele vieţii noastre, cât mai degrabă, aşa cum se spune în Kaddish. Dar sosită cu şi după voia lui Dumnezeu, nu altfel. Nu cred că am avansat foarte mult în a cunoaşte voia lui Dumnezeu.
13/03/2011 la 11:15 am
Cu ceva ani in urma, la Besalu, Catalunia, am avut posibilitatea sa ascult un teolog iudeu. La intrebarea ce aduce Cristos nou, daca discursul lui contine lucruri pe care altii inaintea lui le-au spus, raspune ca teologia Sa este elementul cel nou. Cu alte cuvinte, fiecare putem spune acelasi idee dar forma si contextul in care le amplasam poate sa ne diferenteze in esenta.
17/03/2011 la 8:49 pm
Agnule, Syme este un mujic!
…dar nu in sensul ala tolstoian, in care iti venea sa il pupi… ci in ala ceausist 🙂
17/03/2011 la 9:46 pm
Desi nu prea inteleg exact ce vrei sa spui, simt ca nu sunt de aceeasi parere!