Undeva în Japonia, pe timp de mare criză
Undeva în România, tot timpul
Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
Tensiune în fire
17/03/2011 — Agnusstick6 răspunsuri to “Tensiune în fire”
Lasă un răspuns
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 
17/03/2011 la 10:49 pm
Da, dar poate la noi e criză tot timpul, chiar dacă nu în aceleaşi aspecte de fiecare dată. Sau chiar dacă în aspecte asemănătoare, dar nu în acelaşi număr de fiecare dată: că ştii, cu fiecare an care trece, mai acumulăm câte un aspect crizos, toate celelalte rămânând, însă, la fel de valabile şi pe mai departe.
18/03/2011 la 9:36 am
Păi ştii cum e: dacă starea de criză e permanentă, nu ţi se mai pare anormal, şi viaţa merge înainte, tăindu-şi drum drept printre meandrele concretului. Şi la japonezi tot cu meandre, se vede din poză, dar nu o iau pe scurtătură ca noi.
17/03/2011 la 10:55 pm
Tragem in nicio directie. Este un nonsens, dar asta facem noi romanii. Am fi in stare oare sa ne ajutam unul pe celalalt in caz de dezastru? Nu, pentru ca suntem prea pasnici, prea egoisiti.
18/03/2011 la 9:42 am
Eu cred că am fi în stare, totuşi, şi am mai fost, dar haotic şi ineficient. La noi fenomenul frizează uneori un kabuki absurd – aceiaşi bătrâni pensionari care stau la cozi interminabile să-şi plătească dările sunt printre cei care donează din puţinul lor, 10 lei şi o pungă cu haine vechi care ajung de multe ori la gunoi.
21/03/2011 la 11:24 am
tare asta cu undeva in romania tot timpul. : )) asa fac parlamentarii nostrii care au furat si distrus tot ce se putea, ca apoi sa spuna unii ca nu se poate face cu romanii nimic, si pe buna dreptate ca nu se mai poate.
21/03/2011 la 11:30 am
Da, ai dreptate, poza arată faptul că frânghia nu mai e nici măcar de furat (ca să nu predispună la gânduri negre echipa învingătoare, în caz că se mai găseşte săpun), ci doar trebuie ruptă. După care se trece la lupte romane-romane pentru adjudecarea hainelor fără tragere la sorţi (măsluită).