Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
Human(e) Handover
23/03/2011 — Agnusstick
6 răspunsuri to “Human(e) Handover”
Lasă un răspuns
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 
24/03/2011 la 6:16 pm
Să nu-mi zici că te afectează soap-a MonIri!
Uneori articolele tale sunt în etichete, nu în conținut…
Dacă decorul era roz, iar mâna (com)portabilă albă, aș mai fi propus alte titluri.
Sau să fie măcar 3 mâini consolat(oar)e!:)
24/03/2011 la 6:33 pm
Ba mă afectează, că totuşi sunt fiinţe umanoide la mijloc (mai ales fetiţa)!
Ce titluri? „Rămăşiţa netransfuzabilă şi nedonabilă”? Unde sunt trei mâni, moştenirea se fărâmiţează prea tare, sau urmează nişte procese lungi.
25/03/2011 la 2:08 pm
Mă gândeam la trei mâini angelice și un om în cuptor.
24/03/2011 la 10:13 pm
Nu m-am hotărât încă dacă să zâmbesc/ râd (strictly logically) sau să mă întristez (deeply humanely) sau chiar ambele deodată într-o singură reacţie, unite ca într-un paradox, la fel ca paradoxul Trinităţii, inseparabil şi incomplet explicabil în cuvinte.
O fi scumpă o monă din aceea?
25/03/2011 la 9:43 am
Eu as numi-o speranta. Mana aceea aparent calda, purtatoare de manusa, inflexibila, insa care ne atinge atunci cand nu mai o face nimeni altcineva, poate fi numita nadejde.
29/03/2011 la 10:55 pm
[…] dus la statuie și mi-am desprins mâna din mâna ta. Știam că mă pot furișa liniștită, pe vreo alee, chiar dacă mi-ar fi plăcut […]