Dansând cu lupii

Puterea pe care o emană un dresor către fiare este, cred, doar o mică fracţiune din puterea sa interioară. Ca să nu fugi în faţa unei fiare, trebuie să te simţi mai puternic decât ea. Dar atunci eşti deja în cumpănă, pentru că poţi ucide bestia, îndepărtând pericolul, sau o poţi supune, îndepărtând ura. Ideal ar fi să poţi iubi, chiar dacă puterea ta ţi-ar permite să zdrobeşti – dar, în primul rând, înainte de a îmblânzi fiara, dresorul se îmblânzeşte şi se supune pe sine. Nu cred că există dresori isterici în arenă, deşi poate au coşmaruri cu fiare care-şi atacă îmblânzitorul.

Fiara salivează, urlă, se agită, pândeşte. Dar dresorul o înţelege, poate chiar are în sine o fiară mai puternică, supusă pentru a-l lăsa să iubească şi să îmblânzească alte fiare. Un dresor nu mai poate acţiona ca o fiară, chiar dacă are nevoie, din ce în ce mai rar, de cange şi de bici, iar vocea nu trebuie să-i tremure sau să fie slabă. Dacă ajunge cumva să se teamă de bestii nu mai are nicio putere – nici măcar asupra sa. Şi fuge la adăpost, singur cu fiara din sine, urând toate fiarele.

Nu cred că Isus s-a ferit vreodată de priveliştea păcatului, şi ştiu că numai El poate îmblânzi fiara din mine – şansa mea e ca El să nu-şi ferească privirea, deşi sfinţenia Lui şi substanţa mea sunt incompatibile. Pe deasupra, aş vrea să fiu îmblânzitor, pentru că iubesc fiarele. Dar mi-e teamă de mine mai mult decât de ele, şi numărul nu iese încă. Dar circul merge mai departe.

Anunțuri

30 răspunsuri to “Dansând cu lupii”

  1. A.Dama Says:

    Un circ fără numere convingătoare va falimenta. E de bine, că poate fi răs/cumpărat.
    Și îmblânzitorii stângaci, îndreptați…

  2. A.Dama Says:

    Am făcut cândva 150 de km povestind cu un om care se ocupa cu fotografierea și filmarea lupilor, undeva prin județul Harghita. Cunoștea toate sunetele pe care le emiteau animalele și semnificația fiecăruia.
    Mi se făcea pielea de găină la auzul întâmplărilor. Cel mai cumplit a fost când a trebuit să urmărească moartea unui om prins de lupi. N-au avut cum să-l scape.

    Ne-adunăm înfrângerile ca pe niște snopi și îi punem pe perete, pe post de trofee.

    • Agnusstick Says:

      Neapărat să ne spui dacă aţi mers pe jos, cu şareta sau cu automobilul, ca să evaluăm complexitatea limbajului fieros. Asta include găinile, oare? Şi eu am văzut câteva documentare în care mureau animale, dar cei care filmau nu aveau voie să intervină. Este unul dintre motivele pentru care m-am făcut inginer sedentar.

      • A.Dama Says:

        Domnu injiner,
        Am mers cu automobilul. Nu mai știu dacă trebuie să precizez toate condițiile… adicătelea dacă eram însoțiți sau singuri-singurei în autoperpetuummobile, dat fiind că nu era vărul meu, nici eu nu eram vara…
        Conținutul de fier era ridicat, iar fiarele stăteau cuminți în poveste.
        Lupii ucid, cu atât mai mult cei în blană de oaie, dar nu-s convinsă că știa asta și Pen(t)i Elu.

      • Agnusstick Says:

        În caz de alt anotimp decât vara, vă trebuia un autopreventi(n)gnobil(e).
        Pe(n)tru Peny alegerea fu bună, dacă e să ne luăm după numărul de oi convertite la minut. Chestia cu lupul nici nu mai importă, ci doar exportă mici dezagremente de natură politică.

  3. Camix Says:

    Poate îmblânzitorii ăia se simt pe post de bici, nu de îmblâzitori? Poate ei consideră că sunt sub directa poruncă a unicului Îmblânzitor şi El e Cel care le dictează să lovească şi, cum biciul nu simte, nu gândeşte, nu iubeşte, nu decide, totul e fără intenţia lor, absolvindu-se astfel de orice responsabilitate în faţa rănirilor, îndepărtărilor etc.

    ,
    o mică fiară (în proces de îmblânzire)

    • Agnusstick Says:

      Man gave names to all the animals, zicea Bob Dylan (un rătăcit pierdut, de el am scăpat). Man, ţie am să-ţi zic ursuleţ spălător, căci îmi pari vrednică, mică, iute şi cu spirit de sacrificiu. (Zâmbărici!)

  4. Agnusstick Says:

    Ah, ai pus şi tu virgulă… Sau e un artefact?
    Sincer, de data asta nu biciul şi cangea m-au impulsionat să scriu, ci fuga. Cu logica depărtării de păcătoşi pentru că păcatul lor întinează, nu ştiu dacă mai aveam Întrupare… De două mii de ani nu mai avem scuza că sfinţenia se ia doar pe verticală, pentru că El e cu noi, acolo unde suntem noi. În seră, pe câmp, în bunker sau la marele Circ, în mulţime. Dacă sfinţenia ne depărtează de mulţimea păcătoşilor în loc de cea a păcatelor, ceea ce ne scuză ne acuză. Sper că nu citeşte aici vreun călugăr din vechiul schit…

    • Camix Says:

      Să nu te poticneşti în virgula mea (dacă de ultima e vorba)! N-am scăpat-o, e cu intenţie, în faţa ei ar fi trebuit să apară numele, dar cum numele e deja scris în cartea blogului, e pleonasm şi nu vrem cu nici un (despărţire intenţionată, nu chiar fugă ionesciană, dar no) chip să.

      Nu ştiu dacă fuga ar fi motivată în unele cazuri. Să fie ideea că, fugind, nu te „contaminezi” la rândul tău? Dar asta poate e prea binevoitoare?

    • Agnusstick Says:

      Precis e mai bine să fugi dacă nu faci faţă, atunci când se apropie pericolul de contaminare sau cedare totală. Întrebarea e: cât durează să ajungi în acest punct, şi cum să capeţi siguranţa că după rehab mai eşti bun de ceva (sau curajul să rişti ştiind bine că rehabul nu depinde de tine iar ultima intoxicare nu e neapărat efemeră).

    • Camix Says:

      Până la urmă călugărul nostru (nu-mi vine nici un nume acum) chiar se va supăra pe noi!

      Dar putem considera şi că se teme de contaminarea oilor lui, nu neapărat a lui personală. O fi şi varianta asta posibilă. Dacă tot e să mă prefac că ţin cu ursu’.

      • Agnusstick Says:

        Ursuleţul! Păi ce, la circ te duci cu turma?

      • Camix Says:

        Woe me! This is bad.

      • Agnusstick Says:

        Depinde foarte mult de călugăr! Dacă tot e campanie, ia de vezi măcar declaraţiile, cu faptele nu ştiu cum se procedează întru verificare – sper să nu trebuiască să devii vameş catolic dispondylabilizat pentru asta.

      • Camix Says:

        Luat notă! (apropo, chiar am mai intrat pe site, invariabil la secţiunea de „astăzi în liturgie”) Mie îmi place cum sună acea promisiune de rugăciune pentru fiecare dintre noi (într-adevăr, de verificat nu se poate; asta mult mai puţin decât apostolatul adunărilor călugăreşti); şi, vezi, chiar şi pentru cârma ţării, înseamnă că pentru noi cu atât mai mult.
        Cât priveşte încurajarea diferitor asociaţii de ajutor, pare o idee şi bună, şi potrivită (cel puţin din câte ştiu, BC stă cel mai bine la capitolul fonduri sau mă înşel?).

        • Agnusstick Says:

          Habarnam, dragă Cami! Eu sunt plătit doar pentru antizelotism uniat în buget şi-n presimţiri profetice cu carismaticii dansatori.

        • Agnusstick Says:

          Nu există dreptate pe lumea asta, vai! Pentru cârma ţării e ne-voie de atâtea rugăciuni, că nu ar ajunge nici populaţia Chinei şi a Indiei la un loc convertită uniform la ce vrei tu (dar să-mi spui şi mie, ca să ştiu la ce să mă aştept pentru viitorul patriei). Deci cum să mai rămână ore.om de rugăciune pentru talpa ţării?

        • Camix Says:

          Hat numa d-aia că BO are multe biserici încremenite în proiect precum http://episcopiaoradiei.ro/upload/articol/405/noua%20catedrala%20ortodoxa%20oradea%20001.jpg şi zeci de ani, iar la BC parcă aşa ceva ar fi extraterestrial. Plus înfăţişarea. Dar poate e nesemnificativ, nicionamhabar.

        • Camix Says:

          Încercăm să mergem pe o analogie cu „o mie de ani e ca o secundă” pentru El şi să-i cerem ca un om/ doi oameni să fie precum suma chinezilor+indienilor+cealtenaţiunivrei sau chiar peste. E de cutezat?

          Şi dacă mergem înainte fără nume a fi mare bai? Dar poate vii tu cu nişte propuneri combinatotezaurice de confesiuni nemaiauzite (că nu ştiu ce vreau) poate ştii tu ce vreau eu. Sau ce vrei tu.
          Ah, „uniform” mă sperie şi-mi aminteşte de un roman petrescian.

        • Agnusstick Says:

          Păi să fie zâmbărici, cum spuneam, sau licurici (căci tremuricii s-au demascat, ăia dansează). Uniform înseamnă disciplinat până la catolicism şi o palmă mai sus, efectul maxim e asigurat prin focus pe concentrare convergentă. ca la lentile, de li se topeşte inima cârmacilor şi încep să ne iubească sincer înainte de a deveni competenţi. Apropo de asta, nu ştiu de ce, dar am impresia că, dacă rugile ar fi ascultate şi începând de mâine cârmacii s-ar da pe brazdă gratis, nici creştinii nu ar mai reuşi să-i ierte. Poate baha’ii… sau nost-algícii…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: