Procentaje biblice: 50%

Matei 24:40

Atunci, din doi bărbaţi cari vor fi la cîmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat
Din două femei cari vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.

Cei singuratici au mai multe, sau mai puţine şanse? Dacă cei luaţi pleacă la Cer împreună cu îngerii lor păzitori, atunci totul depinde de îngeri – de fapt, de Cel care îi trimite în slujbă. Şi de ce anume ar trebui să ne păzească îngerii, dacă nu de păcat? Păcat şi tulburare, zic unii… Dar nu îngerii tulbură apele vindecătoare?
Nici cuplurile nu sunt luate sau lăsate, ci bărbaţii şi femeile, departe unii de alţii, înjumătăţiţi de trudă, însoţiţi şi împliniţi – sau nu – de îngeri. Însingurarea acelui ceas nu este supremă, dacă îngerul a fost şi rămâne cu noi. Păcat numai că nu ştim vorbi cu îngerii, sau, dacă le vorbim, nu îi vedem totdeauna cum zâmbesc îngăduitor. Sau cască…
La muncă nu se cere neapărat batic, mai ales acum, când femeile pot fi manageri şi prezentatoare la rubrica Sport. Săracele de ele, nu au voie să se roage în clipe grele, când pierd frâiele afacerii sau şirul sufleurului cu cristale lichide. Iar dacă o fac îşi necinstesc capul precum Sinéad O’Connor. Aşa ne învaţă Pavel, că femeile trebuie să se roage cu capul acoperit, ca semn al supunerii şi ascultării, din pricina îngerilor. Unii fac legătura între batic şi sângele mielului pascal cu care s-au însemnat uşile evreilor. În acea noapte, Domnul vedea sângele şi nu trimitea Nimicitorul peste cei din casă. Iar Nimicitorul era tot un înger, asemeni celui văzut de David lângă aria lui Ornan, Iebusitul. Deci femeile trebuie să fie supuse bărbaţilor, oricât de greu le-ar fi în ziua de azi să găsească bărbaţi care sunt, evident şi fără îndoială, chipul şi slava lui Dumnezeu. Sau să le regăsească pe acestea în unii bărbaţi care nu au servicii bune, case, maşini, autoritate, asigurare de viaţă şi mame tolerante şi nebăgăcioase.
Ei, dar lucrurile sunt mult mai complicate, pentru că Pavel ne învaţă că Bărbatul, orice bărbat, este chipul şi slava lui Dumnezeu. Nu spune că un bărbat oarecare poate pretinde ascultare şi supunere din partea femeii doar dacă în el se văd aceste lucruri sfinte. În schimb femeia, orice femeie, este slava bărbatului, e făcută pentru bărbat şi este desprinsă din Bărbat. De fapt, probabil că femeia se poate ruga numai în măsura în care este supusă unui bărbat, sau Bărbatului, pe calea ierarhică a fiinţelor. Este necuviincios ca o femeie, atunci când se roagă, să nu fie conştientă de faptul că este inferioară Bărbatului şi tuturor bărbaţilor. Probabil că asta-i supără pe îngeri. Ba nu, că îngerii nu se supără, ei execută paza şi nimicirea – probabil că îl supără pe însuşi Dumnezeu. Deci orice femeie care se roagă, cu sau fără batic, dar nu se vede pe sine corect plasată pe scara către Cer, este de fapt necuviincioasă, sau necuviincioasă şi făţarnică.
Ce mă şochează în chestia asta este naivitatea îngerilor. Pe ei îi poate păcăli un batic că pot să păzească mai departe o femeie? Însă bărbaţii nu au nevoie de trucuri, oricare dintre ei este chipul şi slava lui Dumnezeu, chiar fără voia lor. Şi nu din pricina lui Pavel, ci tot a îngerilor – pentru că doar ei pot vedea asta, netulburaţi de mizeriile de sub batice.

1Corinteni 11:7

Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului.
În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;
şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.

Anunțuri

21 răspunsuri to “Procentaje biblice: 50%”

  1. Camix Says:

    Poate bărbatul e chipul şi slava lui Dumnezeu în proporţii diferite? În momente diferite, proporţii diferite; în persoane diferite, proporţii şi mai diferite? Aşa ca în Portretul lui Dorian Gray (dacă ai avut plăcerea so far)? Când face Voia Lui, chipul e frumos, când se depărtează de Ea (Voia Lui), chipul Lui se reflectă blurred, şters, trunchiat?
    Sau poate doar încerc să scot genul feminin?

  2. A.Dama Says:

    Ce nu faci din încredințare e păcat. Dacă bărbatul meu îi spune împăratului că sunt sora lui, iar împăratul mă ia de nevastă, nu fac acest lucru din încredințare, dar stau în ascultare de bărbat. Mi se prețuiește ascultarea sau nu?
    Biblia poate fi folosită în toate felurile, nu doar ca sabie. E și topor. E și ciocan, și seceră, fiindcă problema e la noi. Dumnezeu să ne ierte!
    Eu văd o mare discrepanță între ceea ce se pretinde și realitate. Cei care strigă pe bloguri (şi care fac parte din biserici) ca femeile să nu comenteze, ci doar să asculte, știu bine că nu toți bărbații le cer femeilor lor lucruri corecte. Iar dacă ele se supun, tot vinovate ies, c-au greșit față de „regulament”.
    Până la urmă, mai importantă devine partea omului în pretenții, decât ceea ce cere Dumnezeu.
    Și de unde să știm cu exactitate ce cere El, când fiecare înțelege după propria măsură, eventual alături de acoliții care înghit măsura lui?
    Pentru textele astea, e nevoie de o înțelegere în duhul, pentru că sunt tainice, iar dacă din taină facem cârpă de șters pe jos, e trist!

    • Agnusstick Says:

      Da, e trist să vezi – şi acum se vede foarte clar – în câte feluri diametral opuse se poate înţelege un astfel de text tainic. Iar când asta face pe unii să spună că aceste texte se execută conform predicii oficiale şi nu se discută, nu te mai miră ideea creştinului ideal care nu gândeşte, nu proroceşte, nu vorbeşte decât întrebat în limba maternă şi plăteşte la timp zeciuiala.
      Tu zici că acest text din Pavel e o taină… Dar dacă rămâne o taină şi nu-l explică nimeni fără drept de apel, oare poate zidi ceva profund sau rămâne o vorbire în limbi îngereşti netălmăcite? Îl executăm pe porţiuni care ne convin? Executăm ca apostaţi pe cei care nu execută ce ne convine nouă? Facem regulament de ordine interioară din forme preluate papagaliceşte? Epistolele pauline sunt noul Levitic?
      Dacă nu reuşim să ierarhizăm textele biblice devenim automate cu memorie restrânsă, împotmoliţi în rutina care ne dă siguranţa şi agresivitatea cătanelor. Iar dacă le ierarhizăm suntem liberali care ne fofilăm de Lege şi ne ascundem după Dragoste. Pot înţelege în Duhul că e nevoie de supunere şi ascultare. Pot înţelege că e nevoie de semne exterioare ale acestui adevăr interior. Nu pot înţelege arbitrariul şi uniformizarea care ucid esenţa.

  3. Dyo Says:

    Cum ar suna textul din Corinteni daca l-am citi asa:
    Bărbatul nu este dator să-şi acopere Capul, pentrucă El este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului.
    In acest caz, nu barbatul este chipul si slava lui Dumnezeu (cum ar putea fi?!?), ci Cristos …

    • Agnusstick Says:

      Sunt convins că este un înţeles valid. Totuşi, textul complet rămâne extrem de dificil de interpretat exhaustiv şi pe deplin coerent, din cauza decupajelor figurative prin placajul pragmatic. De aceea ne şi alegem cu mult rumeguş… Este greu de înţeles pentru mine de ce femeia nu ar putea ţine locul bărbatului în graful Dumnezeu – Cristos – bărbat – femeie, de ce nu putem avea relaţia tranzitivă Dumnezeu – Cristos – femeie, sau Dumnezeu – Cristos – femeie – bărbat. Suntem siguri că Noul Testament nu a adus nimic nou după plămada coastei lui Adam? De ce tocmai o samariteancă fără bărbat a recunoscut slava lui Dumnezeu şi Chipul Său? Nu e o exegeză, e o întrebare. Da, şi fără să înţelegem totul, credinţa şi ascultarea merg mai departe – nu orbeşte, ci cu dragoste de toate tainele Lui. Dar întrebările şi nedumeririle fac parte din strădania cugetului către Dumnezeu. A le elimina ştirbeşte din „tot” şi „toată”.

      • Dyo Says:

        Ma gandesc ca graful acela nu este unul care sa consfinteasca niste ierarhii de valoare, nu in sensul in care intelegem noi conceptul. S-ar putea ca el sa sugereze inegalitate: ce daca? Egalitarismul este supraevaluat oricum, sursa unor dintre marile orori ideologice ale civilizatiei noastre.
        Iata-L pe Cristos facandu-Se mic, mic de tot, dandu-ne o lectie despre faptul ca marea taina a Evangheliei nu este sa stii cat de valoros esti tu (urasc stilul acela de Evanghelizare cu „Esti pretios … uite ce-a facut Dumnezeu pentru tine” … bleah!), ci sa stii cat de pretios este El … atunci te linistesti … si orice graf iti va fi propus de catre Domnul, vei intelege ca este spre binecuvantarea ta si a celor pe care ii iubesti.
        ( Am inteles asta odata, nu tare demult, cand niste tineri crestini se faceau pres de sters pe jos – figurativ vorbind! – pentru niste tiganusi nespalati, cu nadragii abia atarnand pe ei, care abia deosebeau stanga de dreapta … )

      • Agnusstick Says:

        Da, aşa funcţionează uneori mintea – vrem să ştim care piesă din puzzle este mai mare şi mai importantă, care vine înaintea celorlalte şi de care ne putem lipsi, ne certăm dacă avem sau nu dreptul să imaginăm şi să mizăm pe piesele pierdute sau ascunse până la o vreme. (Am mai cerut şi altădată ajutor, dar nu am aflat vreun cuvânt neaoş pentru puzzle… jocul serios prin care realitatea clastică se recompune modelându-ne). Este un graf care poate avea mai multe titluri, dar puţini se încumetă să-l vadă tinzând spre un mozaic măreţ, de teama pierderii sensului vectorial, a descendenţei, ierarhizării, polarizării – şi inconştient devenim un pol care poate strica armonia curgerii înţelesurilor teleologice. Şi teama e bună, dacă nu încremeneşte mozaicul în proiect. Recentele certuri în jurul Străjerilor, a lui Iosif Ţon şi Beni Fărăgău, a evangheliei sociale, a teologiei Împărăţiei, a sfinţirii personale ş.a.m.d. arată cât e de greu să ne asumăm Trimiterea ca o propagare a schimbării, pentru că trebuie să ne schimbăm şi din mers, să nu ne oprim cumva schimbarea crezând că am ajuns la liman. Iată că Marius Cruceru a purces la fapte, lărgind partidul celor care caută Împărăţia şi neprihănirea lui Dumnezeu, lăsând deocamdată valurile discuţiilor să se spargă de alte ţărmuri…

  4. Shifu Says:

    Doamne, cât zgomot pentru nimic (pe unele bloguri, nu aici)… Textul grecesc e simplu și nu-ți trebuie 20 de ani de filologie greacă să cetești ce scrie, anume că femeia se cuvine să aibă autoritate peste capul ei din cauza îngerilor. Autoritatea asta este bărbatul ei, dacă are bărbat, frații din biserică în cazul surorilor care nu-s măritate ținând cont că, în biserică, slujirea prin predicarea Cuvântului revine bărbaților. Nu că femeile ar fi incompetente în această privință (ba nu-s, dimpotrivă) sau că nu-s egale cu bărbații sau mai știu eu ce. Nu, ci pentru că așa a hotărât Dumnezeu, același Dumnezeu hotărând în privința femeii că adevărata împlinire în viață este nașterea de copii (prin extensie, viața de familie). Am stat de vorbă la viața mea cu o mulțime de femei din biserică pe care le știu de tinere, femei cu slujbe bănoase și cu autoritate peste alții în sfera socială. Sunt mame, se bucură de familiile și nu se vâră în polemici de genul batic sau nu batic. Unele poartă batic, altele cordeluță, altele părul pe care li l-a dat Dumnezeu. În privința textului de mai sus, sunt de acord că nici un context cultural n-are voie să influențeze Cuvântul Scripturii, însă nu putem predica Scriptura în eter, în vid; vrem nu vrem, ne place nu ne place, oamenii trăiesc în lumea asta, iar lumea asta înseamnă cultură (chiar și incultura e un fel de cultură). Dacă în Asia Mică și Iudeea femeile umblau acoperite toată ziulica, ar fi fost aiurea să intre în biserică altfel, adică descoperite. La fel, acolo unde acoperirea capului nu era o problemă. Mi se pare normal însă, dacă femeia trebuie să aibă autoritate asupra ei (capului ei), ca aceasta să se manifeste în permanență, în biserică și în afara ei, adicătelea să nu ne purtăm într-un fel în biserică și într-un alt fel în afara ei. În rest, mare brânză…

    • Agnusstick Says:

      Mulţumesc frumos pentru vizită şi timp.
      Un text atât de scurt, şi iată câte probleme ridică! Măcar în această speţă, KJV are la 11:10 „power” pentru exousia. Dar la 11:5 nu ştiu vreo versiune care să nu se refere la acoperirea capului, iar versiunea literală Young spune la 11:10 „token of authority upon the head”.
      Adevărata problemă mi se pare aceea că se cam încurcă autorităţile şi aria lor de acţiune. Dumnezeu Tatăl – Isus Cristos – Pavel – conducerea bisericii – bărbatul – femeia este un graf de multe ori preferat celui schiţat în textul discutat. Se pleacă uneori de la premisa că absolut orice text canonic se poate aplica literal şi este normativ. Ba chiar, pentru că Isus Cristos nu a lăsat nimic scris, epistolele primesc uneori o valoare mai mare decât evangheliile, mai ales porţiunile cu valoare practică. Sigur, este o problemă de-a dreptul incendiară, fiind extrem de uşor de căzut în liberalism şi de anihilat orice schemă de autoritate. Pe de altă parte, creştinismul nu poate avea subiecte tabu, pentru că are la bază Adevărul viu, şi orice idee trebuie adusă la lumina Lui, pentru a se deschide ca o floare sau a pieri ca un fum.
      Oricât ar fi de paradoxal, sunt de acord cu Iosif Ţon şi Marius Cruceru, deşi ei nu sunt de acord unul cu altul. Textele biblice trebuie ierarhizate şi au o structură intrinsecă esenţială pentru ajungerea la Adevărul viu. Periegeza Noului Testament nu ne poate lăsa să plecăm de la epistole, ci de la Evanghelie. De câte ori facem altfel, şi de câte ori pornim de la Ioan în loc de sinoptici, suntem în pericol să producem rătăcire, dezbinări şi scandal. Părerea mea.

  5. Shifu Says:

    Ce mi se pare și mai interesant este că, în Noul Legământ, nu mai există semne externe, să le zic așa, ale apartenenței la comunitatea credinței, la poporul lui Dumnezeu. Tăierea-împrejur sigur iese din discuție, după cum ne dovedește Pavel, însă – iaca – dacă bărbații au scăpat de supliciu, femeile tocmai s-au pomenit cu un semn extern, anume baticul, cordeluța sau ce-o mai fi. Ciudat, de-a dreptul. Și, oricât de mult s-or supăra unii penticostali pe mine (mai ales după postarea de acum câteva zile de pe blogul Vindecătorului, unde nu i-am ironizat pe penticostali, ci unele dintre practicile lor) un alt semn, pe lângă batic, al apartenenței la poporul lui Dumnezeu este, în viziunea lor, nașterea de mulți copii. În concluzie, după conciliul de la Ierusalim (Fapte 15), neamurilor nu li s-a mai cerut să devină evrei înainte să se convertească, deci bărbații dintre neamuri nu mai trebuia să se taie împrejur. Acum, la 2000 de ani de la conciliu, bărbații sunt bine-mersi, însă femeile trebuie să poarte batic și, în cazul penticostalilor (caz specific între evanghelici), să nască mulți copii. Îmi pare rău dacă o să se supere frații penticostali, dar – ca unul care provin dintre ei – chiar știu ce vorbesc.

    • Agnusstick Says:

      Viaţa este un dar de la Dumnezeu, dar El ne cere să-I preţuim darurile cu înţelepciune. Absolutizarea şi contaminarea cu criterii şi cutume omeneşti nu sunt din sfera înţelepciunii, pentru că alterează şi întinează valorile Lui sfinte. Totuşi, darul vieţii în sine eclipsează orice ar fi nelalocul lui în minţile şi sufletele oamenilor care fac posibil, chiar şi cu motivaţii greşite, spectacolul slavei. Mulţumim şi pentru asta…

      • Shifu Says:

        Mare dreptate ai. Viața e un dar de la Domnul, iar cine crede că poate face 20 de copii pe care să-i educe și cărora să le ofere dragoste părintească, foarte bine, Domnul să dea izbândă și copii sănătoși, pocăiți și iubitori de Dumnezeu. Cine-i face însă pentru o slujbă bisericească… fie iertat de Domnul, că altceva n-am ce zice.

  6. jemiol Says:

    Inteleg ca de fapt se discuta pe text. Din pacate textul pe care noi il avem astazi este atat de impur incat nu stim cu siguranta ce este scris de Pavel si ce nu. Cand sa il cred? Cand spune ca in Hristos nu mai exista nici parte barbateasca si nici femeiasca sau cand spune ca trebuie ca femeile sa fie mute?
    Eu zic sa discutam despre cazuri de profunzime si nu formalism. Pana si acest text cu 2 barbati si 2 femei arata modul iudaic de gandire: Femeile singure si amarate, iar barbatii stapanitorii pamantului..
    Probabil acest procentaj de 50% asigura o impartialitate totala, ajungandu-se ca metoda aleasa sa fie cea sfanta: Adica sortii vor arata voia Domnului.

    • Agnusstick Says:

      Posibil şi să-l credem în ambele, sau niciunul din cazuri.
      Ce caz de profunzime ai propune?
      Ce să zic, femeile la moară… cam greu să fie singure şi amărâte, chiar dacă bărbaţii le cam asupresc (în general s-ar pune pe vorbit, nu ca o moară stricată dar totuşi…). Dar bărbaţii la câmp, deşi nu e o muncă de stăpân al Pământului… ar putea discuta politică şi afaceri în pauza de masă (dacă nu li se împleticesc cumva gândurile din pricini bahice), deci oricum în legătură cu preluarea unor stăpâniri.
      Cred că procentajul din primul text este fals, e doar o impresie. Nu e vorba de jumătate din oameni, nici jumătate dintre bărbaţi sau femei – trasul la sorţi nu exprimă esenţa Judecăţii, ci senzaţia de hazard a unui observator uman care nu ar înţelege defel criteriile după care suntem luaţi sau lăsaţi. Am folosit textul tocmai pentru contrastul dintre complementaritate, paritate şi subordonare fără drept de apel.

  7. Doru Says:

    Bine a zis cineva mai sus: „mult zgomot pentru nimic…”
    Suntem de zeci de ani preocupati mai degrab de forma si nu de esenta, de principiu.
    Oare cate „pocaite cu batic” vor popula iadul? Doar pentru ca noi, da noi, am promovat doar asa zise descoperiri ale Duhului, referitoare la batic, sau la pantalon, sau la huste – fie ele si lungi.
    Oare de ce mediul crestin nu are parte de o trezire spisituala pe masura, daca de 30-40 ani numai de astea auzim? Cred ca „Duhul” asta nu poate face trezire… asa ca hai sa fim realisti, sa ne revenim si sa transmitem principii si nu forme…
    Scuze interventia mea, dar cred ca inca ne ocupam de „prostii” in timp ce lucrurile importande pentru crestere spirituala le lasam undeva mai jos in lista de prioritati.

    • Agnusstick Says:

      Doru, muţumesc de vizită, timp şi intervenţie.
      Sunt aceste două impulsuri aparent antagonice, şi încă de mii de ani, asta-i viaţa! Curăţă mai întâi partea dinafară, ca să „meriţi” să primeşti curăţenia inimii, ca să rămâi măcar cu ceva sigur, „măsurabil” omeneşte şi dumnezeieşte… Curăţă mai întâi partea dinăuntru, ca apoi cea dinafară să nu strălucească înşelător… Ambele drumuri au capcane, pe ambele e nevoie de Ghid ca să nu o iei razna – dacă nu cumva trăieşti cu impresia că te poţi descurca şi singur. În balanţă aş pune faptul că, tot aşteptând adevărata curăţenie interioară, bifând ăstimp liste întregi de lucruri neimportante pe care nu merită să le faci decât sub har, există riscul de a pierde pe ambele fronturi, de a lăsa nefăcut tot mărunţişul sfinţeniei. Ni se cere, totuşi, totul.

  8. Doru Says:

    Am vrut sa mai zic ceva referitor la pasajul citat:
    Domnul Iisus a dorit sa spuna cu totul alceva, oferindu-ne exemplul lui Noe, si anume: Nu Noe a fost luat ci cei rai.

    Noe a fost lasat pe pamant si inca ani de zile din cate stiu eu, iar cei rai au fost luati de apele potopului.
    Ap Pavel l-a indemnat pe Tmotei sa „… ia seama bine la citire…”

    • Agnusstick Says:

      Şi eu am încercat să înţeleg „luarea” şi „lăsarea” în ambele sensuri, spre Bine şi spre pierzanie, spre misiune şi spre unirea finală. Cred că textul sacru ne cere să gândim cât mai mult, şi nu răstigneşte niciun sens fără să dea roadă.

      • Doru Says:

        Sigur, insa in cazul asta este bine de mentionat ca pasajul ne trimite la un mod mai putin acceptabil de noi, „lasarea” in acest context este clara si mai mult prin exemplul dat. In context larg poate fi luat si invers.

        Depinde cum interpretam, intelegem sau citim … de fapt invers…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: