Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
Route-ine duminicale (2)
01/08/2011 — Agnusstick4 răspunsuri to “Route-ine duminicale (2)”
Lasă un răspuns
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 
05/09/2011 la 5:48 pm
E cumva ultima parte a slujbei?
Am auzit un pasaj care a fost adus în discuţie prin alte părţi şi calificat ca reprezentând o latură ciudată a lui Isus; latură pe care eu o văd doar ca vorbire în metaforă. Apropo, „daţi-le voi de mâncare” poate însemna şi opusul a ceea ce exprimă?
05/09/2011 la 6:44 pm
Nu, e prima parte, Liturghia Cuvântului (până la Credo, care lipseşte din înregistrare). Urmează Liturghia Euharistică, cu Ofertoriul ca parte principală a întregii slujbe.
La ce pasaj te referi?
Mila nu este niciodată metaforică, dar nu ştiu de cine ar trebui să ne fie mai milă: de noi înşine, de cei care veniseră la El pentru vindecare şi nu pentru cuvintele vieţii veşnice, sau de cei care aveau milă dar nu ştiau încă nici să vindece, nici să înmulţească pâinile, nici să le arate noroadelor Pâinea Vieţii.
Dacă ai ochelarii potriviţi, poţi afla ironie în „daţi-le voi să mănânce”, ba chiar poţi şi completa fraza. Iar Scriptura nu transmite decât arareori tonul vocii şi expresia privirii. Cu alţi ochelari ţi se sfâşie inima că ironia asta, dacă a fost de fapt un îndemn, se traduce prin îndemnul la îndumnezeire. Şi asta e prea de tot, pentru că ar trebui să ne şi putem înmulţi untdelemnul din candele, înainte de a-l împărţi – dar se pare că nu e voie.
05/09/2011 la 9:14 pm
Mă gândeam la pasajul în care Isus îi îndeamnă pe ucenici să le dea ei înşişi de mâncare, semnificaţia mâncării, atitudinea lui Isus.
Dar poate că untdelemnul se poate şi împărţi prima dată ca apoi (sau în timpul împărţirii) să se înmulţească (pe nesimţite, dar nu ştiu dacă e neapărat necesar să fie pe nesimţite) precum pâinile care la început erau doar câteva.
Nu e voie (prin unele locuri), dar e nevoie (peste tot).
05/09/2011 la 10:16 pm
Este o întreagă teorie cu negarea propoziţiilor. Adică există variante ca „Nu le daţi voi să mănânce!”, „Luaţi-le şi ce mâncare mai au!”, „Mâncaţi-i voi pe ei!”, „Lăsaţi-i pe ei să vă mănânce!”, „Faceţi-i să se mănânce între ei!”, „Daţi-le altceva decât mâncare!”, „Daţi-le ceva ce nu este mâncare!”, „Daţi-le ce ştiţi voi că este adevărata mâncare!”,”Daţi-le cu adevărat VOI de mâncare!”. „Deveniţi cu adevărat ceea ce sunteţi şi daţi-le până la capăt adevărata mâncare!”. Și așa mai departe…