Lumea este Templul lui Dumnezeu, în care trebuie să răsturnăm tarabele celor nedrepţi şi necuraţi. Totuşi, e nevoie de homeschooling, ca să ne ferim copiii de Lume – nu-i putem alunga pe toți stricații din calea lor, iar colţul nostru de Templu este şi va rămâne sigur, mutându-se după noi în cruciadele purtate tot mai departe, către Sfânta Sfintelor. Fie ca diferenţa dintre noi şi El să dispară, ca să nu mai trebuiască să ne răsturnăm din când în când propriile mese. Ca să nu ne mai fie suspecte certitudinile, iar râvna să nu ne fie bănuită de pornire omenească.
Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
Gândul demolator al Ajunului (2.011)
24/12/2011 — Agnusstick8 răspunsuri to “Gândul demolator al Ajunului (2.011)”
Lasă un răspuns
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 
25/12/2011 la 12:39 am
În templele grecești am dărâmat cu biciul iudeului, în cele romane cu limba greacă. Paul the Apostle ar fi mândru de mine…
Să-ți fie cozonacul dulce și după Crăciun
27/12/2011 la 2:06 pm
Vai de cozonacul meu… Aş trece pe fudge, ca să am senzaţia unei sărbători continue şi fără pretenţii deosebite. Plus că aş avea dinţii încleştaţi şi aş păstra o tăcere plină de semnificaţii. Aţi tăiat ceva (eventual de pe listă), la voi acolo? Măcar aţi spart vreo puşculiţă suină?
27/12/2011 la 6:56 pm
Nu, noi am făcut cozonacicumaci, not much but plentiful.
Am savurat un documentar cu producătorii seriilor Father Ted. Știi că un film este reușit când vrei să știi până și cum s-a făcut și curățenia după terminarea filmărilor.
Menu-wise pot zice că am confundat sărbătorile pentru că am avut miel anul ăsta.
30/12/2011 la 2:46 am
Daca lumea e Templul lui Dumnezeu, atunci sa-si rastoarne singur tarabele… treaba mea e sa supravietuiesc. Si nu voi invatata supravietuirea in homeschooling… ci mai degraba izolationismul care poate duce la sinucidere. Asa ca prefer o lupta cu uriasii in locul ascunderii printre oale (cu sarmale)…
La multi ani, vere! (ca inca n-am dezlegarea de la fratii din america sa zic si la catolici, frati 🙂 )
30/12/2011 la 1:19 pm
Hai măi vere, zău aşa, că ai dus dictonul dacilor liberi, „Mai răruţ că-i mai drăguţ”, pe cele mai înalte culmi abisale! Nu te mai vede omul cu anii să te mai întrebe de una, de alta, ce ne sfătuieşti să stocăm prin oale (euroi, dolari, franci elveţieni, yuani, yeni, artizanat pentru troc, lingouri de cupru, paste făinoase?) şi ce-ai mai citit în grădină! Încă nu te-ai transferat cu dosarul la fraţii munteano-orădeano-pontici? Norocosule… Indisciplinat cum eşti (mustaţă?! păr pe cap?! rame subţiri la ochelari?! părtăşie cu europa seculoliberală?!) nu te văd bine nici aici, dar aborigenii netransmutanţi sunt mai aproape de omul necăjit. Sau te pomeni că ai card? Oricum… La mulţi ani şi să fie într-un ceas bun! Mă pregăteam să-ţi torn una cu „Fie ca…” dar nu se cade în perioada postcrăciunică. Te aştept mai des să ne combatem creştineşte.
30/12/2011 la 4:19 pm
Ce să zic măi vere… pe vremuri mergea bine trocul pe la sârbi (Hunedoara fiind relativ aproape de ei) cu rulmenți și pânze de bomfaier… astăzi cred că ar merge mai bine trocul cu carne de oaie… ca s-au cam împuținat sârbii și s-au înmulțit musulmanii… cat despre mine, cu criza asta, am renunțat la macaroane pentru EUR(o fonduri) ca face mai bine la dietă.
Cat despre frați, ce să mai zic…nu mai știu dacă ei s-au risipit de pe lângă mine sau eu de pe lângă ei. As putea face o asociație creștină a solitudinii cu concetățeanul meu Alin Cristea, doar că la el problema e că nu îl mai vrea nimeni, iar la mine problema e că nu mai vreau pe nimeni.
Un alt aspect e că am renunțat să mai cred în „Fie ca…” dar cred în ceea ce a fost și este, pentru că astea două cu siguranță vor mai fi.
09/01/2012 la 1:35 pm
No, acum după gândul demolator din ajun, dă-ne și un gând constructor post-ajun… acum ca a trecut și al doilea Crăciun…
09/01/2012 la 6:03 pm
Greu lucru ceri! Mă gândeam că o chestie constructivă şi ecumenică ar fi demolarea Turnului Babel, dar nu ştiu cine-i şef de şantier şi-mi place să lucrez supus. Poate-mi vine altă idee…