Bani pentru suflet

Se pare că lumea s-a cam săturat – nu numai de felul în care suntem conduşi de politicieni mai mult sau mai puţin democraţi, ci şi de felul în care ne stăpâneşte marea finanţă mondială. Din cele mai vechi timpuri au existat, însă, sisteme paralele pentru schimburile comerciale locale sau cu rază mai mare de acţiune. Globalizarea are avantaje enorme, dar sapă la rădăcina unor valori care ar trebui să ne definească, în primul rând ca oameni, dar şi ca naţiuni şi comunităţi. Banii şi sistemul bancar mondial au fost şi mai pot fi bune, cu condiţia de a fi folosite raţional, cu bună credinţă, de către toate părţile implicate.

Când lucrurile merg prost, însă, apar reacţii surprinzătoare din partea celor lipsiţi de putere politică şi financiară. Un exemplu din timpul Marii Crize l-a oferit oraşul austriac Wörgl, al cărui primar a aplicat între 1932 şi 1933 un sistem autonom de monedă locală, imaginat de către un economist vizionar, Silvio Gesell, la începutul secolului XX. Rezultatele au fost spectaculoase.

Primarul se confrunta cu sărăcia lucie, şomajul şi disperarea locuitorilor, şi avea doar 40.000 de şilingi disponibili în conturile oraşului. Oameni care doreau să muncească erau cu duiumul, dar primarul nu avea cum să plătească munca şi materialele necesare pentru pavarea străzilor, instalarea unui sistem de distribuţie a apei şi canalizare, plantarea de copaci, amenajarea parcurilor şi tot felul de reparaţii. În loc să-şi cheltuiască cei 40.000 de şilingi, primarul Michael Unterguggenbergen (1884-1936, zis şi primarul cu nume lung…) i-a pus într-un depozit la bancă, garantând cu ei bonurile de valoare pe care le-a emis Primăria, nişte biete hârtii cu care a început să-şi finanţeze proiectele. Bonurile respective, în valoare de 10 şilingi fiecare, trebuiau ştampilate lunar, pentru a mai căpăta încă 10 guldeni din valoarea totală rambursabilă în bani clasici. Din această cauză, cei plătiţi cu bonuri le puneau rapid în circulaţie, cumpărând la rândul lor produse şi servicii. Iar când nu mai ştiau ce să mai cumpere, îşi plăteau impozitele. În avans.

Hârtiile lui Unterguggenberger au făcut minuni. Şomajul catastrofic s-a redus foarte mult, străzile au fost pavate, apa a început să curgă cuminte prin ţevi şi, pe lângă lunga listă de proiecte ale primarului, s-au construit case noi, o trambulină pentru sărituri cu schiurile şi un pod. Exemplul a fost rapid urmat de către oraşele din împrejurimi, dintre care unul şi-a construit noua piscină municipală prin acest sistem. Chiar şi Primul Ministru al Franţei a vizitat la faţa locului „miracolul din Wörgl”.

Nu trebuie să ne mire faptul că vreo 200 de municipalităţi din Austria se pregăteau să aplice moneda locală. Dar Banca Centrală a Austriei a intervenit, oprind totul, pe baza monopolului său absolut. Primăriile au pierdut toate procesele, inclusiv la Curtea Supremă, şi moneda locală a fost definitiv interzisă în 1933.

(Sursa: http://www.lietaer.com/2010/03/the-worgl-experiment/)

Este doar unul din sutele de cazuri de implementare a sistemelor alternative pentru schimburile comerciale, dintre care unele funcţionează şi în zilele noastre, cu mai mult sau mai puţin succes, cu o viaţă mai scurtă sau mai lungă.  Într-un interviu, Francis Ayley, cel care a fondat vreo 10 sisteme de monedă locală în Marea Britanie înainte de a se muta în Statele Unite pentru a răspândi ideea şi acolo, spune că filozofia e total diferită, pentru că mentalitatea de a face banii să câştige alţi bani dispare, iar cinstea şi demnitatea muncii fiecăruia redevin valori esenţiale. M-a şocat faptul că oamenii devin în stare să spună celui cu care fac o negociere: „Ceri prea puţin pentru marfa asta, am să-ţi plătesc mai mult.” Iar marele câştig al sistemului este refacerea coeziunii pierdute a comunităţilor. În cel mai rău caz, se obţine doar o impulsionare a economiei şi a schimburilor comerciale pe plan local.

Cât de utopic vi se pare?

http://vimeo.com/10364866

http://www.ratical.org/many_worlds/cc/NMfHC/chp10.html#10e

http://en.wikipedia.org/wiki/Local_Exchange_Trading_Systems

http://www.fourthcornerexchange.com/listings_public.php?type=Offer

Anunțuri

3 răspunsuri to “Bani pentru suflet”

  1. Camix Says:

    Tocmai voiam să spun că, din câte înțeleg, pare a fi un joc de Monopoly la dimensiuni mari și m-am trezit că o spune ăla din videoclip, așa că nu mai e original, deci nu mai spun nimic.
    E utopic în epoca de acum, cu această conducere, dar poate cu alții în frunce… Deși conducerile românești cam toate par obsedate de ideea de subminare a autorității, nu știu dacă aici ar fi posibil. Sună bine din cât am prins, așa vag, nu știu aplicat pe ce termen ar funcționa. Ca impedimente, am văzut că și acolo mi-a luat-o înainte un comentator la videoclip – deci din nou nu sunt originală, trebuie să renunț la fixul ăsta – care își punea întrebarea în ce mod s-ar putea asigura realizatorii de monede/ bancnote că nu vor fi falsificate. Răspuns scurt și sigur: nici Banca Națională nu se poate asigura. Dar, fiind vorba de simple foi, mă întrebam și eu așa.

    Tot ce ne rămâne de făcut e să ne inventăm și noi LifeDollar-ul nostru, poate un LoveDollar sau LoveLeu, dau și eu 1 LoveLeu pentru încă nu m-am hotărât ce, dar găsesc pe parcurs. Anyway, dacă s-ar aplica așa ceva, cine ar avea autoritatea la noi să emită monedă nouă într-un – să zicem – județ? Primăria, altcineva?

    • Agnusstick Says:

      Nu e nevoie de hârtii neapărat, pentru că legile nu permit aşa ceva, şi chiar dacă ar permite ar fi o cheltuială prea mare să le faci greu de falsificat. Dacă ai văzut şi celelalte verigi, există Local Exchange and Trading Systems cu registru virtual online. Importante sunt câteva chestii. Să existe bunăvoinţă, cinste, un grup de (mari) entuziaşti greu de descurajat, o comunitate în care să existe destule lanţuri economice suficient de complete (astfel încât să existe cerere şi ofertă închisă, fără prea multe „capete” spre sistemul naţional sau internaţional), un mijloc de a publica pentru cei interesaţi cererile şi ofertele, un registru de tranzacţii şi conturi individuale. E de fapt un barter local genralizat, de produse, servicii şi clacă de orice fel. Mi se pare utopic pentru orice comunitate luată la întâmplare, dar sigur există cazuri speciale, în care un astfel de sistem ar funcţiona bine, măcar în vreme de criză.

  2. Agnusstick Says:

    http://cambiabarter.billbarter.com/
    http://partener.billbarter.com/
    O platformă de barter pentru întreprinderi şi persoane fizice, folosind „bani virtuali”.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: