Atâta ură e în jur de-mi pare că aud
Cum se izbesc cu sete pumnii în figură
În piept
Mi s-a chircit un drac străin
Ce vrea să cânt un cântec dur
Ce nu-i al meu.
Se spune că urmaşii celor ce-au murit acum nu multă vreme
Cu sânge tânăr încă-n vine,
Cu patimi calde-n sânge,
Cu trist absurd în patimi,
Vin,
Vin să le mai omoare-o-dată
Prin noi
Viaţa netrăită.
Atâta ură e în jur de-mi pare că aud
Cum se întorc spre ceruri chiar razele de lună
O, cine ştie – suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?
07/07/2012 la 1:09 am
Sursa domnule, sursa!
07/07/2012 la 11:41 am
07/07/2012 la 3:10 pm
Indoi-m-as. Domnu asta nu putea sa auda pumnii in figura pentru ca-i primea.
Try again
07/07/2012 la 3:40 pm
OK
Despre partea întinării însă, Crine, să ne ierţi
Dar acu vei vrea cu Ponta şi Zgonel ca să ne cerţi
Ori propun să faci întoarsă
Către Putin a ta cale
Să ne dai un semn şi nouă
De sila domniei tale!
07/07/2012 la 3:56 pm
Oups! Era сила, nu sila. De la Бог с Вашей силой освобождает нас от Krin
10/07/2012 la 3:40 pm
Păcat că nu avem pleoape la urechi, că nu ne putem retrage pe vreun skiathos, uitându-le numele, mâinile, gândurile. Şi eu m-am trezit cu ceva umblător-chircitor-de-rău prin within. Soluţia pură?
semnat,
copy(l) de vară
10/07/2012 la 4:11 pm
E obvioasă… Don’t try this alone:
-Se va vizita Adrian Năstase în puşcărie, se vor recita cu forţa poezii de Esenin, i se vor da căni de apă, fulare şi pături suplimentare (nu de la Burberry, ci de la Europa). Se vor nota sentimentele stârnite within.
-Se va încerca un close encounter cu Traian Băsescu oriunde, de pildă la Deveselu când taie panglica, încercând a-l iubi sub rachete şi radare, ori la Kaufland în zona ape minerale. Se vor compara sentimentele, de preferinţă iarna la gura sobei încălzite cu gaze ieftine de şist, iară nu cu gaze ieftine de Siberia.
-În urma comparaţiei, se va trece la o adâncă pocăinţă westvanghelică.
-Se va relua activitatea normală, încercând a iubi toată clasa politică reformată.
10/07/2012 la 7:52 pm
not bad.
mă gândeam acum că e mult mai ușor de iubit orice președinte din momentul în care încetează a mai fi președinte. iată o soluție (firească, recunosc) pentru orice președinte care voiește prea mult să rămână în funcțiune și să fie și iubit.
Da, așa e, nu contează atât de mult dacă el se vrea iubit, ci dacă El vrea să-l iubim. Dar încă o chestiune: faptul că noi îl iubim nu prea schimbă proasta sau buna lui conducere. dar, din nou, așa e: poate nu schimbă situația, dar ne schimbă pe noi. dar să știi că e greu să mă împac cu ideea.