Apocrife convenabile (1)

–Ce-i cu tine, Ilie?
–Doamne, ştiu că Tu eşti singurul şi adevăratul Dumnezeu! Credeam că te cunosc, până să mi te arăţi în susurul acesta blând şi subţire… Mă aşteptam să te găsesc şi în uragan, şi în cutremur şi în focul nimicitor, sau măcar într-una dintre acestea! Ştiam că eşti setos de sângele duşmanilor tăi, Doamne, şi am ridicat sabia împotriva lor. Ştiam că-i pedepseşti pe cei ce nu împlinesc nimicirea pe care o doreşti, Dumnezeule, dar mie nu mi-era frică de asta, ci ardeam de râvnă pentru tine. Aş fi nimicit pe oricine în Numele Tău… Acum nu mă mai tem de sabia duşmanilor mei, ci mă tem că am să mor fără să te înţeleg pe tine, Doamne.
–Nu vei pieri de sabie, Ilie.
–Bine Doamne, dar acum am nevoie de încredinţare, trebuie să ştiu că am făcut voia ta ca să merg mai departe în acelaşi fel, ca să pot vărsa sângele necredincioşilor ori de câte ori mi se pare că te pot slăvi prin moartea lor!
–Dacă crezi că răzbunarea este a Mea, atunci cere-mi-o mie de aici înainte. Necredincios este tot poporul. Nimeni dintre oameni nu ştie şi nu va şti vreodată ce înseamnă cu adevărat credinţa, în afară de Fiul meu preaiubit.
–Ah, cât de mult am greşit înaintea Ta? Oare nu ai fi vrut să-i nimicesc cu mâna mea pe proorocii lui Baal?
–Patru sute cincizeci de bărbaţi ai pogorât la pârâul Chison, Ilie. Nu i-ai mai privit în ochi, nici pe drum şi nici când le-ai vărsat sângele pentru Numele Meu. Nu vei pieri de sabie, dar nu pentru râvna pe care ai arătat-o, ci pentru că unul, unul singur dintre proorocii lui Baal s-a întors către mine. Şi-a mărturisit păcatul şi răzvrătirea înaintea mea şi m-a recunoscut drept singurul şi adevăratul Dumnezeu. Dar tu nu i-ai văzut lacrimile atunci când mă ruga să nu-ţi cer socoteală pentru sângele lui, vărsat pe drept pentru o mare vină.
–Pentru ce nu mi-ai oprit mâna, Doamne Dumnezeule? Eram atât de sigur că împlinesc voia Ta…
–Nu poţi fi fără pată înaintea mea, Ilie. Îmi împlineşti planurile, uneori fără să vrei şi fără să ştii, dar nu aşa cum te aştepţi – mulţi vor spera să revii cu sabia în mână ca să întorci poporul spre mine şi să cureţi ţara de nelegiuire şi păcat. Dar Eu te voi trimite să cureţi poporul cu apă şi cu duh sfânt. Mulţi vor vărsa sânge în Numele Meu, mulţi mă vor răzbuna. Dar Eu nu le voi opri mâna, ci îl voi trimite între oameni pe Fiul meu preaiubit, iar El nu-şi va păta mâinile cu sânge, ci va vesti iarăşi Cuvântul meu celor care vor să audă adevărul despre mine şi despre ceea ce le cer copiiilor mei. Nu va lua viaţa nimănui, ci îşi va da viaţa pentru cei care, crezând în Cel care mă cunoaşte deplin, doresc să-mi fie copii. Ce voi face Eu celorlalţi este şi va fi o piatră de încercare pentru mulţi, pentru că Şarpele nu va obosi să-i atragă în cursă. Însă Eu şi numai Eu cunosc şi stăpânesc pe deplin Binele şi Răul, şi am pus pe veci Viaţa şi Adevărul sub puterea Fiului meu. Mergi acum, şi du-ţi povara până la capăt. Cât de curând, vei chema foc din cer împotriva păcătoşilor, ca să nu poţi sta drept înaintea Fiului meu preaiubit…
–Doamne, dar voi mai putea fi copilul Tău, dacă am făcut şi voi face toate acestea, crezând că am înţeles Adevărul?
–Asta poţi afla doar de la Fiul meu. Pregăteşte-te dar să-ţi pleci genunchii înaintea Lui, la Judecata sa. Adevărul despre mine este la capătul dragostei şi al credincioşiei ce sălăşluiesc în însuşi Fiul meu. Iar tu îmi vei rămâne credincios, Ilie, dar nu L-ai putea iubi pe Fiul Omului ca pe mine însumi, pentru că nu L-ai înţelege.