Un catolic, un protestant, un musulman şi un evreu mesianic discutau la masa de prânz, la Gotham Bar & Grill:
Catolicul: – Am o avere foarte mare… mă gândeam să cumpăr Citibank pentru soţie, se cam plictiseşte…
Protestantul: – Da? Şi eu sunt foarte, foarte bogat, cred că voi cumpăra General Motors pentru fiul meu mai mic, e pasionat de maşini.
Musulmanul: – Zău? Eu fiind prinţ, cred că sunt fabulos de bogat… Ce-ar fi să cumpăr Microsoft? M-am cam săturat de afaceri cu petrol şi cămile…
Evreul mesianic amesteca netulburat în ceşcuţa de cafea. A aşezat linguriţa pe farfurioară, a sorbit cu ochii închişi de plăcere, s-a uitat la ei pe deasupra ochelarilor şi le-a spus pe un ton indiferent:
– Nu vând !
Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
Trade off
28/02/2013 — Agnusstick87 răspunsuri to “Trade off”
Lasă un răspuns
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 
28/02/2013 la 12:31 pm
Tot evreul săracu’!
Ce n-am înțeles eu … de ce la Gotham Bar & Grill? Era închis la McDonalds? Nu de alta, dar poate că ciulind urechea la toată acea conversație, un mândru angajat cu șăpcuța pe-o ureche ar fi putut să le încurce nițel porțiile acestor fanfaroni, punând și ingrediente prohibite mărturiei unora dintre ei, după care să recunoască nevinovat în timp ce mătura în urma lor: „I’m lovin’ it!”
28/02/2013 la 1:34 pm
Nu, nu e vorba de celebrul restaurant din New York, ci de firma de avocaţi Gotham, Bar & Grill. Bănuiesc că musulmanul era clientul, ceilalţi erau avocaţi, dar e posibil orice în ziua de azi. Am pierdut o virgulă semnificativă.
28/02/2013 la 12:43 pm
hahahahahhaah!
>________________________________
28/02/2013 la 1:37 pm
De acord. Deşi e chiar tristă situaţia. Dacă aş fi în locul lui Bill Gates m-aş gândi să emigrez în Rusia, ca Depardieu, şi să-mi donez întreaga avere partidului Еди́ная Росси́я.
28/02/2013 la 2:22 pm
Dacă poți învăța limba ‘ceea, iaște și asta o variantus, dar eu zic că e bine și în situația lor actuală de neputință de extindere: lasă tot și merg săraci în Africa, unde o iau de la zero prin credință, alături de negri.
linia aia care mi-a ieșit acolo o fi drumul spre infinit?
28/02/2013 la 4:42 pm
Ups, cred că din banc lipseau un negru bogat, un cambodgian bogat şi un român bugetar… Nu-i nimic, here comes a patch [Atenţie, aici PC=Political Corectness, în niciun caz Personal computer!!!]:
02/03/2013 la 1:09 pm
Deci creștin + some brain folosit = prosperitate. Dar mi-a plăcut ce zice de PC și de avocați, mai ales! Pare a fi paradoxul suprem că în țara independenței și libertății să fii închistuit în normele PC-ului.
Bine, bine, dar românul bugetar?
03/03/2013 la 2:10 pm
E puţin şomer – nu mai poate apărea în bancuri, că sunt vesele.
02/03/2013 la 1:10 pm
Plus că mă mir cum de a îndrăznit să spună așa ceva de avocați, stând lângă unul atât de important!
03/03/2013 la 2:09 pm
Păi vroia să-i dea peste nas!
02/03/2013 la 4:45 pm
Și dacă evreul era neconvertit?
…
Poate le spunea comesenilor:
– Nevastă-mea nu vinde.
03/03/2013 la 2:09 pm
Am rămas mut!
04/03/2013 la 11:15 am
Sa caut niste strajeri?
04/03/2013 la 1:14 pm
De ce, au şi glossologopezi?
04/03/2013 la 3:47 pm
Aha, deci te-ai vindecat, și deja vrei să începi să urci Scara? 🙂
Nu știu dacă la ei se practică meseria asta, dar cunosc vreo două locuri în orașul meu unde afli și maeștri, și ucenici.
03/03/2013 la 12:59 pm
Agnusstick,
Nu am vrut să mai încarc blogul lui Dyo cu chestii dintr-astea că şi aşa scriu lung şi poate plictisitor şi am scris aici. Îţi dau un link care tratează erorile de logică care pot apărea într-o argumentaţie:
http://exegeza.net/Sofismele_argumentarii.htm
Vei vedea că ai folosit mijloace de argumentaţie care par a susţine o anumită logică dar pot fi greşite. Poate mai povestim. Blogul nu pot să-l recomand şi pentru celelalte subiecte decât doar pentru unul singur care, după părerea mea pare interesant:
http://exegeza.net/La_inceput_era_Cuvantul.htm
Celelalte subiecte încă nu le-am citit. Blogul nu este al meu!
03/03/2013 la 2:08 pm
Dragă Tinu, ultimul lucru pe care l-aş face ar fi să-mi verific retorica şi logica discursului, pentru că din acel moment aş tăcea definitiv, nemaivrând să spun lucruri neclare, incoerente şi logic false. Nu urmăresc să mă menţin în graniţele logicii formale sau ale pozitivismului, ci să comunic cu oameni normali, adică imperfecţi. Aceştia pot pleca de la premise greşite şi, folosind raţionamente complet greşite, pot ajunge la adevăr. Dar nu e meritul lor…
03/03/2013 la 7:20 pm
Perfect de acord Agnusstick! Dar nu strică să fim cât mai pregătiţi în orice domeniu, fără însă a avea pretenţia exhaustivismului. Cel mai bine ar fi să plecăm pas cu pas către o înţelegere cât mai clară a cât mai multor lucruri. De aceea aşa cum ai propus, am putea începe prin tratarea subiectului MOARTE. După mine este cel mai urât lucru de pe lumea aceasta şi de aceea trebuie tratat cu prioritate.
1. Definiţie:
Moartea (în latină mortem) reprezintă încetarea proceselor vitale la nivelul ţesuturilor şi organelor, stare în care sistemul nervos central prezintă leziuni ireversibile și reanimarea nu mai este posibilă, astfel că survine decesul, ca sfârșit al vieţii.
Moartea clinică, denumită și „moarte relativă”, este prima fază a decesului, constând în încetarea activității cardiace şi a respiraţiei, o stare în care reanimarea este uneori posibilă.
O stare patologică a unui bolnav caracterizată printr-un somn adânc și lung, în timpul căruia funcțiile vitale par să fie suspendate și pulsul și respirația devin abia perceptibile, se numește letargie sau „moarte aparentă”. Alte stări care pot precede morții se numesc agonie şi comă.
Cel mai important (evident din punct de vedere biblic) este să stabilim care sunt cauzele morţii. Aici nu mă voi referi absolut deloc la moartea accidentală, brutală, la moartea cauzată de factori externi (mecanici, chimici etc…). Mă refer doar la moartea cauzată de epuizarea perioadei în care un organism trece prin toate fazele vieţii: naştere, copilărie, adolescenţă, pubertate, maturitate, îmbătrânire şi în final după un interval de timp mai mare sau mai mic, dar care nu poate depăşi absolut prin nici o intervenţie o anumită limită, moartea (decesul).
Punctul de vedere al ştiinţei este că omul de fapt ar avea capacitatea de a trăi veşnic. La un interval de 7 – 10 ani celulele sunt schimbate în totalitate cu altele noi. Acest proces funcţionează corect până pe la 30 – 40 de ani. După această vârstă procesul începe să încetinească şi să se comporte defectuos. De ce se întâmplă asta? Oamenii de ştiinţă nu au răspuns. Sau au unul de genul: Dacă anumite părţi din structura ADN-ului (este vorba de aşa zişii telomeri) şi-ar putea menţine lungimea constantă după fiecare replicare, atunci viaţa ar putea dura la infinit. Dar acest lucru, în condiţiile actuale este imposibil.
Ceea ce trebuie reţinut aici, evident legat de subiectul dezbătut, este faptul că:
1. Celulele îmbătrânesc
2. Celulele se reînoiesc prin replicare
3. Numărul de replicări este limitat
4. Moartea nu este o pedeapsă! Ea este rezultatul degradării biologice a organismului, până la epuizare! Iar acest lucru se datorează faptului că Adam şi Eva au refuzat acţiunea protectoare a acelei manifestări a Duhului Sfânt!
Acum pe scurt, foarte sintetic: Puterea lui Dumnezeu (zi-i cum vrei tu) este puterea care a creat universul. Îţi închipui cât de mare este? Nu cred că poţi decât să spui că este neînchipuit de mare poate (dar nu în mod obligatoriu) chiar infinită! Cred că îţi dai seama că acea forţă are diverse manifestări de diverse calibre. Nu poţi folosi toată această putere atât la construirea universului cât şi la acţiuni locale pe arie foarte restrânsă (un exemplu de folosire aparent un pic exagerată a acestei puteri avem la:
Exod 20:18 Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare.
Exod 20:19 Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”).
Ea trebuie dozată în funcţie de dimensiunea efectelor pe care le produce. O anumită cantitate de forţă este folosită pentru crearea unei galaxii şi o cu totul altă cantitate este folosită pentru protecţia vieţii oamenilor. Atât mediul înconjurător cât şi omul (Adam şi Eva) erau protejaţi de această putere dar era o manifestare aparte, o manifestare locală a puterii depline protectoare divine sau a Duhului Sfânt dacă tu vrei aşa. Din moment ce Adam şi Eva şi-au manifestat clar hotărârea de a acţiona singuri, pe cont propriu, Dumnezeu în dreptatea Lui a trebuit să-i lase să se manifeste aşa cum au vrut ei. Evident asta până la un timp. Lungimea acestui interval de timp este perioada în care Dumnezeu a lăsat pe Adam, pe Eva şi pe Satan să încerce orice forme de guvernare care le vor trece prin minte pentru a se demonstra odată pentru totdeauna că afirmaţia lor este nefondată, greşită şi cu consecinţe dezastruoase pentru planeta Pământ. De aceea a spus Satan lui Isus în pustie că toate împărăţiile lumii acesteia lui i-au fost date şi el le dă cui voieşte! Şi Isus nu l-a contrazis!
Dumnezeu este ATOTPUTERNICUL! Nimeni nu poate contesta acest lucru! Dar, în acelaşi timp este şi DREPTUL şi NEPĂRTINITORUL! Asta înseamnă că, din moment ce nu a existat un precedent nimeni din univers nu putea pricepe a cui afirmaţie este adevărată:
a) Dacă mâncaţi veţi muri negreşit (cu siguranţă)!
b) Dacă mâncaţi, nu numai că nu veţi muri, dar vi se vor deschide ochii şi veţi ajunge ca Dumnezeu cunoscând (aici eu înţeleg “având capacitatea de a deosebi singuri, probabil prin experimentare”) binele şi răul!
Tocmai din cauza dreptăţii Lui, Dumnezeu a trebuit să permită ca acest lucru, şi anume să se dovedească în mod practic falsitatea afirmaţiilor lui Satan şi a primei perechi umane.
Intervalul de timp de la izgonirea din Eden (de fapt pomul vieţii din Geneza 3:22 – 24 era după părerea mea tocmai această forţă protectoare care venea de la Dumnezeu şi pe care Adam şi Eva prin pretenţia lor refuzaseră acţiunea ei binefăcătoare care i-ar fi ţinut în viaţă pe vecie).
Din moment ce au refuzat forţa aceasta protectoare manifestată asupra lor, Dumnezeu a retras şi acţiunea protectoare asupra mediului înconjurător: Geneza 3:17, 18:
Geneza 3:17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
Geneza 3:18 spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp.
Geneza 3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.”
Şi extrem de important pentru înţelegerea subiectului este Romani 8:19 – 23:
Romani 8:19 De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Romani 8:20 Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă,
Romani 8:21 că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
Romani 8:22 Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.
Această stare de lucruri va dura până după Armaghedon. După aceea Dumnezeu va demonstra în mod practic în ce consta afirmaţia Sa.
Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău! (dovedească-se că tu ai dreptate şi nu Satan!) Să vină Împărăţia Ta (pentru ca oamenii să poată pe bună dreptate să-şi dea seama care afirmaţie din Eden este adevărată şi care este falsă), facă-se voia Ta, atât în cer cât şi pe pământ!
Apoi urmază ETERNITATEA în care nimănui nu-i va mai veni în minte să mai încerce ceva din ceea ce s-a încercat pe pământ.
Cam ăsta este la modul sintetic conceptul înţeles de mine din Scripturi.
04/03/2013 la 12:03 am
Mi se pare acceptabil ce spui. E o variantă validă, fără a fi unica. Pentru Pomul Vieții sunt și alte interpretări, mai largi, care o includ pe a ta. Eu cred că era un arbore de pâine…
04/03/2013 la 12:50 am
Păi da Agnusstick, dar este doar vârful icebergului. Nu am expus decât pe larg conceptul. Aşa-i că acum pare logic ce spuneam mai înainte pe blogul lui Dyo? Apropos de tema pomului vieţii (şi multe alte teme). Atenţie! Ele trebuie să se lege foarte firesc şi logic într-un context general care trebuie să dezvăluie un plan coerent şi aplicat cu consecvenţă de la început şi până la sfârşit şi care să ducă la o finalizare descrisă de Biblie şi nu de speculaţii şi închipuiri de orice fel. Pe un blog mi s-a spus că Biblia nu are o temă centrală! Este ceva incredibil! Mai ales că mi-a fost spus, după bănuiala mea, de către un traducător, specialist în ebraică.
Nu am tratat deloc tema centrală a Bibliei! Aici se încurcă aproape toţi oamenii. Poate vei fi şocat dar tema centrală a bibliei nu este mântuirea omului. Mântuirea este pe locul 2 ca importanţă!
Dacă vrei şi nu eşti speriat ca să continui voi mai aprofunda.
04/03/2013 la 10:49 am
Vai de mine, cum să fiu speriat!
Nu văd încă toate conexiunile cu sugestiile tale de pe blogul tău şi al lui Dyo. În continuare aş cere cât mai multe afirmaţii clare, cred că ar fi excelent dacă ai face o postare în care să defineşti ceea ce ai descoperit şi vrei să demonstrezi, iar argumentaţia detaliată a acelor câteva puncte-cheie să fie separat.
În privinţa temei centrale a Bibliei, nu cred că poate fi alta decât ideea revelării lui Dumnezeu oamenilor, poate chiar şi tuturor făpturilor cereşti. De aici decurge totul, nu? Iar ideea că Dumnezeu nu şi-a încheiat descoperirea sinelui, deşi nu este chiar trivială, este totuşi acceptată de biserici (revelaţia progresivă). Dacă asta vrei să accentuezi prin „Eu sunt cel ce voi fi”, nu e ceva revoluţionar. Dacă însă vrei să spui că Dumnezeu evoluează, că s-a schimbat, atunci ai destui oponenţi.
Oricum, avem de ales între ideea imuabilităţii lui Dumnezeu şi cea a unei revelaţii care „se corectează” în timp, a unei revelaţii în care omul (evreii în vechime, creştinii mai apoi) şi-a inserat propriile percepţii şi preconcepţii – la care Dumnezeu lucrează permanent ca să le schimbe, ca să le aducă la supunerea faţă de Adevărul lui Cristos, singurul care îl cunoaşte pe deplin pe Dumnezeu şi ni l-a arătat aşa cum este şi va fi. Dintre cele două alegeri, evident că a doua va fi cu greu acceptată, dacă va fi vreodată, pentru că, la fel ca şi ideile tale despre noaptea spirituală, şubrezesc bazele creştinismului. E riscant să-ţi tai cu drujba craca până se mai ţine într-o aşchie, şi apoi să sari pe ea de bucurie că ai înţeles totul. Poate că totuşi asta trebuie făcut, dacă e singurul mod în care Isus Cristos poate deveni totul în toţi. Dar e ceva foarte greu şi presupune multe pierderi de vieţi veşnice.
Nu m-ai lămurit pe deplin cu privire la retragerea din Univers a …, pentru că ai în textul de pe blog referiri la un zeu tâmpit care lasă nenorocirile şi cataclismele cosmice să se întâmple, ceea ce ar duce la concluzia că acea „forţă”, acel „principiu” e lipsă la apel. Normal că pentru mine nu are sens să separ Duhul Sfânt în zeci şi sute de forţe şi principii, dintre care unele au rămas pe aici iar altele s-au retras.
04/03/2013 la 2:48 pm
Agnusstick,
Poate ar fi bine să începi prin a citi articolul de pe blogul meu :
http://tinutinu.wordpress.com/2011/09/24/amanunte-din-eden/
Citeşte-l te rog cu multă atenţie şi spune-mi părerea, impresii, ce crezi că lipseşte de acolo sau ce crezi că este în plus? Sau, mă rog, spune ceva despre articol ca să văd pe unde mă situez. Spun să-l citeşti cu multă atenţie nu pentru că nu aş avea încredere în ceea ce scriu ci pentru că, de multe ori am exprimări care nu ţin cont de faptul că cititorul s-ar putea să nu aibă cunoştinţe în acel domeniu şi tratez subiectul ca şi cum cititorul ar fi foarte familiarizat cu subiectul. Mi se-ntâmplă des acest fenomen. Folosesc termeni de specialitate fără să ţin cont de faptul că cititorul s-ar putea să nu fi folosit încă acei termeni. Ai văzut că nu înţelegi ce vreau să spun în articolele de pe blogul lui Dyo. Cel puţin afirmi acest lucru. Asta nu pentru că exprimările sunt complexe sau complicate ci pur şi simplu nu ai lucrat până acum cu aceşti termeni.
Dar oricum cred că trebuie început cu acest articol:
http://tinutinu.wordpress.com/2011/09/24/amanunte-din-eden/ iar apoi vom mai continua.
04/03/2013 la 3:36 pm
Dragă Tinu, ăsta mi se pare un articol foarte clar, dar nu văd în ce măsură îmi răspunde la întrebările de până acum cu privire la mesajul tău esenţial. Este cât se poate de clar că omul ar trebui să depindă în totul totului tot de voinţa lui Dumnezeu, şi acest lucru s-a arătat nu numai în Eden, dar ne-a mai fost reamintit cât se poate de limpede şi de către Mântuitorul. Dacă în Eden era simplu să cunoşti voinţa lui Dumnezeu în toate privinţele, acum lucrurile s-au încurcat pentru că avem (o falsă, aş zice eu) impresie că suntem în stare să deosebim în toate cazurile binele şi răul, deci voinţa Tatălui de înşelăciunea celui rău. Ceea ce în Eden era la îndemână, acum ni se dăruieşte prin har, ca să vedem cât este de preţios şi de indispensabil Vieţii.
Porunca de a stăpâni Pământul poate veni în contradicţie cu voia Tatălui din prima zi, înainte de tăierea primului copac, nu numai după mii de ani de existenţă a omenirii şi trilioane de tone de deşeuri otrăvind planeta. Dumnezeu nu a vrut să pună stăpân peste Creaţie o fiinţă care iubeşte în parte şi gândeşte independent de El, o creatură iresponsabilă, crudă, laşă, pârâcioasă, egoistă. lacomă, cu porniri de mărire deşartă şi aşa mai departe. Dumnezeu probabil că şi-a dorit ca omul să cânte un imn de slavă la orga Creaţiei – în niciun caz să folosească tuburile ca să-şi facă arme. Sigur că mintea noastră caută o explicaţie care să armonizeze atotputernicia şi atotştiinţa lui Dumnezeu cu ceea ce vedem că s-a petrecut după Eden. Tu propui să credem că Dumnezeu e în competiţie cu satan pe o scenă în care oamenii sunt actori şi spectatori în acelaşi timp. Cred că este o idee validă, care-şi atinge scopul. Dar vezi că orice astfel de explicaţie presupune o antropomorfizare, poate nu degeaba fondată pe chip şi asemănare, şi în primul rând pe Întrupare. Da, poate că Dumnezeu are ceva de demonstrat unor creaturi pe care le iubeşte, are de pedepsit ceva la ele şi aşa mai departe. Pentru că şi noi am face, poate, la fel în locul Lui… Cu satan lucrurile sunt mai complicate, pentru că ar trebui să fim în stare a-i stabili un statut. E creatură, e un principiu independent şi opus lui Dumnezeu, apărut la un moment dat sau fără început ş.a.m.d. Tot eşafodajul de idei îşi atinge scopul, chiar dacă e şubred şi se clatină, câtă vreme suntem convinşi că am înţeles de ce Dumnezeu ATOTPUTERNICUL a ales ca regulile jocului Vieţii şi al morţii să fie aşa cum (ni se pare că) le vedem şi nu altfel. Nu pot exista mai mulţi atotputernici, este Unul singur. Altfel ne prăbuşim în dualismul Unuia care are două feţe. Dar nu e nevoie, noi chiar suntem de la Eden încoace în locul lui satan, şi Dumnezeu vrea să ne întoarcem spre, la şi în final cu totul în El.
04/03/2013 la 3:49 pm
Agnusstick,
Trebuie să începem de undeva. Şi acest început trebuie să fie LA ÎNCEPUT! Dacă vrei să mergi cu trenul de la Bucureşti la Suceava nu poţi pleca din Buzău. Sau oricum, s-ar putea, dar e prea mare ocolul, avantajul ar fin nul, ar apărea dezavantaje legate de costuri suplimentare şi ar fi şi perdere de vreme. Lasă să plecăm cum este normal de la Bucureşti.
Fi liniştit că vor urma postări care să te lămurească asupra felului cum văd eu lucrurile.
Dar răbdare. Toate la timpul lor.
07/03/2013 la 8:20 pm
Tinu, ai primit scrisoarea mea electrică?
07/03/2013 la 8:29 pm
Agnusstick,
Dacă te referi la e-Mail, da am primit şi am înţeles. Poate măcar sâmbăta sau duminica puteam să convorbim câte ceva prin căşti, dar e bine şi aşa. Pentru început, nu-mi dau seama ce anume nu ai înţeles din sugestiile pe care le-am postat eu pe blogul lui Dyo.
Întreabă-mă concret care anume puncte nu le înţelegi sau ce anume crezi că am pus acolo şi nu am explicat suficient.
07/03/2013 la 8:42 pm
Sigur, putem face şi aşa… Nu mai insist, deşi rămân de părere că era mai simplu şi mai uşor să-mi dai cheia generală. pentru ca eu să încep apoi a descuia pe unde mi se păreau închise uşile tale. Eu am făcut o încercare de interpretare, şi se pare că e greşită. Problema cu abordarea propusă de tine constă în faptul că, luate izolat, afirmaţiile tale de pe bloguri (mai bine zis ce cunosc eu până acum) nu sunt stridente sau neobişnuite. Dar interpretarea pe care o dai tu acestei colecţii de idei, construcţia de pe fundamentul argumentelor individuale mie, cel puţin, nu mi-e clară deloc. OK, noaptea spirituală se termină când vine vremea sfârşitului (după 2000 de ani de la Cruce), tot ce a fost gândit până acum trebuie abandonat pentru că este greşit. Bine, şi care este gândirea corectă? Ce anume trebuie schimbat, şi ce pui în loc? Din mijlocul a ce trebuie să iasă creştinii, care este problema cu dragostea cea incorectă, care este dragostea corectă şi cum mă convingi că nu s-a prins nimeni până acum de toate astea?
07/03/2013 la 9:56 pm
Dragă Agnusstick,
De ce nu s-a prins nimeni până acuma? Păi pe de-o parte stau şi eu într-un fel şi mă mir, deoarece este extrem de simplu! Am un frate care şi el se miră aproape continuu. Pe de altă parte însă, Biblia ne spune clar (şi acum de fapt repet ce am spus de mai multe ori):
Ieremia 30:24 Mânia aprinsă a lui Iahweh nu se va potoli, până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în zilele din urmă .”
Deci chiar Biblia spune că trebuie să aflăm aceste lucruri doar la timpul sfârşitului. Adică cum am scris pe blogul lui Dyo, chiar că trebuie reinventată teologia! La fel şi:
Daniel 12:4 Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.” Deci, iată un îndemn spre reinventarea teologiei prin creşterea unui anumit tip de cunoştinţe!
Agnusstick!
Pe vremea lui Isus:
Luca 3:1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cârmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cârmuitor al Abilenei,
Luca 3:2 şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, – Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.
Luca 3:15 Fiindcă norodul era în aşteptare, şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
Observi că, deşi tot poporul era în aşteptare exact în anul al 15-lea al domniei lui Tiberiu Cezar, adică exact după 69 de săptămâni de ani adică exact după 69 x 7 = 483 ani Daniel 9:24, 25, (Tiberiu Cezar a fost întronat în anul 14 C.E.), adică în anul 29 C.E. (unii presupun anul 27 C.E. dar eu zic că 14 + 15 = 29) cu privire la venirea lui Mesia (Daniel 9:24, 25), totuşi extrem de puţini L-au detectat cu adevărat!
Observăm un lucru interesant:
Ioan 7:27 Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.” (vezi că nu-L recunoşteau pe Mesia deşi erau faţă în faţă)!
Ioan 9:22 Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentru că se temeau de Iudei; căci Iudeii hotărîseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă. Observi că şi pe vremea aceea ca şi în zilele noastre mulţi se temeau de oameni mai mult decât de Dumnezeu?
Ioan 10:24 Iudeii L-au înconjurat, şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”
Ioan 10:25 „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările, pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
Şi un lucru extrem de important, şi interesant totodată:
Ioan 12:16 Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.
08/03/2013 la 8:33 am
Bun. Ziceai că ai găsit adevărul care te-a făcut liber. E vorba de această necesitate de a reconstrui totul, sau deja ai început reconstrucția? Dacă da, care este noua fundație și cum arată stâlpii, grinzile și zidurile? Ai ajuns și la finisaje?
08/03/2013 la 1:08 pm
Agnusstick,
Să începem cu una dintre problemele care au frământat pe cei ce citeau Scripturile şi se străduiau să descifreze anumite pasaje, scene, versete etc… fără să înţeleagă afirmaţia Mântuitorului că “noaptea nimeni nu poate să lucreze!”
ISUS, CÂT A FOST PE PĂMÂNT ERA DE NATURĂ UMANĂ? ERA DE NATURĂ DIVINĂ? SAU AVEA AMÂNDOUĂ ACESTE NATURI SIMULTAN?
Concluzia a fost oarecum surprinzătoare: Mântuirea putea fi realizată numai dacă Isus Hristos ERA DE NATURĂ UMANĂ! (evident nu ca şi contemporanii Lui, ci UMAN, dar perfect ca şi ADAM) – 1 Corinteni 15:45; Romani 5:14.
Desigur că acest lucru este, cred, în contradicţie cam cu toate doctrinele de până acum. Desigur că mi-e teamă să nu greşesc dar acest lucru nu mă împiedică să merg înainte atâta vreme cât Biblia mă susţine în demersurile mele.
Bun! Să vedem deci cum rezolvăm această problemă:
Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!
Ce este asta? Păi nu este o puruncă ci este o “urare”, un “îndemn”
Bun bun, dar cum spuneam în articolele mele, cum să stăpâneşti această planetă de o complexitate uriaşă dacă nu ştii cum s-o faci? Adam şi Eva erau absolut perfecţi ca şi constituţie fizică, intelectuală şi socială, însă pentru o asemenea lucrare de un asemenea calibru era nevoie de acumularea unei cantităţi de cunoştinţe uriaşă ştim ce geniu este la ora actuală Stephen Hawking. Gândeşte-te ce genii puteau fi Adam şi Eva după ce ar fi acumulat toate cunoştinţele predate de către CREATORUL lor!. Acest lucru era necesar deoarece tot ceea ce urmau să facă oamenii pe pământ trebuia să fie perfect şi nici o faptă de-a lor nu trebuia să afecteze stabilitatea planetei noastre deoarece ea trebuia să dăinuiască la infinit. Ştim că Dumnezeu îi învăţa în RĂCOAREA ZILEI încet încet, deci progresiv să deosebească BINE DE RĂU dar fără a face experimente pentru a le deosebi. Asta înseamnă că în perioada în care ADAM ŞI EVA URMAU SĂ FIE ÎNVĂŢAŢI DE DUMNEZEU SĂ DEOSEBEASCĂ BINELE DE RĂU (DAR NU PRIN EXPERIMENTE) ei erau vulnerabili, adică unele lucruri nu le puteau deosebi dacă sunt sau nu în favoarea (avantajul lor şi a planetei pe care o locuiau şi care urma să fie locuinţa lor veşnică). Ca dovadă avem faptul că Satan le-a promis nişte lucruri care s-au dovedit a fi absolut în defavoarea lor, deci este evident că ei nu au putut deosebi care dintre cele două propuneri era cu adevărat avantajoasă:
– a lui Dumnezeu: NU FACEŢI NIMIC DE CAPUL VOSTRU
Sau
– a lui Satan: PUTEŢI FACE CE VREŢI, CĂCI NUMAI ÎN FELUL ACESTA VEŢI AJUNGE CA DUMNEZEU CUNOSCÂND BINELE ŞI RĂUL.
În această perioadă, aşa cum spuneam nu puteau face nimic cu de la sine iniţiativă deoarece puteau fi înşelaţi atât de către o terţă persoană cât şi de către ei înşişi. Tocmai în acest interval de timp s-a nimerit ca lui Satan (care îl întâlnim iniţial sub numele de Lucifer Isaia 14:12 şi care avea o funcţie foarte înaltă în conducerile cereşti – Ezechiel 28:12 – 19) să-i treacă prin minte faptul că ar putea fi şi el ca Dumnezeu, adică el să conducă omenirea către o împărăţie a lor şi după regulile lor cât mai liberale, şi nu neapărat după regulile lui Dumnezeu rigide şi reci! Şi ştim povestea lui Lucifer de la Isaia 14:13, 14.
Încercarea lui Satan de a ispiti nişte creaturi ale lui Dumnezeu a reuşit. Deci, aşa cum ni se relatează ca un exemplu pentru noi astăzi la Iov 1:6-12 şi 2:1-6 Satan a contestat calitatea lucrării lui Dumnezeu în ceea ce priveşte creaturile inteligente prin faptul că a reuşit să corupă pe Adam şi pe Eva. În felul acesta Dumnezeu a apărut a fi ca un fel de Tată vitreg al creaturilor sale, deoarece (susţinea Satan) Le-a făcut cu zgârcenie, a ţinut tainic unele lucruri faţă de creaturile Sale, le-a limitat în opţiunile lor etc… În felul acesta s-a pus la îndoială calitatea creţiei lui Dumnezeu. A afirma faptul că Dumnezeu a făcut creaturi coruptibile era o afirmaţie extrem de îndrăzneaţă dar totuşi a fost făcută!
Desigur, cu puterea, Dumnezeu ar fi putut rezolva această situaţie, însă mă tem că nu era drept ca lucrul acesta să fie rezolvat în acest mod, deoarece în această situaţie ar fi fost pusă la îndoială DREPTATEA lui Dumnezeu.
Ar fi putut rezolva prin iertare acest conflict însă se pune problema: oare nu ar fi fost posibil să se repete un act de neascultare? Aproape sigur că DA!
Deci problema trebuie rezolvată într-un alt mod. Cum anume? Păi trebuia să facă alţi oameni perfecţi dar spre deosebire de Adam şi Eva cu o cunoştinţă deplină. Acest lucru nu s-a întâmplat, însă am descoperit un lucru surprinzător de simplu. Dumnezeu L-a creat pe Isus ca şi egalul lui Adam cu deosebirea însă că Isus avea cunoştinţă deplină. Prin cunoştinţa lui, [Isaia 53:11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.] Isus a dovedit faptul că o fiinţă creată de Dumnezeu poate rezista absolut oricărui test, chiar până la moarte (inclusiv moartea [şi încă moarte de cruce! – Filipeni 2:7 ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. Filipeni 2:8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.]).
Bun, acuma concluzia:
Dacă Isus (cel puţin în perioada cât a fost pe pământ) ar fi fost Dumnezeu, toate testele (ispitele) pentru care a venit pe pământ ar fi fost zadarnice deoarece ştim clar că Dumnezeu poate rezista oricărui test (Dumnezeu nu poate fi ispitit!).
În Eden, cine nu a rezistat ispitelor? Dumnezeu sau o creatură?
Dacă o creatură nu a rezistat ispitelor atunci este extrem de logic că tot o creatură trebuia să facă demonstraţia rezistenţei în faţa tuturor ispitelor din partea lui Satan.
Deci trebuia demonstrat că NU DUMNEZEU ci o creatură (cu cunoştinţă!) poate rezista tuturor testelor pentru că tot o creatură (căruia îi lipsea cunoştinţa!) NU A REZISTAT ISPITEI DIN PARTEA LUI SATAN.
Concluzie finală asupra acestui punct:
Satan a cerut ca să testeze o CREATURĂ şi nu pe CREATOR, deci Isus (repet, cel puţin în perioada cât a fost pe pământ) a fost ADAM perfect + CUNOŞTINŢĂ DEPLINĂ şi nu a fost nicidecum divino-uman aşa cum s-a încetăţenit până acum (în perioada nopţii spirituale) prin biserici.
Critică-mă cât mai penetrant cu putinţă, deoarece eu ştiu că acesta este ADEVĂRUL dar simt nevoia să verific dacă rezistă sau nu testului cititorilor.
08/03/2013 la 1:38 pm
Constantin, lamureste-ma atunci cum ramane cu Isus e Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, de ce putea ierta pacatele pacatosilor (ca asta nu tine doar de cunostinta deplina, intrucat, daca ar tine, am putea si noi ierta pacatele pacatosilor daca avem cunostinta deplina), de ce i se inchinau oamenii (intrucat este pacat sa te inchini oricui altcuiva in afara de Dumnezeu|)? Vezi ca sunt o gramada de implicatii aici.
08/03/2013 la 2:03 pm
Măi dragă omule! Ispitirea nu are nici în clin nici în mânecă, virgulă, cu, virgulă, cunoştinţa şi cunoaşterea! Ci numai şi numai cu credincioşia care trebuie să însoţească adevărata dragoste! Nu e nimic de cunoscut aici, decât că trebuie să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să-i fii credincios. Dacă te înşeli şi faci prostii, astea nu se pun de nicio culoare dacă ai greşit cu inima curată. Inimă curată = dragoste + credincioşie, fără rest de cunoaştere.
08/03/2013 la 3:35 pm
Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
Dacă faci din cunoştinţă cheia de boltă a mântuirii, atunci e clar că nu poate fi decât cunoştinţa de Dumnezeu, nu vreo ecoştiinţă. Şi cine poate pătrunde o astfel de cunoaştere pe deplin, decât însuşi Dumnezeu? Cunoştinţa deplină = Dumnezeu.
De ce să ia un om nou, perfect, povara nelegiuirilor tuturor oamenilor vechi, defecţi? La ce-ar folosi asta? Dacă Dumnezeu e atât de mânios încât e pus pe căsăpit rasa umană şi pe distrus cosmosul, cum ar putea o altă creatură, mai bună decât prima încercare ratată, să-I potolească pornirile? Nu e clar că tot El ar fi de vină pentru ratare, din moment ce a doua încercare a reuşit şi prima nu? Deci s-ar autoacuza de numai, i-ar dovedi din plin lui satan că are dreptate. Şi apoi, ce facem cu oamenii vechi, cum devin oameni noi, dacă zici că Isus a fost creat altfel, model al oamenilor noi care pot rezista lui satan? Ar trebui recreaţi, nu? Puţin absurd – deci hai să zicem că mor pe rând toţi oamenii vechi şi Dumnezeu creează alţii după alte reguli. Bun, asta ar trebui să se vadă, dacă rata de refresh a re-creării e suficient de mare. Una peste alta, Dumnezeu nu are ce să vrea de la oamenii vechi, trebuie să-i lase să dispară şi să repopuleze planeta cu din ăia noi. Altfel, singura soluţie ar fi să le deschidă supapa cunoaşterii, pe viu, în timpul vieţii lor imperfecte. Oricum ai lua-o, e integral treaba Lui, nu se poate face nimic cu o carcasă veche, un autoupgrade nu există. Nicio problemă cu asta, toată lumea are soluţii neclare pentru naşterea din nou. Nu e nevoie să pleci de la o creaţie reloaded pentru asta.
08/03/2013 la 4:09 pm
Mi-e greu să refac sufleteşte – cu inima trebuie să pricepi că Isus e Dumnezeu – un întreg parcurs… Mintea nu are cum să treacă peste SAU exclusiv, din cauza terţului exclus şi a iluziei cunoaşterii. Ai să devii o creatură cu totul nouă, dragă Tinu, când ai să înţelegi că Dumnezeu, în credincioşia sa, a mers până la capăt şi şi-a suportat propria alegere. Aceea de a ne crea oameni cărora le cere să fie dumnezei. Nu a trimis o creatură să simtă ce înseamnă să fii om şi să depinzi de harul Lui, a venit chiar El. Că noi nu înţelegem cum putem deveni dumnezei, asta e pentru că încă nu suntem. Nici eu nu sunt, deci nu-mi cere reţeta.
https://agnusstick.wordpress.com/2009/06/05/delirul-ca-normalitate/#comment-1547
https://agnusstick.wordpress.com/2010/06/08/dumnezeu-ca-ultraj/#comment-691
https://agnusstick.wordpress.com/2010/06/08/dumnezeu-ca-ultraj/#comment-704
https://agnusstick.wordpress.com/2010/06/09/sila-cu-dragoste/#comment-756
08/03/2013 la 4:38 pm
Camix,
Mulţumesc de precizări. Am totuşi un fel de răspuns la întrebările tale:
1. Unde găseşti în Biblie expresia DUMNEZEU ADEVĂRAT DIN DUMNEZEU ADEVĂRAT?
2. Apropos de iertarea păcatelor, eu ştiu că mai sunt şi astăzi mulţi oameni care iartă păcatele (aşa susţin ei), chiar dacă spun că ei sunt numai intermediari între Dumnezeu şi oameni. Apropos, ţie ce-ţi spune versetul următor?: 1 Tim 2:5 Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul (unii susţin că aici nu ar fi scris corect Omul ci ar fi trebuit să fie scris DUMNEZEUL!) Isus Hristos,
3. Iată câteva (din multele) cazuri de închinare la oameni în Vechiul Testament.
Iosua 5:14 El a răspuns: ,,Nu, ci Eu sînt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.„ Iosua s’a aruncat cu faţa la pămînt, s’a închinat ( וַיִּשְׁתָּ֔חוּ ), şi I -a zis: ,,Ce spune Domnul meu robului Său?„
1 Samuel 24:8 După aceea, David s’a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: ,,Împărate, domnul meu!„ Saul s’a suit înapoi, şi David s’a plecat cu faţa la pămînt şi s’a închinat (וַיִּשְׁתָּֽחוּ ).
1 Samuel 25:23 Cînd a zărit Abigail pe David, s’a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pămînt înaintea lui David, şi s’a închinat (וַתִּשְׁתַּ֖חוּ ) pînă la pămînt.
2 Samuel 1:2 A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfîşiate şi cu capul presărat cu ţărînă. Cînd a ajuns în faţa lui David, s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat ( וַיִּשְׁתָּֽחוּ ).
2 Samuel 9:6 Şi Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu faţa la pămînt, şi s’a închinat ( וַיִּשְׁתָּ֑חוּ ). David a zis: ,,Mefiboşet!„ Şi el a răspuns: ,,Iată robul tău!„
2 Samuel 14:4 Femeia aceea din Tecoa s’a dus să vorbească împăratului. A căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat (וַתִּשְׁתָּ֑חוּ ), şi a zis: ,,Împărate, scapă-mă!„
2 Samuel 14:22 Ioab a căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat ( וַתִּשְׁתָּ֑חוּ ), şi a binecuvîntat pe împăratul. Apoi a zis: ,,Robul tău cunoaşte azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvîntul robului său.„
2 Samuel 18:28 Ahimaaţ a strigat, şi a zis împăratului: ,,Este bine de tot!„ S’a închinat ( וַיִּשְׁתַּ֧חוּ ) înaintea împăratului cu faţa pînă la pămînt, şi a zis: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mînile noastre pe cei ce ridicau mîna împotriva domnului nostru împăratul.„
2 Samuel 19:18 Luntrea, pusă la îndemîna împăratului, tocmai pornise ca să -i treacă şi casa dincolo; şi în clipa cînd era să treacă împăratul Iordarnul, Şimei, fiul lui Ghera, s’a închinat (וַיִּשְׁתַּ֧חוּ ) înaintea lui.
Eu nu zic că trebuie să te închini oamenilor, dar spun că trebuie să ne străduim să vedem dacă nu cumva termenul închinare are mai multe înţelesuri în limbile respective (aramaică, ebraică şi greacă)
08/03/2013 la 5:04 pm
Agnusstick,
Nu ai înţeles nimic din ceea ce am scris. Citeşte bine textul. Răspunsul tău este într-un fel logic, dar nu are deloc de-aface cu textul meu! Te rog să mă ierţi dar eu am spus cu totul altceva. Nu spun că neapărat aş avea dreptate dar ceea ce am scris este absolut diametral opus faţă de ce-ai înţeles tu. Poate mai revezi textul.
În ceea ce priveşte trimiterile, te rog din suflet, nu mă trimite la discuţii de dragul discuţiilor. Mă duc şi acolo, dar aş avea dorinţa ca să facem discuţii mature pline de conţinut. De ce crezi că tot insist eu pe o discuţie gură către gură? Nu merge în scris frate dragă! Nu merge! Eu una scriu şi alta se-nţelege.
Dacă eşti cumva catolic să ştii că am avut şi eu un unchi, frate de-a lui mama, preot român unit (cu jurământ de feciorie şi sărăcie, dacă nu mă-nşel). A făcut şi puşcărie, şi a fost cu domiciliu forţat undeva pe lângă Cernavodă. Nu m-am putut înţelege cu el de nici o culoare. Nu m-am certat niciodată, dar nu puteam înţelege de ce face el acele lucruri pe care Biblia nici pe departe nu le cere. Pe atunci (când trăia el) eram ateu! Mai vorbim.
08/03/2013 la 5:08 pm
Cami, fii bună te rog şi spune-mi ce ai înţeles tu din ce a scris Tinu. Dacă ai putea face efortul de a-mi spune şi unde am greşit în interpretare, ar fi şi mai grozav. Tu nu eşti catolică. Mulţumesc.
08/03/2013 la 5:14 pm
OK Tinu, consideră-te netrimis la discuţii. De fapt te trimiteam la nişte comentarii punctuale, nu la discuţii, ca să nu mai fac efortul de a le reemite acum. Oricum, am recitit textul tău şi nu înţeleg ce n-am înţeles! E adevărat că am trecut de ideea că Isus a fost un om mai special (so was Abraham), cu cunoştinţă deplină, şi am purces a mă întreba, bun, şi ce-i cu asta, ce consecinţe are pentru oamenii nespeciali. Corect, partea asta a fost anticipativă, poate că tu ai deja o soluţie. Dar în rest ce era aşa de neînţeles, şi ce am spus eu care sfidează înţelegerea asta corectă?
08/03/2013 la 5:25 pm
Afirmaţiile mele au fost:
-ispita şi căderea nu sunt judecate prin cunoaştere, ci prin curăţenia inimii
-faci din cunoştinţă cheia de boltă a mântuirii
-o altă cunoştinţă decât cea de Dumnezeu nu are ce căuta în discuţia despre mântuire
-discuţia este şi despre mântuire, într-acolo converge
-o nouă creatură, perfectă de data asta, nu ar rezolva nicio problemă
-pentru că nici măcar demonstraţia faptului că se poate rezista ispitei nu are consecinţe asupra oamenilor vechi
08/03/2013 la 6:35 pm
Vrei sa calculez eu diametral opusul afirmatiilor astea? Nu are rost, mai bine corecteaza-le tu pe rand.
10/03/2013 la 10:53 am
Tinule,
Uite unde găsesc expresia divinității:
Isaia 9:6: Caci un Copil ni s-a năsscut, un Fiu ni s-a dat i domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.
Ioan 10:30: Eu cu Tatăl Una suntem.
Sper că nu vei spune acum că Dumnezeu Tatăl este om sau că unitatea cu El nu înseamnă că sunt de aceeași natură.
Ioan 20:27-29: Apoi a zis lui Toma: ‘Adu-ti degetul incoace, si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana, si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios.’ Drept raspuns, Toma I-a zis: ‘Domnul Meu si Dumnezeul Meu!.’ “Tomo’ i-a zis Isus, ‘pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut’
Coloseni 2:9: Pentru că în Hristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii în trup
”Iară despre partea închinării”, tu vorbești despre alt tip (formal) de închinare obișnuit în acea vreme față de superiori ca și cum nu ai ști care e diferența dintre ele. Nu-i nimic, versetele de sus poate îți vor spune ceva.
04/03/2013 la 11:39 am
Cu dedicatie:
04/03/2013 la 7:00 pm
Și ne iartă nouă troll-eurile noastre precum și noi iertăm troll-iștilor noștri 🙂
btw cum e corect : troleuri sau trolee?
04/03/2013 la 7:17 pm
Corect e traulere, dar nu şi Christianly correct, că nu se dă în cineva mai tare ca tine ca să ai de ce fugi ca un laş.
08/03/2013 la 5:24 pm
Dă-o-ncolo de treabă, același lucru am înțeles și eu cu acea cunoștință deplină, Agnu, iar cu natura de om a lui Isus ai văzut… Acum dacă niciunul nu am înțeles nimic din ce a scrsi Tinu, atunci asta e, pentru mine nu e o problemă. Tinu, înseamnă că nu ți-ai explicat bine poziția, încearcă să fii mult mai concis și nu mai da atâtea referințe pentru că e suficient să amintești ideea din ele ca să pricepem dacă ideea ta stă în picioare sau nu.
Deci să fim sănătoși.
08/03/2013 la 5:53 pm
Tinu dragă, a fi catolic nu are nimic a face cu logica unui om…
11/03/2013 la 12:24 am
Dragă Camix,
Nu catolicul ci inchiziţia şi indulgenţele papale nu au nimic de-a face cu logica! Mai ales că se pare că indulgenţele papale mai circulă şi astăzi (adică se practică). Am auzit-o doar ca ştire aşa că precizez că nu sunt sigur că-i adevărată.
08/03/2013 la 7:39 pm
Ideea a fost pe scurt faptul că Satana a afirmat cum că Dumnezeu nu i-a făcut bine pe oameni. De aceea nu ar merita pe drept să le fie Tată! Pentru ca omenirea să-L poată iubi pe Dumnezeu absolut necondiţionat, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru a demonstra că o fiinţă omenească perfectă, aşa cum a fost şi Adam, însă cu cunoştinţă deplină poate rezista oricăror ispite. În felul acesta s-a demonstrat că Dumnezeu L-a făcut pe om perfect dar trebuia să aibă răbdare să fie instruit să-şi organizeze mediul în care urma să trăiască pentru veşnicie. Isus a demonstrat prin fapta lui că absolut toată omenirea ar fi putut face la fel dacă nu s-ar fi întâmplat nenorocirea din Eden! Edenul a fost situat undeva prin Irak. De acest gest beneficiază şi va beneficia în continuare absolut toată omenirea de la Abel şi până la Armaghedon! Dumnezeu revine din nou şi va fi perceput ca un Tată iubitor, adică va fi perceput din nou aşa cum de fapt a fost este şi va fi El în realitate. În felul acesta blestemul care a fost lăsat asupra tuturor oamenilor din toate timpurile va dispărea şi toată omenirea va spune atunci:
Maleahi 3:16 Atunci şi cei ce se tem de DOMNUL au vorbit adesea unul cu altul; DOMNUL a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de DOMNUL, şi cinstesc Numele Lui.
Maleahi 3:17 „Ei vor fi ai Mei, zice DOMNUL oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte.
Maleahi 3:18 Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.”
Camix, am vrut doar să-i spun lui Agnusstick că am avut în familie un catolic deosebit. Unchiul meu care a fost preot. Doar atât.
Dar Camix, nu mi-ai răspuns deloc la nedumeririle mele legate de observaţiile tale.
Citatele le-am dat ca să vezi că termenul „închinare” la fiinţe omeneşti se foloseşte mult şi în Vechiul Testament. Nu trebuia să citeşti toate textele ci doar să observi că la toate se foloseşte acelaşi cuvânt aramaic (sau ebraic) ( וַיִּשְׁתָּ֑חוּ ).
Mai vorbim…
08/03/2013 la 8:26 pm
Ei vezi, n-a fost chiar atât de greu!
Aparent se leagă. Dar pe o fundație cam șubredă, după părerea mea.
Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru a demonstra că o fiinţă omenească perfectă, aşa cum a fost şi Adam, însă cu cunoştinţă deplină poate rezista oricăror ispite. În felul acesta s-a demonstrat că Dumnezeu L-a făcut pe om perfect dar trebuia să aibă răbdare să fie instruit să-şi organizeze mediul în care urma să trăiască pentru veşnicie.
Non sequitur total! Cunoștința deplină nu are nicio legătură cu rezistența la ispite. Organizarea mediului ecoveșnic nu are legătură cu Viața, doar cu viața. Mai precis, Viața își organizează mediul, nu depinde de el.
08/03/2013 la 10:57 pm
Agnusstick dragă!
Păi când spun cunoştinţă încearcă să înţelegi acest lucru în sensul cel mai larg. Eu nu mă refer numai la cunoştinţa teoretică, strictă, rigidă, matematică! Mă refer la trăiri, sentimente, teoretizări, emoţii, experienţarea iubirii celei mai pure posibil şi tot arsenalul necesar pentru ca omul să poată stăpâni planeta din toate punctele de vedere. Atât din punct de vedere ecosistemic cât şi din punct de vedere social, interrelaţional, comunicaţional, într-un cuvânt totul pentru a asigura o existenţă veşnică, neperturbată de nici un factor nociv de nici un fel. Isaia 35:1 – 10. Apoi să şti că, cunoştinţa are o enormă legătură cu ispitele! Cunoştinţa te face să realizezi (să anticipezi) enormele dezastre care s-ar declanşa în urma cedării la o ispită. Însă (mai este deci şi un însă) ar fi vorba de o cunoştinţă deplină! Cunoştinţa deplină presupune şi conştiinţă deplină, iubire deplină etc… Un om care fumează şi are cunoştinţă despre faptul că a fuma este foarte grav pentru sănătate va continua să fumeze dacă nu are şi conştiinţa deplin educată şi iubirea (de tip agape) complet formată! De ce? Pentru că nu va fi conştient că nu-şi face numai lui singur rău ci şi celor din jurul său, soţiei sale, copiilor săi etc… El nu are faţă de ei acea iubire de care spuneam (agape), iar doar cunoştinţa teoretică a faptului că TUTUNUL DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII NU-I SUFICIENTĂ!
De o astfel de cunoştinţă vreau să vorbesc eu.
08/03/2013 la 11:26 pm
Bun. În acest caz, dragă Tinu, lucrurile sunt mai simple pentru mine. Ori dau ignore la toate versetele pe care le-ai citat, pentru că tu ai un dicționar propriu și foarte elastic, ori te aștept să demonstrezi lumii întregi că în Biblie e vorba de cunoștința și conștiința care-ți satisfac teoria. Problema e că a doua variantă cade din start, pentru că, sincer să fiu, nu m-aș baza pe un inginer într-o problemă atât de delicată ca noțiunea de cunoștință în ebraica preistorică. Poate îmi poți cita chiar și un ebraist celebru sau doi, tot nu m-aș arunca să trag concluzia că teoria ta e validă, pentru că trebuie susținută de tot restul Bibliei. Dar pur și simplu nu cred că e așa. Nu contează ce cred eu sau nu, din moment ce Dumnezeu ne va învăța de acum înainte pe toți. Mă va lumina și pe mine, sper, că acea cunoștință atât de elastică înseamnă, printre multe altele, și voința infinită a supraomului.
11/03/2013 la 12:46 am
Agnusstick,
Nu da ignore la nimic. Nu am un diţionar propriu. Este extrem de simplu. De exemplu, atunci când eu studiez electronica apăi voi studia absolut toate aspectele legate de electronică nu numai un singur aspect, dar acest lucru nu trebuie să-l specific de fiecare dată atunci când sunt întrebat ce studii am. E destul să spun că am la bază studii de electronică pentru a se înţelege clar că mă pot ocupa de toate aspectele legate de electronică. Tot aşa este şi cu cunoştinţa. Mai ales că ea este absolut fără rost dacă nu este şi pusă în practică.
Iubirea, sentimentele, atitudinea faţă de aproapele meu apar numai şi numai în urma acumulării de cunoştinţă. E drept că toate aceste racţii din cauză că au la bază doar cunoştinţa vor fi timide şi mai puţin expresive la început dar, totuşi au la bază cunoştinţa. Abia mai apoi, prin exerciţiu, se întâmplă ce spune apostolul Pavel:
Evrei 5:11 Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de tâlcuit; fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere.
Evrei 5:12 În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Evrei 5:13 Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.
Evrei 5:14 Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.
Deci experienţa se câştigă prin întrebuinţarea a ceea ce învăţăm teoretic.
Şi apostolul Petru:
2 Petru 1:5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
2 Petru 1:6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
2 Petru 1:7 cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
2 Petru 1:8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a DOMNULUI nostru Isus Hristos.
11/03/2013 la 4:36 pm
Nu merge aşa, dragă Tinule… La tine totul este elastic, nu numai dicţionarul ci şi logica. Degeaba îmi atragi mie atenţia la sofisme, dacă tu nu le vezi pe ale tale. Ca şi mine, cred că şi tu te-ai îndrăgostit atât de tare de ideile şi interpretările tale, încât treci peste orice înclină măcar un pic spre (chiar dacă nu este chiar) contraargument şi produci alte argumente prin aceleaşi metode şi în aceeaşi paradigmă, a cărei esenţă este că toate piesele din puzzle trebuie musai să se potrivească modelului preconceput. Vorbim de dragoste şi credincioşie? Nu-i bai, dai citate despre cunoştinţă, că merge, conceptul ăsta are voie să înghită orice şi chiar totul.
Dar pentru mine cea mai mare problemă în argumentaţia ta nu este faptul că jonglezi cu definiţii după cum îţi convine, adică uneori A=A, alteori A=orice, dela A la Z. Să ştii că eu sunt ultimul care să mă agăţ de identitate, dimpotrivă – am şi eu o miniteorie despre faptul că Isus Cristos relativizează identitatea. Dar o face sub Har, în Duhul Sfânt, în Cunoştinţa deplină a Celui Preaînalt. De aceea nu-L poţi vreodată acuza de sofism, ci pur şi simplu te supui Adevărului, iar Cuvântul Lui, felul Lui de a gândi este singurul model valid de Cunoaştere, Dragoste, Credincioşie şi tot ce vrei (dacă-ţi mai trebuie).
Problema cea mare este metoda. Cartea Genesei pur şi simplu nu se pretează să construieşti sisteme plecând de la ea, ci să le verifici validitatea – dar nu excesiv de riguros, pentru că nu este o carte riguroasă, ci lacunară şi uneori prea simbolică pentru a face vreo afirmaţie sigură. Versetele izolate din profeţi şi Apocalipsa iarăşi nu se pretează să demonstrezi teorii, pentru că fiecare carte profetică poate avea o deschidere mai mare sau mai mică la arii temporale şi conceptuale – deci a scoate versete din contextul lor profetic poate fi total greşit, dar şi perfect adevărat – însă nu ai cum să ştii decât dacă eşti profet.
Şi astfel am revenit la problema de mai sus – Harul. Nu m-ai putut convinge că relativizezi identitatea cunoştinţei sub Har, dragă Tinu. Îţi dai seama ce har trebuie să te potopească pentru a mă convinge că Isus Cristos a fost doar un om mai special? E vorba de potenţial aici – sunt într-o groapă de potenţial atât de mare, în care am găsit adăpost sub harul ideii că Dumnezeu a venit la noi ca să înţelegem că merită să-I acceptăm mizele şi constrângerile, încât e nevoie de un impuls imens de har ca să mă scoată de aici. Nu am primit niciun impuls prin tine deocamdată, Tinule dragă.
Cum voi putea eu să-ţi demonstrez că Isus Cristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat? Nici nu mă gândesc să mă înham la o sarcină pe care au purtat-o atâţia mari oameni ai Bisericii, ar însemna să-mi supraapreciez puterile şi nu vreau să tratez o astfel de problemă cu superficialitate şi fără a avea dotarea necesară din toate punctele de vedere.
11/03/2013 la 6:08 pm
Dar Agnusstick,
Cel puţin citatele din Evrei 5:11-14 şi 2 Petru 1:5 nu sunt profetice de loc.
Apoi ţi-am spus pe la începutul discuţiei noastre că Ioan 9:4 (noaptea nimeni nu poate să lucreze), Fapte 20:29, 30 (după plecarea lui Pavel urmau să se strecoare lupii răpitori care nu au cruţat turma), 1 Ioan 2:18, 19 (Ioan anunţa ceasul cel de pe urmă după care, din cauza venirii antichristului nimeni nu mai putea lucra). Apoi în parabola cu grâul şi neghina Domnul Isus spunea că nu-i voie să fie smulsă neghina până la timpul sfârşitului (la toate sinoadele a fost smuls (posibil) grâu cu grămada!!!). Deci din toate întâmplările reale confirmate de istorie ne dăm seama că, Catolicismul şi Ortodoxia şi-au construit doctrina noaptea! Eu aşa văd că ne spune Isus Hristos. Poate alţii văd altfel. Aş dori ca în acest spaţiu al dezbaterilor să apară şi subiecte mai serioase (în sensul de consistente). Şi apoi ţi-am mai spus: Să nu cumva să crezi că OMUL FĂRĂDELEGII sau EGIPTUL sau ANTICHRISTUL sau ROBUL RĂU sau BABILONUL CEL MARE (din care trebuie să iasă orice creştin!) – Apocalipsa 18:4, deci să nu cumva să crezi că vor spune că trebuie să ne ferim de ei că ei sunt nişte înşelători, că sunt lupi îmbrăcaţi în haine de oaie etc… Asta trebuie s-o detectăm noi cei care vrem să facem voia Domnului.
Apropos. Care-i mini teoria ta legată de RELATIVIZAREA IDENTITĂŢII? Dacă crezi că ar putea fi o capcană pentru cei slabi poţi să o scrii pe e-Mail.
11/03/2013 la 7:21 pm
Eu nu spun că doctrinele în general (nu exclud nicio biserică aici, nu cred că tot adevărul a părăsit altarele şi a poposit în amvoane) sunt infailibile – din punctul meu de vedere înserarea spirituală a început când au apărut tirania doctrinelor în plus faţă de ceea ce trebuia afirmat răspicat, adică divinitatea Fiului Omului.
Teoria mea e că Mântuitorul ne învaţă o logică specială, care are la bază relativizarea identităţii în lumina Harului, fără de care nu putem ajunge la Adevăr, rămânând prinşi în capcana diferenţelor care afirmă identitatea şi în acelaşi timp interzic contopirea, convergenţa, fuziunea în Dumnezeu. Fiul nu poate fi identic cu Tatăl, dar dacă rămânem sub pedeapsa acestei negaţii nu avem acces la Duhul Sfânt, singurul în/din care se poate revărsa unitatea. Un om nu poate fi Dumnezeu – şi totuşi asta ni se promite ca victorie totală a Duhului.
Exemple aici
http://mariuscruceru.ro/2011/10/27/citeva-citate-despre-ironie/#comment-74038
http://surprinsdedumnezeu.wordpress.com/2011/03/11/studiul-doctrinei-trinitatii/#comment-62
08/03/2013 la 8:29 pm
Plus că păcatul major devine nerăbdarea…
08/03/2013 la 11:44 pm
Păi chestia cu păcatul major este altfel. Nu păcatul lui Adam şi Eva au declanşat ceea ce vedem noi şi trăim de mii de ani. Cel mai grav act care a avut loc în Eden nu a fost păcatul primilor oameni ci FAPTUL CĂ DUMNEZEU A FOST FĂCUT MINCINOS DE CĂTRE SATAN! Acest fapt are un caracter juridic şi de aceea a fost nevoie de timp, întâmplări de-o parte şi de alta, dovezi de o parte şi de alta, martori de-o parte şi de alta, judecăţi, sentinţe etc… pentru a fi dezbătut şi a se stabili cu dreptate cine a rostit un ADEVĂR în grădina Edenului:
Dumnezeu: – Dacă mâncaţi veţi muri
Satan: – dacă mâncaţi nu veţi muri ci veţi ajunge ca Dumnezeu
Citat exemplificator: Exod 9:15, 16
Toată problematica biblică se desfăşoară în jurul acestui punct cheie. Cercetează în Evanghelii şi vezi că Isus Hristos a venit în lume ca să facă un lucru extrem de important:
1 Ioan 3:8 Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
08/03/2013 la 11:55 pm
Subțire de tot, dragă Tinu – este doar o ipoteză ca multe altele, rămâne aceeași problemă a susținerii. Unde scrie ceva în Biblie despre ce spui tu? Și nu oriunde, așa, versete profetice care pot însemna orice ne convine, ci în Genesa ar fi bine să-mi arăți. Apropo, să știi că a țese tot felul de teorii plecând de la Genesa nu e chiar o idee bună, pentru că înseamnă fie s-o interpretezi prea literal, fie să inventezi tot felul de lucruri în completarea textului. Bun, Fiul lui Dumnezeu s-a arătat acum 2000 de ani. Cum e cu lucrările diavolului de atunci încoace, că parcă era noapte spirituală. Păi nu înseamnă că Dumnezeu și Fiul Său nu au aprins lumina spirituală și nici nu au nimicit lucrările celui rău? Unde scrie în Biblie că trebuia să treacă 2000 de ani până când tu să-ți poți da seama cum stau lucrurile de fapt? Nu era mai bine și mai logic să se arate Fiul acum?
09/03/2013 la 12:38 am
Agnusstick, ai uitat anumite subiecte pe care le-am tratat. Dacă-ţi aduceai aminte de ele răspundeai singur la aceste întrebări. În Biblie scrie că Ieremia 30:24! Daniel 12:4, 8-10! Dar poate ai uitat de când am tratat subiectul. Dacă vei reveni la blogul meu la subiectul http://tinutinu.wordpress.com/2011/04/17/ce-fapta-au-facut-de-fapt-adam-si-eva/ vei vedea că la început Adam, Eva au cerut cu insistenţă să fie lăsaţi independenţi. Asta, în limbajul zilelor noastre, mai în glumă, mai în serios, înseamnă că au cerut să fie lăsaţi să se privatizeze. Evident că Satan urma să fie mentorul lor în tot ceea ce întreprindeau. Evident într-un mod nevăzut. Probabil doar prin sugestie (sincer nici eu nu prea ştiu ce este cu Satan ăsta dar este scris şi vom trata subiectul ca atare):
Luca 4:5 Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului,
Luca 4:6 şi I-a zis: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc.
Luca 4:7 Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
Deci Dumnezeu trebuia să lase ca toate formele de guvernare posibile să aibă loc pentru ca nimeni şi niciodată în toate veşniciile să nu mai poată spune că vrea independenţă pentru că ştie el o formă de guvernare care „va reuşi sigur”!
Gândeşte-te ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu aducea Armaghedonul prin anul 1.800. Oare în Împărăţia lui Dumnezeu nu s-ar fi găsit vre-un oarecare care să-i treacă prin cap că SISTEMUL COMUNIST nu s-a practicat? Aproape sigur că s-ar fi găsit. Şi, cu dreptate, trebuia lăsat să încerce. De aceea permite Dumnezeu acest interval de timp. Ar mai fi un motiv dar nu cred că-l poţi duce deocamdată şi de aceea amânăm un pic explicarea lui.
Dar încă Dumnezeu nu a demonstrat nimic. Abia după Armaghedon Dumnezeu va întemeia o Împărăţie:
Daniel 2:44 Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.
În Împărăţia lui Dumnezeu va demonstra diferenţa între împărăţiile lumii acesteia şi Împărăţia pe care intenţiona El să o facă în Eden dar Adam şi Eva n-au înţeles-o.
Toate aceste înţelesuri sunt dublate şi de o confirmare istorică, faptică, destul de fidelă, dacă nu chiar foarte fidelă a acestor lucruri, deci eu tind să cred că aceste lucruri sunt ADEVĂRUL!
09/03/2013 la 12:54 am
Dumnezeu nu „trebuia să” nimic altceva decât este esența Lui! Tot ce spui tu că trebuia să facă reprezintă o copilărească antropomorfizare juridico-socio-culturalo-înjositoare pentru o ființă atotputernică.
09/03/2013 la 1:05 am
Apropo, și variantele ipotetice cu care aș putea fi de acord sunt tot antropomorfizări copilărești. Dar au măcar avantajul minimal al motivării prin dragoste, noblețe și jertfă a unei anumite părți din actele divine. Ce propui tu mi se pare compatibil cu un caracter ranchiunos, calculat, avocățesc al unui dumnezeu care ne arată el nouă ce proști suntem, timp de 2000 de ani și multe vieți irosite și chinuite.
09/03/2013 la 1:16 am
Bun, Agnusstick, acum e rândul tău:
– Care este varianta ta. De ce crezi că a chinuit Dumnezeu (sau cine crezi tu că a chinuit) lumea atâtea milenii? Şi cu ce scop?
Că trebuie să recunoşti că aproape nici un om nu ar putea sta în picioare şi să nu leşine măcar, de groază, dacă ar putea avea posibilitatea să vadă timp de un minut toată suprafaţa globului cu tot ce se-ntâmplă pe ea: crime, divorţuri, violuri, asasinate, războaie, înşelăciune în numele religiei, cruciade, inchiziţie, indulgenţe etc…
Care-o fi totuşi scopul? Că trebuie să fie unul, nu?
09/03/2013 la 9:22 am
Am renunţat demult să mai caut explicaţia perfectă a problemei răului în lume. Aş vrea să-i fiu (fiu!) credincios lui Dumnezeu indiferent de motivele pentru care există rău. Chemarea către om este în condiţiile date, nu vreau să întreţin vreo iluzie cu privire la capacitatea mea de a dezlega secretul care i-a chinuit pe toţi oamenii până la mine şi îi va mai chinui şi după mine. Consider pierdere de timp şi irosire zadarnică de energie orice efort susţinut pentru această problemă, pentru că, indiferent dacă găsesc sau nu rezultatul-minune, acelaşi lucru îl am de făcut: să-L iubesc pe Dumnezeu şi să-I fiu credincios. Aşa cum şi oamenilor, despre care nu trebuie să mă dau de ceasul morţii ca să dovedesc că sunt parte din problema răului, trebuie să le dau dragostea şi credincioşia mea. Colegială, dat fiind că particip alături de ei la încurcarea căilor Binelui.
Aşa că, dacă vrei poţi să ne comunici marile adevăruri descoperite, dar pentru mine unul mare lucru nu vor schimba. Varianta mea? Nu are rost, nu este ceva ca o teorie muncită şi perfect închegată, cu dovezi constând în sute de pagini cu versete şi mii de pagini cu completări la Scriptură, şi nici nu explică nimic altceva decât motivul pentru care eu încerc să-L iubesc pe Dumnezeu şi să-I fiu (fiu!) credincios.
09/03/2013 la 12:35 pm
Agnusstick,
Tu spui: „motivul pentru care eu încerc să-L iubesc pe Dumnezeu şi să-I fiu (fiu!) credincios.”
Dar oare ştii cu adevărat ce înseamnă să fii credincios?
Iată câteva versete care sugerează cât se poate de clar care este situaţia celor ce refuză să acumuleze cunoştinţă:
Apocalipsa 3:15 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
Apocalipsa 3:16 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
Osea 4:6 Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!
Daniel 12:4 Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”
Apocalipsa 1:3 Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!
Necesitatea vigilenţei este foarte clar descrisă de Isus Hristos:
Matei 24:24 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
Matei 24:25 Iată, că v-am spus mai dinainte.
Să nu-mi spui că vreau să te înfricoşez! Toate aceste versete sunt din Biblie, şi eu nu fac altceva decât să atrag atenţia asupra luării unei atitudini active înaintea evenimentului decisiv! Căci vremea-i aproape!
10/03/2013 la 11:03 am
Tinule,
întrebarea asta seamănă teribil de mult (și nu știu cum să fac să nu fac asocierea) cu: „dar oare cu adevărat a zis Dumnezeu…”.
Tu vorbești despre refuzul cunoștinței ca și cum despre asta era vorba. Parcă era vorba de cunoștința ca ceva mântuitor, nu ca ceva care e de dorit să nu-l refuzi. Ai face bine să te hotărăști.
Apocalipsa 3:15, 16 pe care o citezi nu se referă la cunoștință, ci la dragoste. Cunoștința nu are temperatură.
Osea 4:6 – cum primești acea cunoștință? Prin zbaterea proprie? Vezi în Proverbe.
Daniel 12:4 – ce legătură are asta cu demonstrația?
Apocalipsa 1:3 – ce legătură are cu acea cunoștință despre care vorbești?
Matei.
Și eu spun că trebuie să fim cu multă băgare de seamă să nu ne lăsăm înșelați. Ne rugăm Domnului să ne lumineze El cu înțelepciunea Lui și să ne deschidă ochii.
Numai bine!
10/03/2013 la 1:39 pm
Camix,
Referitor la cunoştinţă:
Ioan 8:31 Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
Ioan 8:32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”
Despre această cunoştinţă mântuitoare vorbesc eu! Poţi citi Luca 24:13 – 27 şi vei vedea că acelor ucenici (aflaţi pe drumul Emausului) tocmai cunoştinţa le lipsea pentru a-L detecta pe Isus ca Mesia! Ei aveau un suflet bun şi predispus la a face tot felul de fapte bune. Reiese clar acest lucru din text. Dar totuşi pe lângă acele calităţi le lipsea cunoştinţa (cunoştinţă de orice fel! Ca să nu mai fiu iar reinterpretat).
Dumnezeu ne-a lăsat Cuvântul Său pentru a-l studia, învăţa şi a-l pune în practică. Deci trebuie măcar citit pentru început.
Apocalipsa 3:15, 16 şi de fapt multe alte versete din Scriptură nu se referă numai la cuvântul strict pe care-l foloseşte acolo. Căldicel înseamnă BLEG! Deci, chiar dacă scrie acolo despre dragoste (evident că ştiam ce conţin versetele) de fapt se referă la orice fel de atitudine a persoanei faţă de orice. De exemplu: Rece faţă de această lume şi în clocot pentru ADEVĂR, rece faţă de curvie şi preacurvie şi în clocot pentru viaţa de familie, rece (atât cât ne permit puterile) faţă de ispite şi în clocot faţă de fapte bune faţă de aproapele nostru (care este orice fiinţă de pe suprafaţa globului) etc…
Avem un exemplu tipic invocat de apostolul Pavel (deci chiar în Scriptură) legat de faptul că de cele mai multe ori cuvintele folosite au un sens mult mai larg decât sensul strict care pare a fi impus de lungimea unui verset sau pasaj din Scriptură:
Deuteronom 25:4 Să nu legi gura boului, când treieră grâul.
1 Corinteni 9:9 În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” De boi se ocupă Dumnezeu aici?
1 Corinteni 9:10 Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră grâul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.
Iată că Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie întotdeauna înţeles la literă, şi de cele mai multe deşi se foloseşte doar un cuvânt sau doar o expresie ori aproape întotdeauna cuvântul sau expresia are un înţeles mult mai larg. De aceea se spune în Scriptură:
2 Corinteni 3:6 …; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.
Daniel 12:4 arată o zbatere (o alergare încoace şi încolo sub îndrumarea Spiritului Sfânt) pentru creşterea cunoştinţei! Mi se pare absolut evidentă legătura!
Este interesant şi felul cum se primeşte cunoştinţa. Scriptura descrie cu lux de amănunte felul cum trebuie primită, însă ca o paranteză fiind spus eu nu am pus problema felului cum se câştigă această cunoştinţă ci necesitatea de a o avea! Felul cum se primeşte poate fi un alt subiect. O mare greşală pe care o fac foarte mulţi este aceea că deviază de la subiectul dezbătut şi în felul acesta se ajunge repede la diluţii ale temei uneori până la concentraţii homeopatice, şi la pierderea conturului subiectului.
Prov. 2:1 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,
2:2 dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
2:3 dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
2:4 dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară (oare şi prin zbatere proprie?),
2:5 atunci vei înţelege frica de DOMNUL, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
2:6 Căci DOMNUL dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
2:7 El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
2:8 Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
2:9 Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.
2:10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
2:11 chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,
2:12 ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;
2:13 de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;
2:14 care se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,
2:15 care umblă pe cărări strâmbe, şi apucă pe drumuri sucite;
2:16 ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,
2:17 care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legământul Dumnezeului ei.
2:18 Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:
2:19 nici unul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.
2:20 De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
2:21 Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămânea în ea;
2:22 dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
Îmi cer scuze pentru citatul acesta lung din Scriptură, dar poate va fi un prilej pentru mai mulţi de a citi aceste cuvinte. La început şi eu păţeam că nu citeam trimiterile cuiva considerând că nu trebuiesc ştiute neapărat cuvânt cu cuvânt. Ulterior mi-am dat seama cât de important este să surprind cât mai exact ce vrea să spună interlocutorul şi mă feresc pe cât posibil să spun cuiva „ai vrut să spui că … „. Încerc să mă dumiresc cât mai precis ce vrea să spună interlocutorul pentru a nu fi nevoit să-l fac să suplimenteze explicaţiile.
Apropos de Apocalipsa 1:3.
1. Cuvintele acelei prorocii trebuiesc păzite întrucât vremea este aproape.
2. Dar cum să păzeşti ceva ce nu ştii?
Şi mai este un aspect extrem de interesant:
Nu există decât două căi – Calea largă (Matei 7:13 – Căci largă este poarta, lată este calea care
. duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea)
. – Calea îngustă (Matei 7:14Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea
. care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află)
Luca 8:18 Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are,
i se va lua şi ce i se pare că are.”
Vă rog din suflet pe toţi cei ce citiţi aceste cuvinte să nu le interpretaţi ca pe nişte ameninţări. Nu am şi nu voi avea niciodată asemenea tendinţe, însă totuşi aceste cuvinte sunt în Scripturi şi este spre folosul fiecăruia dacă ţine cont de ele.
10/03/2013 la 1:55 pm
Camix,
Am pentru tine un exerciţiu practic şi util:
Proverbe 27:11 Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima, şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte.
1. Cine este aici Fiul şi în ce fel trebuie să fie înţelept?
2. Cine trebuie să răspundă? (cu argumente evident)
3. Cine este cel care-L batjocoreşte pe cel care trebuie să răspundă?
10/03/2013 la 5:51 pm
Agnusstick,
Tu spui „Subțire de tot, dragă Tinu — este doar o ipoteză ca multe altele, rămâne aceeași problemă a susținerii. Unde scrie ceva în Biblie despre ce spui tu? Și nu oriunde, așa, versete profetice care pot însemna orice ne convine, ci în Genesa ar fi bine să-mi arăți”. Trebuie să-ţi spun unde scrie în Biblie, şi nu oriunde ci în Geneza:
1. DUMNEZEU ÎNVINUIT CĂ MINTE:
Dumnezeu a spus: Dacă mâncaţi … veţi muri negreşit
Geneza 2:16 DOMNUL Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”
Satana a spus: Dacă veţi mânca … cu siguranţă că nu veţi muri ci veţi ajunge ca Dumnezeu!
Geneza 3:4 Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri;
Geneza 3:5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul„.
Nu se vede clar de tot că Satana a afirmat că Dumnezeu minte? Argument mai puternic ca acesta n-am. Dar are Isus Hristos atunci când spune:
Ioan 8:44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
2. JUDECĂŢI:
Geneza 3:15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei.
3. SENTINŢE: Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.
4. MOTIVAŢIA PERMISIUNII RĂULUI:
Aici trebuie să mă duc în altă parte (dar nu prea departe) obligatoriu:
Exod 9:15 Dacă Mi-aş fi întins mâna, şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ.
Exod 9:16 Dar te-am lăsat să rămâi în picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul.
5. MARTORI:
Isaia 43:9 Să se strângă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi proorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: „Adevărat!” –
Isaia 43:10 „Voi sunteţi martorii Mei – zice DOMNUL – voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt : înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, şi după Mine nu va fi,
Isaia 43:11 Eu, Eu sunt DOMNUL, şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor!
Isaia 43:12 Eu am vestit, am mântuit, am proorocit, nu sunt străin între voi; voi îmi sunteţi martori – zice DOMNUL – că Eu sunt Dumnezeu.
6. JUDECATA:
Romani 3:4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.”
Observi că Dumnezeu va fi judecat? Sunt foarte curios cum înţelegi acest lucru!
7. SENTINŢA
Apocalipsa 20:13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
Apocalipsa 20:14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Apocalipsa 20:15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.
Apocalipsa 21:8 Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
Aceste lucruri trebuie să-ţi reamintesc trebuiau aflate doar la timpul sfârşitului:
Ieremia 30:24 Mânia aprinsă a DOMNULUI nu se va potoli, până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în zilele din urmă.”
Scuze pentru răspunsul lung dar mai scurt n-am cum să-l spun.
08/03/2013 la 8:30 pm
Citate pentru „trebuia să aibă răbdare să fie instruit”?
08/03/2013 la 9:08 pm
Și scuză-mă te rog, dar de ce n-a avut Dumnezeu răbdare să creeze șarpele vorbitor după ce omul era complet instruit? Ori te pomenești că ceva n-a fost perfect în Creație, o portiță ceva, și șarpele s-a strecurat fără știrea lui Dumnezeu în Eden. Cam imperfect dumnezeul ăsta, sau neatent…
08/03/2013 la 9:09 pm
Sau nu prea atotputernic?
09/03/2013 la 12:11 am
Isaia 11:2 Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.
Osea 4:6 Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!
Proverbe 2:5 atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
Proverbs 2:10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
Isaia 11:9 Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfînt; căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.
Habacuc 2:14 Căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa salvei Domnului, ca fundul mării de apele cari -l acopăr.
Ieremiah 31:34 Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicînd: ,Cunoaşte pe Domnul!` Ci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.
Luca 11:52 Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentrucă voi aţi pus mîna pe cheia cunoştinţei: nici voi n’aţi intrat, iar pe ceice voiau să intre, i-aţi împedecat să intre.„
Cred că deocamdată sunt suficiente versete. Poate vor fi şi convingătoare.
09/03/2013 la 12:27 am
Deloc, din păcate. Și știi de ce? Din cauza lui Avraam și a jertfei lui Isaac. Chiar crezi în cunoștința care l-a făcut pe el să ridice cuțitul? Aici ce înțeles îi dai, pentru că este o cunoaștere (a lui Dumnezeu, fără vreo legătură cu planeta) prin încredere totală – nu e altceva decât credincioșie în formă pură. Încă o dată spun: pentru credincioșia care ar fi făcut căderea edenică imposibilă nu era nevoie de cunoaștere extinsă, nu trebuia să-L cunoască nimeni pe Dumnezeu așa cum este. Porunca Lui era cunoscută, iar El fusese deja cunoscut ca fiind Creatorul. Restul poveștilor cu stăpânirea pământului și alte cunoștințe practico-teoretice sunt facultative, nenecesare, nespuse în Biblie. Deci pot fi ignorate fără probleme, dacă am înțeles esența dragostei nedespărțite de credincioșie.
09/03/2013 la 12:50 am
Bun, Agnusstick, dar spune-mi tu câte versete sunt necesare pentru a te convinge? Versetele citate de mine trebuie să aibe şi ele o explicaţie. Nu dărâma înainte de a avea ce pune în loc. Cu mine nu ţine, pentru că eu cunosc bine Biblia, dar vor fi mulţi alţii slabi care au nevoie să le pui ceva în loc. Altfel îi omori:
1 Corinteni 8:11 Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos!
Bun, acum deci, e rândul tău:
Întrebarea nr. 1 – Ştii de ce a trebuit să treacă atâtea mii de ani de groază pentru omenire?
10/03/2013 la 5:11 pm
Agnusstick,
Tu spui: „… Restul poveștilor cu stăpânirea pământului … sunt facultative, nenecesare, nespuse în Biblie”. Dar următorul verset ţie ce-ţi spune?
Geneza 1:28 Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
12/03/2013 la 11:19 am
Ce ar trebui să-mi spună? Pământul e oarecum supus, dacă facem abstracţie de vreme, vulcani, falii şi cutremure. De stăpânit oarecum stăpânim tot ce mişcă, numai că nu suntem nişte stăpâni prea grozavi. Plus că în curând o să decidem noi că tot ce mişcă nu e suficient, şi vom produce noi chestii care mişcă. Sau că tot ce mişcă trebuie întabulat cu cadastru biologic şi aprobarea autorităţilor în drept a decide trecerea spre imobiliare. Tu brodezi pe marginea acestui îndemn ca să acorzi importanţa care-ţi convine ideii de cunoaştere deplină. Dar schema din Eden seamănă cu povestea lui Saul, care a fost binecuvântat până la o vreme, după care a fost ca şi blestemat, pentru că nu a avut destulă pricepere. Tot acolo ajungi, anume la a întreba dacă nu cumva nu a fost destulă binecuvântare, ca să poată trece hopul încercării. Copiilor li s-a dat hrană tare înainte de vreme, şi au făcut indigestie. În general, asta e vina părinţilor… Deci poţi construi scheme peste scheme, dar peste atotputernicia lui Dumnezeu nu ai cum să treci sau s-o cosmetizezi în aşa fel încât omul să fie singurul vinovat de ce i se întâmplă. Partajul se poate face, dar recursuri vin la nesfârşit şi nu poţi ieşi din coşmar decât dacă refaci cuplul. Suntem ca nişte astronauţi ieşiţi un pic prin afara staţiei orbitale, legaţi cu un cordon care ne ţine în viaţă şi ne trage înapoi la căldura Vieţii. Da, noi am vrut să cercetăm vidul plin de radiaţii mortale – dar ăsta e proiectul, avem voie deşi e periculos.
08/03/2013 la 8:58 pm
Ideea că Dumnezeu e foarte interesat de părerea și acuzațiile satanei, pentru demontarea cărora face tot felul de lucruri și planuri pe termen foarte lung, mi se pare cel puțin ciudată. Dacă e să ne uităm la ce spune Biblia, lui Dumnezeu îi pasă de oameni, ei ar trebui să-L înțeleagă și să-L iubească. Satan nu are libertate, omul da – deci miza în dreptul lui satan e cvasinulă. În cartea lui Iov satan nu pare deloc să-L acuze pe Dumnezeu, tocmai omul o face, prin Iov. Restul alegațiilor despre satan sunt foarte șubrede, oricum nu se bazează pe texte clare din Scriptură, ci pe uriașa tradiție iudaică în domeniul demonologiei. Dar să zicem că nu asta e problema majoră, să zicem că omului vrea Dumnezeu să-i demonstreze ce zici tu în dreptul satanei. Să zicem că într-adevăr omul este perfect dotat. Păi cât era sau este de perfect, dacă a fost nerăbdător și nesupus? Perfect era dacă ar fi fost dotat cu astea în vederea acumulării ulterioare de cunoștiințe… Oricum e aberant, pentru că perfecțiunea este definită prin voința lui Dumnezeu. Poate satana să dea din gură cât o vrea, nu face decât să demonstreze și mai abitir că Dumnezeu are și va avea întotdeauna dreptate. Nu-l poți upgrada pe satan, e perfect în rolul său.
08/03/2013 la 10:07 pm
Agnusstick,
Ai puţintică răbdare? Că m-ai bombardat cu mai multe întrebări. Mai trebuie să mai şi mănânc măi frate! Şi mai trebuie să mai şi trag câteva linii la câte-un proiect. Copilul meu a fost pe la mine pe la birou şi am discutat cu el câteva lucruri ca de la tată la fiu, şi altele. Zic asta pentru a înţelege că dacă nu răspund imediat se datorează faptului că mai am şi alte treburi. Asta nu înseamnă decât că mai fac din când în când câte o mică pauză. Dar sigur revin!
10/03/2013 la 2:14 pm
Agnusstick,
În cartea lui Iov cel mai important acuzator al lui Dumnezeu este Satan. Asta scrie chiar la început. Satan afirmă că Iov î-L iubeşte pe Dumnezeu în mod condiţionat. Citeşte cu atenţie:
Iov 1:9 Şi Satana a răspuns DOMNULUI: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
Iov 1:10 Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.
Iov 1:11 Dar ia întinde-ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
Iov 1:12 DOMNUL a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea DOMNULUI.
Apoi:
Iov 2:4 Şi Satana a răspuns DOMNULUI: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.
Iov 2:5 Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
Iov 2:6 DOMNUL a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.”
De ce crezi că l-a dat Dumnezeu pe Iov pe mâna Satanei? Nu pentru a demonstra că Iov va rezista tuturor ispitelor şi încercărilor şi că Iov îl iubeşte pe Dumnezeul său conform celei de a I-a porunci, absolut necondiţionat de nimic?
De fapt Iov este o icoană preumbritoare a lui Isus Hristos. Isus este realitatea la scară mare iar Iov este icoana la scară mică. Isus Hristos este realitatea la scară mondială a ceea ce simboliza Iov prin faptele sale la scară mică.
23/05/2013 la 3:29 pm
In viata unii cumpara,altii vind si unii ajung inselati !!!Nimic nou in soarta omului pacatos.Doar sa ne aducem aminte cum incheie inteleptul Solomon in cartea sa ;Eclesiast capitolul 12
23/05/2013 la 3:54 pm
Domnule Chiş, vă mulţumesc mult pentru comentariu, chiar dacă (nu mai ales că) este atât de scurt! A fost un moment în care am vrut să vă spun, pe unul dintre blogurile la care comentaţi, că mi-am propus să vă citesc toate comentariile şi să încerc să reacţionez la ele, pentru că efectiv mă durea faptul că nimeni nu părea să le citească sau să le bage în seamă prin răspunsuri. Dar, tocmai când mă apucasem să scriu, am văzut că v-a răspuns domnul Emil Agache, şi am simţit că trebuie să tac.
Cele bune şi sfinte
23/05/2013 la 4:09 pm
Cu placere stimatul meu prieten virtual!!Stiu ca in puterea virtuala comentariile mele apar pentru unii ca un „ghimpe”.Dar ele releva un „adevar” doveditor la provocarile care apar.Nu doresc prin mesajele mele sa induc pe nimeni in eroare ,ori sa -l atrag de partea mea .Ci doresc sa nu ajunga ca mine manipulat si in viata inselat ,fiindca traim intr-o lume in care pentru o facere de bine ajungi luat de cele mai multe ori de fraier si pe urma ajungand in suferinta ,ajungi si in descreditare si mesajul i-ti apare scris astfel la ceea ce ajungi sa dezvalui!Noroc cu puterea de accesare ca se poate face usor si usor ajungi si la informatie ,dar inca putini sint obijnuiti cu asa ceva;
23/05/2013 la 6:02 pm
Am scos referinţa la acel articol, nu pentru că aş vrea să-mi păstrez imaginea de bun creştin sau vreo relaţie cu pastorul Cristian Ionescu sau cei care-l apreciază. Habar n-am de ce am şters linkul, de fapt. Pentru că şi mie tare îmi arde uneori să-l supăr cu ceva, cu orice, pe pastorul Cristian Ionescu, pe care-l am la inimă precum sarea-n ochi… De fapt, poate l-am şters pentru că ţie, dragul meu prieten în carne şi oase, îţi face rău să fie acolo. Şi pe orice altă pagină. Suferinţa asta pe care de atâta timp o văd la tine este poate deosebit de grea, dar cred că ar putea fi şi preţioasă dacă te-ai hrăni cu ea şi ai duce-o într-un colţ al sufletului în care numai tu şi cu încă Cineva să o ştie, ca o provizie din dreptatea şi dragostea Lui cu care să treci dincolo de bătăliile de afară.
23/05/2013 la 6:54 pm
Nici o problema!
Deci sa intelegi de ce este grea suferinta ;
explicatia o gasesti in acel subiect .
Si suferinta cea mai grea este ca fica mea o devenit o oita din turma lui si dupa ce a ajuns sfisiata si din turma pierduta, ca un adevarat pastor ,trebuia sa-i vindece rana si sa o aduca inapoi in turma, dupa cum a promis cand am discutat si l-am prevenit .
Dar si astfel de situatie trebuie sa apara ca sa intelegem scopul unora din jurul nostru si sa le intelegem scopul vietii in pretentiile care ajung sa se expuna. Iar calomniile lui aparute pe spatiul virtual nu au ajuns la voia intimplarii si nici subiectele deschise cu privire la el. Prin paginile de accesare se poate intelege. Si cine ajunge la informatii pot sa puna in balanta! Iar daca cineva crede ca ceea ce scriu o fac din ura sau dujmanie ,se insala !
O fac din dragosate si pentru binele celora care inca nu au ajuns sa-i cunoasca pe cei implicati, ca sa nu fie atrasi si ei in astfel de curse ale vietii si sa devina robii lor in loc de slujitorii Domnului Isus Hristos.
Si am ajuns sa dau paginile de accesare pentru a se dovedi ca sint lucruri reale ce se intimpla in prezentul vietii noastre. Si astfel ajungem sa cunoastem adevarata personalitate a fiecarei persoane umane. Iar ca persoane crestine nu trebuie sa se ajunga la astfel de actiuni de inselaciune sau de profitare mai ales cand la unii apar pretentii de slujire,pastori,doctori evanghelisti… Nu doresc sa injosc pe cineva in viata, sau sa-i discreditez personalitatea ,ci doar sa se cunoasca realitatea si de la pretentii sa se ajunga la o adevarata slujire ,traire si bun exemplu in societatea in care se gaseste.
Si foarte multi inca nu stiu ce se intimpla in viata lor dupa cum nici pe timpul Domnului Isus ,multimile nu au stiut si au fost usor manipulate si duse in eroare chiar cu puterea mesajului divin.Si azi lucrurile se repeta insa intr-un mod foarte complex si pentru multi greu de perceput .Si eu din comentariile pe care le scrii observ ca intelegi aceste lucruri .Succes in activitatea de zi cu zi!!!
23/05/2013 la 7:09 pm
Mi-ar părea rău şi să ai dreptate cu privire la faptele acestui om (e doar un om, faptul că e pastor nu poate fi o circumstanţă mai agravantă decât acest „doar”), şi mai ales dacă nu ai avea dreptate în privinţa lui. Asta nu pentru că m-aş bucura să fie cum spui (tu ai trăit, ai văzut, ai vorbit, ai pipăit, dar şi alţii au făcut-o şi uneori nu ştiu adevărul – mi se întâmplă zilnic asta), ci pentru că ar fi, în loc de una, două nedreptăţi la mijloc. Îţi înţeleg dorinţa de a feri pe alţii. Totuşi, părerea mea de parte neimplicată şi neafectată este că acum poţi trece într-o altă fază, aceea în care să acţionezi punctual, direct, de la om la om, şi nu public. Lasă-L pe Dumnezeu să facă să se strige adevărul de pe acoperişurile vilelor şi caselor, tu ai suferit şi răzbunarea este a Lui, iar pentru asta tu nu trebuie deloc să-l faci pe acest om să sufere, ci să-ţi porţi crucea ta şi să ai încredere în Dumnezeu. Să nu te superi, eu aşa cred – dar nu ştiu dacă aş fi în stare s-o fac în locul tău.
23/05/2013 la 5:00 pm
Daca nu te superi poti sa-mi dai spre accesare mesajul?”..v-a răspuns domnul Emil Agache”..Multumesc!!
23/05/2013 la 5:19 pm
http://dyobodiu.wordpress.com/2013/01/18/un-dumnezeu-care-nu-protejeaza/#comment-9754
Era Vali, nu dl Emil Agache.