Reguli

…
14. Deşi este cât se poate de adevărat că nimeni nu se poate mântui fără a fi predestinat şi în lipsa harului şi a credinţei, când vorbim despre aceste lucruri trebuie să avem mare grijă ce spunem.
15. Nu trebuie să ne obişnuim a vorbi prea pe larg despre predestinare; dar, dacă totuşi vorbim într-un anume fel, trebuie neapărat s-o facem astfel încât omul simplu să nu cadă în greşeala pe care o întâlnim uneori, aceea de a gândi că mântuirea sau pierzania îi este deja hotărâtă şi nicicum nu o poate schimba prin bune sau rele, devenind astfel delăsător, neglijând lucrările şi faptele ce-i pot salva şi îmbogăţi sufletul.
16. Tot astfel, trebuie să ne păzim să vorbim mult şi apăsat despre credinţă fără a lumina cât mai clar nuanţele prin explicaţii amănunţite, ferindu-ne deci a-i încuraja pe oameni la nepăsare şi lene înainte sau după ce faptele de caritate le şlefuiesc credinţa.
17. Nici despre har nu trebuie să vorbim peste măsură, pentru a nu răspândi otrava dispreţului faţă de libertate. Numai cu ajutorul lui Dumnezeu şi spre marea Lui slavă putem vorbi despre credinţă şi har, dar cu orice preţ trebuie să ne păzim, mai ales în vremi de mare primejdie ca acestea, de a ponegri în orice chip liberul arbitru şi faptele bune, ori de a da cuiva prilejul să le creadă fără rost.
18. Deşi este atât de preţios a-L sluji pe Dumnezeu numai şi numai din dragoste adâncă, frica de măreaţa Sa sfinţenie trebuie ţinută la mare cinste, căci nu doar dragostea filială este plină de evlavie şi curată, ci chiar şi cea mai umilă teamă – atunci când omului nu-i este altceva mai nobil şi mai potrivit la-ndemână – ne poate smulge din mlaştina păcatului de moarte. Iar odată scoşi din mijlocul acesteia, lesne ajungem la supunerea filială, cea bine primită dacă o însoţim cu rugăciuni de mulţumire către Domnul şi Stăpânul nostru. Căci este una cu Dragostea dumnezeiască.

Fragment din Exerciţiile spirituale ale Sf. Ignaţiu de Loyola
(Sursa: http://www.fordham.edu/halsall/source/loyola-spirex.asp; traducere agnusstoricească)