Ce trebuie omul să știe, să creadă, să simtă și să facă pentru a primi viața veșnică?
… că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu și că trebuie să-I rămână credincios până la capăt ca să / și să nu mai păcătuiască. Să știe și să simtă ce este păcatul, în fiecare moment și în diferite circumstanțe.
Să creadă în credincioșia Tatălui, care și-a trimis Fiul dumnezeiesc să trăiască o viață de om adevărat și să moară părăsit de Har, pe Cruce, pentru a putea fi cel mai drept Judecător și cel mai milos Răscumpărător al neamului omenesc.
Să simtă că, fără mijlocirea Duhului Sfânt promis de către Mântuitorul Isus Cristos, nu poate ști, crede, iubi sau face voia Tatălui ceresc. Să simtă setea și foamea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a iubi în credincioșie și adevăr, de a crede în tot adevărul pe care sfințenia Duhului vrea să i-l mai descopere.
Să nu-și bată joc de harul primit. Să nu dispere, să aibă atenția trează și să știe…
În Chip co-răspunzător 
16/10/2013 la 8:14 am
„trebuie […] să simtă”
Nu-mi iese din cap imperativul ăsta, iar eu, se știe, mustesc adesea de simțire, că pot da și altora.
Contează ce întrebi. Cum ar fi fost ca tânărul acela bogat să întrebe „Bunule Învățător, ce trebuie să știu [simt] ca să am viața veșnică?” Hm …
16/10/2013 la 10:25 am
Păi, dacă tânărul confunda cunoaşterea cu credinţa, cred că primea o listă de dogme şi o metodă de a o completa la infinit sau exhaustiv, ori dogmele necesare şi suficiente. Dacă nu le confunda, probabil primea o ecuaţie mistică pe care singur trebuia s-o rezolve. Despre simţit nu mai era nevoie să întrebe, răspunsul fusese dat de mai multe ori: dragoste. Dar, la fel ca şi păcatul (care are nevoie şi de simţirea pocăinţei) dragostea are nevoie de cunoaştere, deci de înţelepciune şi adevăr duhovnicesc, ca să poată sta sub semnul curăţiei inimii. Grea treabă… Atâtea DE FĂCUT!