De tăcut mai folositor.
Pentru prima oară întâlnim aceste cuvinte în istoria patimilor. Le vom mai întâlni de trei ori: faţă de marii preoţi în prezenţa lui Pilat, înaintea lui Irod şi înaintea lui Pilat. Fie că vorbea, fie că tăcea, Domnul şi Mântuitorul nostru Îşi arăta aceeaşi inimă iubitoare neschimbată. Uneori Domnul tace şi faţă de noi, dar inima Sa este la fel de iubitoare.
Împotriva tăcerii lui Isus nu era nimic de făcut. Priveliştea aceasta era prea de tot pentru sufletele lor pline de ură. Nu mai rămânea altceva de făcut decât să-şi arunce masca jos şi să se năpustească împotriva lui Isus cu speranţa că iubirea Lui pentru adevăr Îl va face să Se dea singur în mâinile lor. Probabil, gândeau ca şi cei din Daniel 6.5: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi…
Vezi articolul original 76 de cuvinte mai mult
Lasă un răspuns