Viitorul trecutului








http://www.erdhaus.ch/main.php?fla=y&lang=en&cont=earthhouse

Casa clădită pe stâncă

Nici măcar un tsunami nu o poate atinge... şi e atât de ieftină!

http://www.tedoo.ro/2010/06/23/1363/tsunami-coast-5.html

Imobiliare foarte imobile

Casa Mamei Uţa din Corbii Mari, Argeş

Faţada reşedinţei Mamei Uţa

Grivei Uţa

Cascada din curtea Mamei Uţa

Mănăstirea Corbii de Piatră, nu departe de curtea Mamei Uţa

În locul Mamei Uţa, aţi vinde casa unor străini care fac oferte avantajoase? (Inclusiv păstrarea lui Grivei în stare costelivă, de sănătate!)

Oricum, pentru patrioţi şi creştini e important de reţinut următorul aspect crucial, semnalat pe pagina http://corbiidepiatra.ro, pe care v-o recomand cu răcoare mai ales pentru poze (dar şi pentru informaţia istorică destul de extinsă):

Afirmaţia conform căreia unul din cele două foste sfinte altare (cel din stânga) ar fi fost catolic este complet falsă. Absolut toate caracteristicile bisericii, arhitectura, pictura şi configuraţia celor 2 foste sfinte altare sunt după izvodul bizantin, ca să nu mai spunem că, fiecare grăunte de gresie mărturiseşte cu glas mare, că bisericuţa rupestră respiră prin toţi porii, ortodoxie în stare pură.

De câtăva vreme mă tot gândesc cum ar fi fost dacă lângă reşedinţa Uţa ar fi fost un imobil ceva mai catolic…

Ne privesc de sus!

Personal, cred că ar fi stricat complet peisajul, scăzând valoarea imobilă de 2000 de ani. Dar nici aşa nu cred că Mama Uţa ar fi vândut proprietatea unor venetici… (Nici eu n-aş face-o în locul dânsei! Nici chiar lui nea Gigi nu i-aş vinde-o!)

Să nu uit: cunoscându-i destul de bine, cred că oamenii din Muscel sunt un soi de români de care numai moţii se apropie ca fibră morală. În zona Corbi-Poienărei-Nucşoara, de unde era şi Elisabeta Rizea, au luptat partizani care au rezistat destul de mult în peşteri, ajutaţi de oamenii locului cu preţul unor ani grei de închisoare. Mulţi şi-au riscat şi chiar pierdut viaţa, din credincioşie pentru un rege născut ortodox într-o familie cu strămoşi catolici.

Decimare la cerere

1.2. Să mă joc

3. Copiii (dar nu am să încerc asta chiar azi, tirania lepşei are o limită!), mai ales cei trişti şi singuratici

4. Să mă uit la documentare despre animale, plante şi locuri exotice

5. Să stau la soare în-grădină-cu-ochii-închişi-şi-creierul-zumzăind-o-melodie-fără-versuri-de-parcă-tocmai-ar-fi-plecat-poştaşul care mi-a adus pensia

6. Mâncarea chinezească foarte picantă şi cu denumiri ciudate fără vreo legătură cu gustul sau aspectul (mă omor după vinetele cu aromă de peşte, pentru că nu au deloc aromă de peşte, ci sunt dulci-caramelizate-iuţi-sărate şi cu mult usturoi, iar de arătat arată ca o dulceaţă maro de nuci verzi mari şi lungi ca nişte sardele)

7. Tractoarele foarte vechi ascunse prin şoproane, caii, măgarii, raţele, veveriţele, cangurii, hipopotamii, delfinii, balenele ucigaşe, mangustele, buburuzele, koala, orice pasăre cântătoare, căprioarele şi cerbii, lupii, pisicile sălbatice şi cactuşii

8. Locurile tainice de prin ogrăzi, case şi grădini, pe sub stânci şi poduri de piatră, după colţuri, pe acoperişuri

9. Muşchiul verde şi florile foarte mici, la care trebuie să te uiţi de aproape

10. Plantele de tot felul crescute prin crăpături, între pietrele zidurilor, copacii care par să crească din stâncă şi iarba hrănită cu praf şi ceaţă

Primă (Bonus, Supliment, Coroniţă):  Lumina Lunii amplificată de mare. Să cumpăr (când sunt deprimat) tot felul de scule, şuruburi, aparate de măsură şi substanţe care nu-mi sunt absolut deloc necesare dar mi-ar plăcea să-mi trebuiască pentru că ar însemna că fac ceva util şi complicat. Să citesc romane poliţiste cu detectivi particulari singuratici. Să fiu singur când am chef. Să nu fie umezeală când e frig.

Ying-Yiang

YOU’VE LET YOURSELF GO (Tu t’Laisses Aller)
(Charles Aznavour / Marcel Stellman)

Charles Aznavour – 1965

It’s funny, when I look at you
While not a single word is said
I know, I had a drink or two
But that’s not what’s gone to my head
I laugh and I recall our youth
Perhaps you’ll say that I’m uncouth
But it’s high time you knew the truth
About the way you make me feel
And what the future holds in store
For I can’t stand it anymore

Why should I even try and hide
Whatever I may feel inside
You lie, you curse and you provoke
And then you treat it as a joke
You know, at times you go too far
Even in front of all my friends
How could we hope to make amends
You know that you’ve let yourself go

You look a sight, sure you look great
Your stocking seams, not even straight
And that old faded dressing gown
Your hair in curlers hanging down
What could I have been thinking of
Was it with you I fell in love
Are you the girl that could inspire
A heart with passion and desire
I gaze at you in sheer despair
And see your Mother standing there

In front of strangers you’re the same
You don’t mind putting me to shame
You contradict each word I say
Why, you would turn night into day
You like to hurt me when you can
I’m just a rug and not your man
I hit the jackpot, yes, I know
You’ve let yourself go

At times you’re cruel, beyond control
Have you no heart, have you no soul
And as I take a look at life
I realise that you’re my Wife
A little effort, not much more
And things could be just as before
You know, you’ld lose a little weight
If you would watch all that you ate
A little style, a little grace
And try to show a smiling face

I couldn’t hate you if I tried
I really want you by my side
So try, try and be the girl I knew
Let’s really start our love anew
I want to hold you in my arms
And then surrender to your charms
Let there be fire, not just a glow
Come close to me, let yourself go

TU TE LAISSES ALLER
(Charles Aznavour / Ed. Raoul Breton)

Drôle, ce que t’es drôle à regarder
T’es là t’attends tu fais la tête
Et moi j’ai envie de rigoler
C’est l’alcool qui monte en ma tête
Tout l’alcool que j’ai pris ce soir
Afin de puiser le courage
De t’avouer que j’en ai marre
De toi et de tes commérages
De ton corps qui me laisse sage
Et qui m’enlève tout espoir
J’en ai assez faut bien que je te le dise
Tu m’exapères tu me tyrannises
Je subis ton sale caractère
Sans oser dire que t’exagères
Oui t’exagères tu le sais maintenant
Parfois je voudrais t’étrangler
Dieu ce que t’as changé en 5 ans
Tu te laisses aller, tu te laisses aller
Tu es belle à regarder
Tes bas tombant sur tes chaussures
Et ton vieux peignoir mal fermé
Et tes bigoudis – quelle allure
Je me demande chaque jour
Comment as-tu fait pour me plaire
Comment ai-je pu te faire l’amour
Et t’alliéner ma vie entière
Comme ça tu ressembles à ta mère
Car rien pour inspirer l’amour
Devant mes amis quelle catastrophe
Tu me contredis, tu m’apostrophes
Avec ton venin et ta hargne
Tu ferais battre des montagnes
Ah j’ai décroché le gros lot
Le jour où je t’ai rencontré
Si tu te taisais, ce serait trop beau, non!
Tu te laisses aller, tu te laisses aller
Tu es une brute et un tyran
Tu n’as pas de cœur et pas d’âme et pourtant
Pourtant, je pense bien souvent que
Malgré tout tu es ma femme
Si tu voulais faire un effort
Tout pourrait reprendre sa place
Pour maigrir, fais un peu de sport
Arrange toi devant ta glace
Accroche un sourire à ta face
Maquille ton cœur et ton corps
Au lieu de penser que je te déteste
De me fuir comme la peste
Essaie de te montrer gentille
Redeviens la petite fille
qui m’a donné tant de bonheur
Et parfois comme par le passé
J’aimerais que tout contre mon coeur
Tu te laisses aller, tu te laisses aller

Vive le charbon!


Vers les docks où le poids et l’ennui
Me courbent le dos
Ils arrivent le ventre alourdi
De fruits les bateaux

Ils viennent du bout du monde
Apportant avec eux
Des idées vagabondes
Aux reflets de ciels bleus
De mirages

Traînant un parfum poivré
De pays inconnus
Et d’éternels étés
Où l’on vit presque nus
Sur les plages

Moi qui n’ai connu toute ma vie
Que le ciel du nord
J’aimerais débarbouiller ce gris
En virant de bord

Emmenez-moi au bout de la terre
Emmenez-moi au pays des merveilles
Il me semble que la misère
Serait moins pénible au soleil

Dans les bars à la tombée du jour
Avec les marins
Quand on parle de filles et d’amour
Un verre à la main

Je perds la notion des choses
Et soudain ma pensée
M’enlève et me dépose
Un merveilleux été
Sur la grève

Où je vois tendant les bras
L’amour qui comme un fou
Court au devant de moi
Et je me pends au cou
De mon rêve

Quand les bars ferment, que les marins
Rejoignent leur bord
Moi je rêve encore jusqu’au matin
Debout sur le port

Emmenez-moi au bout de la terre
Emmenez-moi au pays des merveilles
Il me semble que la misère
Serait moins pénible au soleil

Un beau jour sur un rafiot craquant
De la coque au pont
Pour partir je travaillerais dans
La soute à charbon

Prenant la route qui mène
A mes rêves d’enfant
Sur des îles lointaines
Où rien n’est important
Que de vivre

Où les filles alanguies
Vous ravissent le cœur
En tressant m’a t’on dit
De ces colliers de fleurs
Qui enivrent

Je fuirais laissant là mon passé
Sans aucun remords
Sans bagage et le cœur libéré
En chantant très fort

Emmenez-moi au bout de la terre
Emmenez-moi au pays des merveilles
Il me semble que la misère
Serait moins pénible au soleil…

Împletiţi dintr-Unul

My Sweet Lady

Lady are you crying do the tears belong to me
Did you think our time together was all gone
Lady you’ve been dreaming I’m as close as I can be
And I swear to you our time has just begun

Close your eyes and rest your weary mind
I promise I will stay right here beside you
Today our lives were joined, became entwined
I wish that you could know how much I love you

Lady are you happy do you feel the way I do
Are there meanings that you’ve never seen before
Lady, my sweet lady, I just can’t believe it’s true
And it’s like I’ve never, ever loved before

(Chorus)

Lady, are you crying, do the tears belong to me
Did you think our time together was all gone
Lady, my sweet lady, I’m as close as I can be
And I swear to you our time has just begun

%d blogeri au apreciat asta: