Gândul capadocian al dumnezeului mediu binevoitor (1)

Ceea ce pare să facă omeneşte plauzibilă şi pragmatică formula Trinităţii de o (singură!) esenţă/substanţă/natură/fiinţă în trei Persoane este restrângerea de bună voie, autolimitarea Persoanelor care, fiecare, ar putea fi şi sunt de fapt tot ce sunt celelalte, împreună şi separat, dar se „abţin” să-şi manifeste în întregime substratul pentru ca Omul să priceapă supunerea, asceza, filiaţia, umplerea, dar mai ales Identitatea Relativă. Putem fi dumnezei pentru că Isus şi Duhul sunt Dumnezeu, iar Tatăl este unul Dumnezeu. Putem fi dumnezei pentru că Fiul, deşi este unul şi nedespărţit Dumnezeu pătruns de toată plinătatea Duhului, este ascultător de Tatăl şi rob Duhului, deşi a creat totul cu propria Sa putere şi cu propriul Său Duh, care sunt ale Tatălui şi vin de la El prin El cu El spre El. Putem fi dumnezei pentru că Duhul, deşi este unul şi nedespărţit vreodată Dumnezeu, se lasă purces prin Fiul, unde, când şi cum vrea Acesta să fie voia Tatălui. Putem fi dumnezei pentru că Maria l-a lăsat pe Tatăl, prin Duhul Sfânt, să fie tată, iar Iosif a lăsat-o pe Maria să fie mamă fără ca el însuşi să fie altceva decât un bărbat care se limitează la a nu fi neapărat tată. Putem fi dumnezei pentru că Isus Cristos, Fiul cel din veci de veci atotputernic şi mai sfânt decât Duhul Sfânt, s-a limitat să fie om şi să moară pe cruce şi s-a lăsat umplut de Duh şi Adevăr, dar şi de moartea pe care a gustat-o. Se vede treaba, într-o primă aproximare, că ar trebui să ne limităm omenitatea şi să aşteptăm să fim umpluţi de dumnezeire…

ISUS tăcea

De tăcut mai folositor.

Biserica "Sfânta Treime"

Isus tăcea şi nu răspundea nimic…
Marcu 14.61

 

Pentru prima oară întâlnim aceste cuvinte în istoria patimilor. Le vom mai întâlni de trei ori: faţă de marii preoţi în prezenţa lui Pilat, înaintea lui Irod şi înaintea lui Pilat. Fie că vorbea, fie că tăcea, Domnul şi Mântuitorul nostru Îşi arăta aceeaşi inimă iubitoare neschimbată. Uneori Domnul tace şi faţă de noi, dar inima Sa este la fel de iubitoare.

Împotriva tăcerii lui Isus nu era nimic de făcut. Priveliştea aceasta era prea de tot pentru sufletele lor pline de ură. Nu mai rămânea altceva de făcut decât să-şi arunce masca jos şi să se năpustească împotriva lui Isus cu speranţa că iubirea Lui pentru adevăr Îl va face să Se dea singur în mâinile lor. Probabil, gândeau ca şi cei din Daniel 6.5: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi…

Vezi articolul original 76 de cuvinte mai mult

Ziua de peste an

Isaia 61:1  „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M’a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M’a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea;
Isaia 61:2  să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toţi cei întristaţi

Luca 4:16  A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S’a sculat să citească,
Luca 4:17  şi I s’a dat cartea proorocului Isaia. Cînd a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
Luca 4:18  „Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M’a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M’a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
Luca 4:19  şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
Luca 4:20  În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi ceice se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
Luca 4:21  Atunci a început să le spună: „Astăzi s’au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-aţi auzit.”

Route-ine duminicale (3)

Extras din foaia de sprijin destinată credincioşilor care asistă la serviciul divin

Catedrala Sf. Iosif, Bucureşti

Duminica a XXVI-a de peste an
30 septembrie 2012 (Anul B)

[…] În timp ce unii cred în puterea adevărului, Isus crede în Tatăl Său care deţine tot Adevărul, un adevăr mult mai mare decât certitudinile omului. În timp ce credinţa ne face mai simpli şi ne uneşte chiar dacă suntem diferiţi, ideile cu uşurinţă ne pot separa şi scoate în relief deosebirile noastre, transformându-ne în instrumente de putere. Împotriva lor, Cristos ne avertizează. Împărăţia lui Dumnezeu, precedată de semne în faţa suferinţei şi a răului din lume, instaurează o nouă formă de relaţionare, care nu trece prin exercitarea puterii, ci prin simplitatea credinţei şi a încrederii între persoane […].

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care îţi dezvălui atotputernicia mai ales prin milă şi iertare, te rugăm, revarsă necontenit harul Tău asupra noastră, pentru ca, grăbindu-ne în întâmpinarea făgăduinţelor Tale, să ajungem părtaşi de bunurile cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

LECTURA I.
Citire din cartea Numeri 11.25-29
În zilele acelea, Domnul a coborât în nor şi i-a vorbit lui Moise. A luat din duhul care era peste el şi l-a trimis peste cei şaptezeci de bătrâni ai poporului. De îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au început să profeţească, apoi s-au oprit. Printre bătrânii care fuseseră aleşi se numărau şi doi bărbaţi, unul cu numele Eldad şi celălalt cu numele Medad, care rămăseseră în tabără. Deşi n-au venit la cortul întâlnirii, duhul s-a aşezat şi peste ei şi au început să profeţească în tabără. Atunci, un tânăr a alergat şi i-a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad profeţesc în tabără!”. Iosua, fiul lui Nun, care din tinereţe îi slujea lui Moise, a luat cuvântul, zicând: „Moise, domnul meu, opreşte-i!”. Moise i-a răspuns: „Eşti gelos în locul meu? De-ar trimite Dumnezeu duhul său peste toţi, ca să facă din poporul său un popor de profeţi!”.

PSALMUL RESPONSORIAL 18.8.10.12-13.14
R. Legea Domnului este bucuria inimii mele!

Legea Domnului este desăvârşită, înviorează sufletul
Mărturia Domnului este adevărată
Îl face înţelept pe cel neştiutor

R.

Frica de Domnul este curată
Rămâne în veacul veacului
Judecăţile Domnului sunt adevărate
Toate sunt drepte

R.

Iată pentru ce slujitorul tău scoate lumină din ele
Pentru cel care le păzeşte răsplata este mare
Cine-şi dă seama de greşelile sale?
Iartă-mi-le pe cele făcute din neştiinţă

R.

LECTURA II
Citire din scrisoarea Sf. Apostol Iacob 5.1-6

Ascultaţi-mă, voi bogaţilor! Plângeţi şi jeliţi din cauza nenorocirii care vă aşteaptă. Bogăţiile voastre vor putrezi, veşmintele voastre vor fi roase de molii, până şi aurul şi argintul vostru vor fi mâncate de rugină. Această rugină vă va învinui şi va mistui carnea voastră ca un foc. Voi aţi adunat bani, cu toate că suntem în zilele de pe urmă! Lucrătorii v-au secerat ogoarele şi voi nu i-aţi plătit, plata lor strigă răzbunare şi strigătele lor de nemulţumire au ajuns până la urechile Domnului oştirilor. Aţi căutat pe pământ plăcerea şi luxul, aţi chefuit în timp ce alţii erau masacraţi. Voi l-aţi condamnat pe cel drept şi l-aţi ucis, fără ca el să vi se împotrivească.

EVANGHELIA
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sf. Marcu 9.38-43.45.47-48

Ioan, unul dintre cei doisprezece, i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care scotea diavoli în numele tău; am voit să-l împiedicăm, căci nu-i din rândul acelora care ne urmează”. Isus i-a răspuns: „Nu-l împiedicaţi, căci cel care face o minune în numele meu nu poate, imediat după aceea, să mă vorbească de rău. Cel ce nu este împotriva noastră este cu noi. Cine vă va da şi numai un pahar cu apă pentru că îi aparţineţi lui Cristos, vă spun adevărul, nu va rămâne nerăsplătit. Cine se va face vinovat de căderea chiar şi a unuia singur dintre aceştia mici, care cred în mine, i-ar fi mai bine să i se lege de gât o piatră de moară trasă de măgari şi să fie aruncat în mare. Dacă mâna ta te duce la păcat, tai-o! E mai bine să intri ciung în viaţa veşnică, decât cu amândouă mâinile să fii aruncat în gheenă, acolo unde focul nu se stinge. Dacă piciorul tău te duce la păcat, taie-l, căci e mai bine să intri schilod în viaţa veşnică decât cu amândouă picioarele să fii aruncat în gheenă. Dacă ochiul tău te duce la păcat, scoate-l. Căci mai bine este să intri chior în împărăţia lui Dumnezeu decât cu amândoi ochii să fii aruncat în gheenă, unde chinul nu se sfârşeşte şi focul nu se stinge.”

RUGĂCIUNEA CREDINCIOŞILOR
Fraţilor şi surorilor, să cerem Domnului harul de a ne păstra inimile deschise faţă de toţi fraţii şi surorile noastre.

===============================================================================================

COMENTARII personale

M-a surprins faptul că pasajele din Evanghelie au inclus şi partea de după „Cel ce nu este împotriva noastră este cu noi”, şi aşteptam să văd felul în care predica va clarifica această ultimă parte, de altfel cea mai extinsă şi mai dificilă, legând-o de restul construcţiei interpretative. Simţeam planând pericolul de a asimila mâinile, picioarele şi ochii cu tentaţia raţionalistă care ne poate face să-i ducem la cădere pe micuţii care nu ştiu mai mult decât că aparţin lui Cristos. Dar predica s-a axat pe libertatea absolută a Duhului, pe absurdul castelor spirituale bazate pe „urmarea celor ce sunt împreună cu cine trebuie”, pe harul care scapă instituţiilor şi judecăţilor omeneşti, atingând pe cine şi unde doreşte Dumnezeu, cu sau fără continuitate de loc, de timp sau de mod. Mai speram să mi se clarifice dacă numărul celor aleşi era 70 sau 72… Nici asta nu s-a întâmplat. Şi apoi am observat că nici rugăciunea credincioşilor propusă de preot nu era cea din foaia de sprijin:

Doamne, fă-ne uniţi în Biserica Ta!

Gândul demolator al Ajunului (2.011)

Lumea este Templul lui Dumnezeu, în care trebuie să răsturnăm tarabele celor nedrepţi şi necuraţi. Totuşi, e nevoie de homeschooling, ca să ne ferim copiii de Lume – nu-i putem alunga pe toți stricații din calea lor, iar colţul nostru de Templu este şi va rămâne sigur, mutându-se după noi în cruciadele purtate tot mai departe, către Sfânta Sfintelor. Fie ca diferenţa dintre noi şi El să dispară, ca să nu mai trebuiască să ne răsturnăm din când în când propriile mese. Ca să nu ne mai fie suspecte certitudinile, iar râvna să nu ne fie bănuită de pornire omenească.

Gândul mobilizator al săptămânii (1)

Levitic 21

„Vorbeşte lui Aaron, şi spune -i: „Niciun om din neamul tău şi din urmaşii tăi care va avea o meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui. Niciun om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: şi anume nici un om orb, şchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung; nici un om cu piciorul frînt sau cu mîna frîntă; nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeaţă în ochi, care are rîie, pecingine sau boşit. Niciun om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui. Din mîncarea Dumnezeului lui, fie lucruri prea sfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănînce. Dar să nu se ducă la perdeaua dinlăuntru, şi să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locaşurile Mele cele sfinte, căci Eu sînt Domnul, care îi sfinţesc.”

Levitic 17

De aceea am zis copiilor lui Israel: ,Nimeni dintre voi să nu mănînce sînge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănînce sînge.

Exod 29

Să iei apoi berbecele pentru închinarea în slujba Domnului, şi să pui să-i fiarbă carnea într’un loc sfînt.
Aaron şi fiii lui să mănînce, la uşa cortului întîlnirii, carnea berbecului şi pînea din coş.
Să mănînce astfel tot ce a slujit la facerea ispăşirii, ca să fie închinaţi în slujbă şi sfinţiţi; nimeni altul să nu mănînce din ele, căci sînt lucruri sfinte.

Exod 19

Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfînt.

Matei 26

Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt -o, şi a dat -o ucenicilor, zicînd: „Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. Şi le -a zis: „Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi.”

Ioan 6

Isus le -a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sîngele Lui, n’aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, are viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sîngele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, rămîne în Mine, şi Eu rămîn în el. După cum Tatăl, care este viu, M’a trimes pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
Astfel este pînea, care s’a pogorît din cer, nu ca mana, pe care au mîncat -o părinţii voştri, şi totuş au murit: cine mănîncă pînea aceasta, va trăi în veac.”

Alt gând nuanţat al săptămânii (135.791)

Noli me tangere! (Ioan 20:17)

Nu te cunosc! Te-ai îmbulzit în mulţime, m-ai atins de atâtea ori, dar nicio putere nu a ieşit din mine.

De sapientia