Ziua de peste an

Isaia 61:1  „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M’a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M’a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea;
Isaia 61:2  să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toţi cei întristaţi

Luca 4:16  A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S’a sculat să citească,
Luca 4:17  şi I s’a dat cartea proorocului Isaia. Cînd a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
Luca 4:18  „Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M’a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M’a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
Luca 4:19  şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
Luca 4:20  În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi ceice se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
Luca 4:21  Atunci a început să le spună: „Astăzi s’au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-aţi auzit.”

Route-ine duminicale (4)

Catedrala Sf. Iosif, Bucureşti

Duminica a XXX-a de peste an (anul B)
Extras din foaia de sprijin pentru credincioşii care participă la sfânta liturghie

EVANGHELIA

Rabbuni, fă-mă să văd!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu (10,46-52)

În acel timp, pe când Isus, împreună cu ucenicii săi, ieşea din Ierihon, înconjurat de o mare mulţime, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, şedea pe marginea drumului. Auzind că trece Isus din Nazaret, a început să strige: „Isuse, fiul lui David, fie-ţi milă de mine!” Mulţi se răsteau la el ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!” Isus s-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l”. L-au chemat deci pe orb şi i-au spus: „Curaj! Ridică-te, te cheamă!” Orbul şi-a aruncat haina la o parte, a sărit în picioare şi a alergat la Isus. Isus l-a întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a răspuns: „Rabbuni, fă-mă să văd!” Isus i-a spus: „Mergi, credinţa ta te-a mântuit”. Imediat omul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat pe Isus în drumul său.

Cuvântul Domnului
[…] Vindecarea orbului Bartimeu este un pasaj important al evangheliei după Sf. Marcu. Evanghelistul a dorit să caracterizeze discipolii prin intermediul acestui personaj. La începutul călătoriei sale spre Ierusalim, discipolii erau ca acest orb, care îşi recapătă vederea, dar după un proces lung. În acest moment al călătoriei, în faţa porţilor Ierusalimului, discipolii vor învăţa de la acest orb care va fi vindecat într-un mod minunat, răspunzând chemării lui Isus de a-L urma. Bartimeu se transformă în modelul tuturor discipolilor capabili de a intra cu Isus în Ierusalim şi a accepta suferinţa şi crucea.
„Aici sunt Doamne, ca orbul pe marginea drumului… obosit, transpirat, plin de praf, cerşind. Treci prin faţa mea şi nu te văd. Am ochii închişi în faţa luminii. Obiceiuri, durere, descurajare… Peste ochii mei au crescut solzi care mă împiedică să te văd. Să văd, Doamne, urmele Tale! Să văd, Doamne, căile vieţii! Să văd, Doamne, mai ales, chipul Tău, ochii Tăi, inima Ta!” (Florentino Ulibarri)

======================================================================================================

O stranie coincidenţă a făcut ca data de 28 octombrie să atragă gândurile mai multora într-un nod ce poate fi tăiat cu sabia Dorinţei.
Nu ştiu cine compune textele din foaia de sprijin, dar înclin să cred că este o persoană tânără. Cine le verifică este o altă problemă – ar trebui să fie o persoană cu înţelepciune, har şi autoritate. Cert e că scripta manent. Preoţii care oficiază nu ţin să-şi armonizeze predicile cu aceste texte, dar, dacă ar face-o vreunul, poate ar fi un semn că acela este autorul. Nu ideile acestui text mi se par o problemă delicată, ci felul în care sunt exprimate. Când cineva cu autoritate spune „Evanghelistul a dorit să caracterizeze discipolii prin intermediul acestui personaj” apare o probabilitate destul de mare ca cititorului să i se inoculeze sau să i se confirme gândul că Evanghelia este trecută mai mult decât au nevoie sufletele noastre prin mintea şi sufletele evangheliştilor. Tânjim după Cuvântul Domnului, nu după ce cred oamenii că ar fi putut sau ar fi trebuit El să spună. Tânjim să aflăm ce a făcut, cum a făcut, de ce a făcut aşa şi nu altfel, nu să ni se prezinte pilde cu personaje fictive şi Isus în rolul, principal dar dirijat de un alt autor decât El însuşi, de erou al unei ecranizări cu scenariul cunoscut doar evangheliştilor. Dorinţa de a-L vedea pe Isus şi de a-I simţi ochii sfredelindu-ne este cea care ne vindecă de gânduri şi cuvinte care ne pot transforma în stâlpi de sare.

Doamne, ajută-mă să tânjesc după Tine şi să însetez după Tine!
Amin

Stupefacţia dimineţii de azi

Isaia 45
7. Eu întocmesc lumina, şi fac întunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

Ioan 5
19. Isus a luat din nou cuvîntul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic dela Sine; El nu face decît ce vede pe Tatăl făcînd; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Matei 5
44. Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc,
45. ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobicinuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?
48. Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit.

Luca 13
1. În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2. „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel?
3. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.
4. Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorît, credeţi că au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim?
5. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
6. El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n’a găsit.
7. Atunci a zis vierului: <<Iată că sînt trei ani, decînd vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pămîntul degeaba?>>
8. <<Doamne>>, i -a răspuns vierul, <<mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
9.  Poate că deacum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.>>”

Fiul face doar ce face şi Tatăl. Acum şi în prezentul de acum două milenii. Atunci şi acum, poate dintotdeauna, roadele pocăinţei pot fi salvatoare, iar Fiul ne dă răgaz. Amână verdictul şi consecinţele nerodirii. Suspendă, încă, legătura dintre moarte şi păcat, dintre nedreptate şi restrişte. Ne aşteaptă cu răbdare. Asta face acum.

Ce să facem noi? Pentru că ne uităm şi la Tatăl, şi la Fiul, şi aducem deseori restriştea cu inima împăcată că împlinim dreptatea.

Exod 20
5. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc

Să-l fi minţit Dumnezeu pe Moise? Sau a început cândva să se lase schimbat de dragoste? Poate asta ar trebui să facem şi noi…

Route-ine duminicale (3)

Extras din foaia de sprijin destinată credincioşilor care asistă la serviciul divin

Catedrala Sf. Iosif, Bucureşti

Duminica a XXVI-a de peste an
30 septembrie 2012 (Anul B)

[…] În timp ce unii cred în puterea adevărului, Isus crede în Tatăl Său care deţine tot Adevărul, un adevăr mult mai mare decât certitudinile omului. În timp ce credinţa ne face mai simpli şi ne uneşte chiar dacă suntem diferiţi, ideile cu uşurinţă ne pot separa şi scoate în relief deosebirile noastre, transformându-ne în instrumente de putere. Împotriva lor, Cristos ne avertizează. Împărăţia lui Dumnezeu, precedată de semne în faţa suferinţei şi a răului din lume, instaurează o nouă formă de relaţionare, care nu trece prin exercitarea puterii, ci prin simplitatea credinţei şi a încrederii între persoane […].

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care îţi dezvălui atotputernicia mai ales prin milă şi iertare, te rugăm, revarsă necontenit harul Tău asupra noastră, pentru ca, grăbindu-ne în întâmpinarea făgăduinţelor Tale, să ajungem părtaşi de bunurile cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

LECTURA I.
Citire din cartea Numeri 11.25-29
În zilele acelea, Domnul a coborât în nor şi i-a vorbit lui Moise. A luat din duhul care era peste el şi l-a trimis peste cei şaptezeci de bătrâni ai poporului. De îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au început să profeţească, apoi s-au oprit. Printre bătrânii care fuseseră aleşi se numărau şi doi bărbaţi, unul cu numele Eldad şi celălalt cu numele Medad, care rămăseseră în tabără. Deşi n-au venit la cortul întâlnirii, duhul s-a aşezat şi peste ei şi au început să profeţească în tabără. Atunci, un tânăr a alergat şi i-a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad profeţesc în tabără!”. Iosua, fiul lui Nun, care din tinereţe îi slujea lui Moise, a luat cuvântul, zicând: „Moise, domnul meu, opreşte-i!”. Moise i-a răspuns: „Eşti gelos în locul meu? De-ar trimite Dumnezeu duhul său peste toţi, ca să facă din poporul său un popor de profeţi!”.

PSALMUL RESPONSORIAL 18.8.10.12-13.14
R. Legea Domnului este bucuria inimii mele!

Legea Domnului este desăvârşită, înviorează sufletul
Mărturia Domnului este adevărată
Îl face înţelept pe cel neştiutor

R.

Frica de Domnul este curată
Rămâne în veacul veacului
Judecăţile Domnului sunt adevărate
Toate sunt drepte

R.

Iată pentru ce slujitorul tău scoate lumină din ele
Pentru cel care le păzeşte răsplata este mare
Cine-şi dă seama de greşelile sale?
Iartă-mi-le pe cele făcute din neştiinţă

R.

LECTURA II
Citire din scrisoarea Sf. Apostol Iacob 5.1-6

Ascultaţi-mă, voi bogaţilor! Plângeţi şi jeliţi din cauza nenorocirii care vă aşteaptă. Bogăţiile voastre vor putrezi, veşmintele voastre vor fi roase de molii, până şi aurul şi argintul vostru vor fi mâncate de rugină. Această rugină vă va învinui şi va mistui carnea voastră ca un foc. Voi aţi adunat bani, cu toate că suntem în zilele de pe urmă! Lucrătorii v-au secerat ogoarele şi voi nu i-aţi plătit, plata lor strigă răzbunare şi strigătele lor de nemulţumire au ajuns până la urechile Domnului oştirilor. Aţi căutat pe pământ plăcerea şi luxul, aţi chefuit în timp ce alţii erau masacraţi. Voi l-aţi condamnat pe cel drept şi l-aţi ucis, fără ca el să vi se împotrivească.

EVANGHELIA
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sf. Marcu 9.38-43.45.47-48

Ioan, unul dintre cei doisprezece, i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care scotea diavoli în numele tău; am voit să-l împiedicăm, căci nu-i din rândul acelora care ne urmează”. Isus i-a răspuns: „Nu-l împiedicaţi, căci cel care face o minune în numele meu nu poate, imediat după aceea, să mă vorbească de rău. Cel ce nu este împotriva noastră este cu noi. Cine vă va da şi numai un pahar cu apă pentru că îi aparţineţi lui Cristos, vă spun adevărul, nu va rămâne nerăsplătit. Cine se va face vinovat de căderea chiar şi a unuia singur dintre aceştia mici, care cred în mine, i-ar fi mai bine să i se lege de gât o piatră de moară trasă de măgari şi să fie aruncat în mare. Dacă mâna ta te duce la păcat, tai-o! E mai bine să intri ciung în viaţa veşnică, decât cu amândouă mâinile să fii aruncat în gheenă, acolo unde focul nu se stinge. Dacă piciorul tău te duce la păcat, taie-l, căci e mai bine să intri schilod în viaţa veşnică decât cu amândouă picioarele să fii aruncat în gheenă. Dacă ochiul tău te duce la păcat, scoate-l. Căci mai bine este să intri chior în împărăţia lui Dumnezeu decât cu amândoi ochii să fii aruncat în gheenă, unde chinul nu se sfârşeşte şi focul nu se stinge.”

RUGĂCIUNEA CREDINCIOŞILOR
Fraţilor şi surorilor, să cerem Domnului harul de a ne păstra inimile deschise faţă de toţi fraţii şi surorile noastre.

===============================================================================================

COMENTARII personale

M-a surprins faptul că pasajele din Evanghelie au inclus şi partea de după „Cel ce nu este împotriva noastră este cu noi”, şi aşteptam să văd felul în care predica va clarifica această ultimă parte, de altfel cea mai extinsă şi mai dificilă, legând-o de restul construcţiei interpretative. Simţeam planând pericolul de a asimila mâinile, picioarele şi ochii cu tentaţia raţionalistă care ne poate face să-i ducem la cădere pe micuţii care nu ştiu mai mult decât că aparţin lui Cristos. Dar predica s-a axat pe libertatea absolută a Duhului, pe absurdul castelor spirituale bazate pe „urmarea celor ce sunt împreună cu cine trebuie”, pe harul care scapă instituţiilor şi judecăţilor omeneşti, atingând pe cine şi unde doreşte Dumnezeu, cu sau fără continuitate de loc, de timp sau de mod. Mai speram să mi se clarifice dacă numărul celor aleşi era 70 sau 72… Nici asta nu s-a întâmplat. Şi apoi am observat că nici rugăciunea credincioşilor propusă de preot nu era cea din foaia de sprijin:

Doamne, fă-ne uniţi în Biserica Ta!

Trial and Error

Motto: El a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Luca 10:27)

Premisă majoră: „De ce? Doar mă bucur de Har!”

Dezlegare: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

Corolar: Foaie verde lobodă / Cu Isus sunt slobodă!

Excepţia de intimitate: „Cred că e între mine şi Dumnezeu răspunsul la întrebarea asta. ”

Concluzie: Părtăşia cu Dumnezeu este cel mai important lucru – relaţia directă cu El poate face abstracţie de lume, pentru că doar El are dreptul să Judece.

Comentariu antedatat: El a zis atunci: ,,Du-te şi spune poporului acestuia: Într’una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într’una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” (Isaia 6:9)

Biblia pentru copii atenţi

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când citesc o carte, îmi imaginez totul ca într-un film, cu peisaj, decoruri, personaje oarecum conturate, reluări cu încetinitorul, zgomot de fond, uneori şi muzică. De multe ori am avut şocuri neplăcute când am vizionat ecranizările unor cărţi pe care le citisem, pentru că atmosfera imaginată de mine în timpul lecturii suferea o degradare, o împuţinare dramatică. Ceva similar cu a privi un film dublat — te uiţi la Gary Cooper şi-l asculţi pe… Alexandru Arşinel?

Nu acelaşi lucru am simţit când am văzut filmul de desene animate The Prince of Egypt, care tratează o parte din Exod. Sunt convins că nu doar copiii, dar cei mai mulţi maturi pot vedea acest film cu foarte mare folos. Numai în desene animate poţi evita ridicolul, penibilul, sărăcia şi neputinţa efortului de a-ţi imagina minunile lui Dumnezeu şi a le transpune din nou pe retina oamenilor. Mi s-au părut minunate acele scene, altfel imposibil de ecranizat, ca rugul arzând, flagelurile abătute asupra Egiptului (dintre care ultimul este absolut fantastic realizat în film), trecerea Mării Roşii şi altele. Dacă vreţi să vedeţi filmul, să-mi spuneţi.

În Biblie sunt foarte multe lucruri care se adresează copiilor, sau copiilor din noi, inclusiv unele scene groaznice. Ca să ne sperie? Să ne pătrundă de puterea uriaşă a lui Dumnezeu? Să ne facă să gândim ca nişte copii?

Din ultima categorie, prima carte pe lista mea este Genesa. Se miră copiii că şarpele vorbeşte? Nici adulţii nu se miră, pentru că Dumnezeu este atotputernic. Se miră copiii că există un pom al cunoaşterii? Nici adulţii nu se miră, ba chiar sunt convinşi că ne-am înfruptat din roadele lui şi ştim ce este bine şi ce este rău. De fapt, adulţii par să uite că şarpele a spus asta — Dumnezeu a dat doar nume pomului, şi a zis “Nu mâncaţi”. E drept că nu l-a numit Dumnezeu “pomul impresiei cunoştiinţei binelui şi răului”, dar nici nu a spus explicit decât că acest pom e toxic pentru noi. Dacă omul ar fi rămas îndumnezeit, nici nu l-ar mai fi interesat ce e bine şi ce nu, ar fi trăit pur şi simplu cu Domnul, în Eden, chiar şi-n zilele noastre.

Se miră copiii că există un pom al vieţii? Adulţii nu se miră… Dar copiii se întreabă uneori, mai ales dacă s-au jucat mult pe calculator: Cum se face că există o putere magică deasupra atotputerniciei lui Dumnezeu, o putere care trece înaintea Lui prin simplul fapt că muşti dintr-un fruct, iar tu devii pe loc nemuritor, indiferent de ce ar dori Dumnezeu, şi astfel El e nevoit să te dea afară din Eden ca nu cumva să te furişezi noaptea şi să muşti cu sete, cu foame, ca să-I frângi voinţa Creatorului tău insuficient de bine intenţionat în privinţa ta? Pe copii nu-i întrece nimeni în analiză, pentru că merg direct la esenţă, neştiind foarte bine, încă, ce este bine şi ce este rău. Dar noi, adulţii, avem întotdeauna grijă să-i învăţăm. Nu-i aşa?