Capcane

O! duşumeaua-n vişiniu vopsită,
Din coridorul în amurg etern,
C-un fiece firidă mai boltită
Capcane negre scoase din infern.

Şi lupul slăbănog cu mers de vită
Când oglindiri neaşteptate cern
Pe duşumeaua-n vişiniu vopsită
Capcane negre scoase din infern

O! iată veşnicia mea ivită
Ca o broboadă caldă peste ierni,
Ca o singurătate mult iubită
Când inimi noi în inimă se-aştern
Din duşumeaua-n vişiniu vopsită.

Leonid Dimov, Rondelul duşumelei vişinii

E LUNI!!!

Oświęcim + Brzezinka = Auschwitz-Birkenau

Poşta redacţiei

Dragi ascultători, şi ne-, că noi nu gonim pe nimeni,

Buna dimineaţa! Începem emisiunea de astăzi cu sfârşitul, deoarece am rătăcit desfăşurătorul şi persoana de serviciu a fost disponibilizată din cauza numeroaselor erori de clasificare a documentelor din redacţie.

Prietenul şi colaboratorul nostru, domnul N. Curatu, din comuna Fierbinţi, judeţul Ilfov, ne scrie astfel (speakouyesc din cele 666 de pagini, font Bellephegor, size 6)… Mă scuzaţi un moment… Elena, vrei te rog să deschizi puţin uşa cabinei şi să-mi arunci o lupă? Arunc-o în direcţia de unde se aude vocea mea. Aşa, mulţumesc! Nu, nu s-a spart nimic, era ibricul.

Revenim în direct. Deci, domnia sa ne scrie astfel:

….

….

….

Citez: …Prin urmare, domnule, dacă doriţi să demonstraţi că aveţi … aaaşaaa, … vă sfidez să explicaţi maselor …aşa … de credincioşi … aaaşşşaaa, … motivul pentru care există o diferenţă atât de frapantă între Noul şi Vechiul Testament al … mmmm… în privinţa modului în care este tratată problema deosebit de importantă pentru noi toţi, dar mai ales pentru acei … aaaşşaaa… care doresc să aibe viaţă veşnică … … … aici am să … Elena, vrei te rog să-mi mai aduci şi restul de dosare, după ce mai scoţi câteva, desigur?

Dragi ascultători, mulţumindu-i Elenei pentru ajutor, să reluăm. Deci, cum spuneam acum 660 de pagini, …problema Prinţului Întunericului, a şarpelui, a … Dragi ascultători, aici urmează câteva pagini de apelative şi titluri, nu toate de nobleţe. Aş vrea să precizez faptul că Redacţia nu îşi însuşeşte opiniile niciunui ascultător care ne scrie, vrem doar să aflăm care este părerea DUMNEAVOASTRĂ, pentru că scopul nostru este de a avea o emisiune cât mai participativă.

Acum, iubiţi ascultători, care este părerea mea.

Da, care este părerea mea?!? Deci,…

Sunt anunţat din regia de emisie că timpul nostru se apropie de sfârşit, vom continua data viitoare, dacă reuşim să achităm la timp datoriile postului nostru de radio, deoarece sponsorii au emigrat, iar dumneavoastră, iubiţii mei ascultători, nu ne ajutaţi deloc.

Vă aşteptăm cu drag să ne scrieţi pe adresa redacţiei.

A, să nu uit: pe această cale, îl rugăm pe domnul Curatu să se abţină de la spam pe adresa noastră de mail, şi de la orice fel de apeluri telefonice… şi să nu mai organizeze demonstraţii de protest până la următoarea noastră emisiune, în care îi vom răspunde pe larg, dar numai cu ajutorul DUMNEAVOASTRĂ, iubiţii noştri ascultători.

Vă mulţumim şi vă dorim să aveţi multe zile bune!

Elena! Elena! Cum adică şi-a dat demisia? Închide domnule microfonul, nu vezi becul roşu a

Publicat în Închisoare. Etichete: . 6 Comments »

Colivii, voliere şi crânguri ale libertăţii

Dacă doriţi să vorbiţi, să bateţi câmpii sau să vă întrebaţi despre LIBERTATE, mai ales în context religios, poftiţi vă rog! Dacă nu, nu-i nici o problemă, am să mă gândesc din când în când singur.

Dacă vi se pare o idee bună să vă legaţi de ceva din articolul şi comentariile de aici şi de aici, sunteţi liberi s-o faceţi. Dacă nu, nu-i nici o problemă.

Poate mă ajutaţi să aflu cine a scris o poezie, pe care nu am găsit-o scrisă niciodată, dar am auzit-o la Nicu Alifantis. O reproduc (precis greşit) din memoria care mă cam lasă. Îmi cer iertare faţă de poezie, dar poate aflu autorul şi o aflu din nou, intactă, liberă de eroare.

Ce mi-a rămas decât să cânt
Să cânt
Cu ochii arşi – privighetoare oarbă
Îndrăgostit de câmpuri şi de iarbă
De cer şi ape, stele şi Pământ?

Cer orbul ochi al lumii
Să mă soarbă
Pe-un ram întins precum un braţ în vânt.
Aripa mea zadarnic fluturând,
Sub cerul întins
Rănit în zboru-mi searbăd.

Patetic peisaj, tulburător
Ce ochilor lăuntric li s-arată…
Dar dincolo de cerul ochilor
Şi mult mai sus decât timpanul lor
În cel’lalt cer, ce nu mai pot să-l vadă
Eu liber, liber cânt şi zbor
Eu cânt

Ce mi-a rămas decât să cânt
Să cânt
Cu ochii arşi – privighetoare oarbă
Îndrăgostit de câmpuri şi de iarbă
De cer şi ape, stele şi Pământ!

Am uitat să spun un lucru esenţial – dacă îl ştiaţi deja nu-i nici o problemă, sunteţi liberi să citiţi peste, în interval. Oamenii scot ochii privighetorilor pentru ca să li se pară că e noapte tot timpul, şi să cânte mereu, mereu, zi şi noapte, zi sau noapte. Ce pedeapsă pentru oameni – să audă cântecul libertăţii, fără cale de scăpare!

Tautologic altfel

M-am hotărât. Brusc. Mi-e dor de unele din paginile şterse. Probabil că am şters totul pentru că nu mai credeam că pot fi cum aş vrea să fiu, că de fapt sunt altul decât cel minim sperat. Dar de fapt aş vrea să fiu altfel de cum aş putea să fiu, pentru că pur şi simplu nu sunt. Şi asta mă face să fiu aşa cum sunt. Ceva mă face altceva, dar tot eu sunt, orice ar şi aş.
Aşa?
Fiu…
Să!

%d blogeri au apreciat: