Culmea pocăinţei

Oare de ce sunt atât de supăraţi pocăiţii pe cei mai păcătoşi decât ei?
Logica pocăinţei depline poate că ar trebui să fie „Sunt atât de păcătos, încât nimeni nu e mai jos decât mine”. Din păcate, nu se poate împlini cu adevărat aşa ceva, pentru că ne-am apropia prea mult de Dumnezeu, care este Maximul Absolut – Cel care nu poate fi mai puţin decât este. Dacă am ajunge la rădăcina pocăinţei – asumându-ne minimul de sfinţenie – am semăna, deci, surprinzător, cu El – căci nu am putea fi mai puţin sfinţi decât suntem. Deci trebuie să ne împăcăm cu ideea că sunt alţii chiar mai păcătoşi decât noi, oricât ne-am pocăi! Dacă sunt vrăjmaşi ai Lui, poate că îi urăşte, poate că nu mai au nici o şansă, poate că le va spune că sunt pui de năpârci. Dar dacă sunt cu mult mai păcătoşi decât noi şi dintr-o dată îşi dau seama, pocăindu-se „de acolo”, din apropierea minimului absolut al sfinţeniei? Poţi iubi pe cineva care este sau va fi peste o clipă mai aproape de Dumnezeu decât tine? Poate afundându-l şi mai tare în păcat, de unde ar putea ţâşni în lumină alături de îngeri? Sau aducându-l mai aproape de tine…

Reclame

Tradiţia poate trăda Scriptura?

Un strălucit articol al domnului profesor Florin Lăiu despre Tradiţie şi Scriptură. Lung, dar cred că merită efortul, indiferent de confesiune sau denominaţie!

Misericordiam volo

Vreau milă!
Zbor de o milă prin inima mizeriei, a-lunec peste mizerie
Şi mă simt mizerabil, demn de milă.
Cu inima mizeră care parcă zboară în mine, din mila Celui de care nu ne este milă.
Rar, inimi miloase furate mizeriei.
Des, inimi mizerabile care fură milă, crezând că ar fi dragoste.
Oare mila inimii zboară când vrei să o furi?
Fii hoţ, ascunde-ţi inima.
Fur milă!

Critica soluţiei simple

Tautologic altfel

M-am hotărât. Brusc. Mi-e dor de unele din paginile şterse. Probabil că am şters totul pentru că nu mai credeam că pot fi cum aş vrea să fiu, că de fapt sunt altul decât cel minim sperat. Dar de fapt aş vrea să fiu altfel de cum aş putea să fiu, pentru că pur şi simplu nu sunt. Şi asta mă face să fiu aşa cum sunt. Ceva mă face altceva, dar tot eu sunt, orice ar şi aş.
Aşa?
Fiu…
Să!

Petale de spumă — poezie pompieristică

TULIP
Total Depravity
Unconditional Election
Limited Atonement
Irresistible Grace
Perseverance of the Saints

BEERS
Broken Eikons
Eternal Purpose
Extravagant Atonement
Response to Grace
Shalom

Am găsit aici un grupaj de articole foarte relaxa(n)te, aproape imposibil de imaginat în aria fatărland-roverului nostru za(l)mo(l)xo-fundamentalo-creştin.  (Apropo, oare există un creştinism specific românesc? Simţesc, aşa… că şi aici suntem originali, dacă nu chiar aproape originari după unele teorii carpato-dunăreano-euxinocentrice.)

(-nimic-)

Mi se pare că autoarea este emergentă !!!!! Uitaţi-vă numai de câte ori apare cuvântul „conversaţie” pe blogul ei…
Şi BEERS – probabil alcoolul este admisibil în viaţă (că doar nu ne-o trimite acest acrostih la inocentul alkoholfrei!).
Nu m-aş fi mirat dacă ar fi inventat ceva cu HARDROCK sau METAL – mai bine, că are tot cinci puncte esenţiale, de ex.

Mediocritatea păcatului de a presupune
Eşecul de a fi aleşi tocmai noi –
Tâlhari muţi până la capăt –,
Aşteptând cu mâinile în sân să coboare harul,
Limitând minunile la ce-au fost odată – ce modern era să râzi alături de Isus!

Nu înţeleg de ce nu a pus în discuţie şi cele cinci puncte arminianiste:

1) voinţa liberă a omului 2) alegerea condiţionată 3) ispăşirea universală 4) harul obstrucţionabil 5) căderea din har, adică

Voinţă să ai, ca să poţi rezista libertăţii –
Rezistă creştine, din har să nu cazi!
E clar că Isus te va ierta de-L primeşti…
Aleşi putem fi cu toţii, să vrem numai
Uita de calea ce cheamă spre iad!

Deci, atenţie mărită, exacerbată chiar, fraţilor! Chiar dacă ni se pare pe alocuri corect ce spune, sunt mari şanse ca autoarea articolelor indicate mai sus (culmea, îşi zice Grace! – probabil se ascunde sub pseudonim) să se fi molipsit de postmodernism (în accepţiunea domnului pastor Paul Negruţ), ca urmare e un pericol pentru credinţă, iar (pentru) adevărata credinţă e aproape (de) un dezastru!(?)

Stau şi mă uit la poezioarele astea, şi mă întreb: oare nu e totul prea simplu aşa, în versuri şi acrostihuri? Pe de altă parte, de ce ar trebui să fie complicat? Dar de ce să ne punem atâtea întrebări, când avem (atât de puţin) de trăit?

Păi trebuie, pentru că altfel riscăm să ne petrecem viaţa la o (aproape trezită) bere, fără să ne punem nici o întrebare măcar. Dar mai sunt şi alte variante din astea de viaţă, în care întrebările sunt foarte puţine şi totdeauna ajutătoare în direcţia cea – deja! – bună. Nu le mai enumăr, că poate dau naştere la afirmaţii…

Loc de dat în Teleiosepithimia, Q., Isidor şi Agnusstick

De ce să daţi? Păi uite:

Ironia lui Isus
Cîteva citate despre ironie
Biserica de cartier sau abrogarea Rusaliilor
Dumnezeu e ateu
Şi dacă se rupe… Ce este un fundamentalist?
Emerging Church…
Conversaţie cu creştini – surprinzător de plăcută
Imposibilitatea moralei cu baze religioase
Definiţii ale fundamentalismului
Oare mă cunoaşte Dumnezeu?
Libertate şi adevăr
Cum să nu ne pierdem din cauza mesajelor regăsite
Neoprotestantismul şi semnul crucii
Da, sunt creştin gay!
Creştin sau creştin gay?
Păcate teologice
Melhisedec, preot în veac
Teama de Romani 9

Poate vă feriţi să maculaţi (sau să vă contaminaţi de pe) blogurile respective, deci m-am gândit să ofer o supapă de suprapresiune.
Poftiţi, cine doreşte – rămâne între noi! Nu promit să vă răspund, dar toate comentariile (sper să-mi fac curaj să) le las la vedere. Limbajul necuviincios va fi cenzurat, dar ideile vor rămâne (dacă există), eventual în rezumat.

%d blogeri au apreciat asta: