Homo homini lupus

–Ce vrei de la mine, lup fioros?
–Doamne, te rog fierbinte să mă ierţi şi să mă primeşti în staulul acesta. Am să te slujesc cu credinţă. Vreau să mă schimb ca să-ţi fiu plăcut ţie, nu vreau să mai ucid, am să mă hrănesc numai cu iarbă, numai ca să fiu lângă tine şi să-mi fii stăpân pentru totdeauna!
–Oile mele se vor speria de tine, iar tu vei şti să le ţii laolaltă dacă-ţi arăţi numai colţii şi nu le sfâşii din prea mult zel. Dar trebuie să mai laşi câte una să se rătăcească în pustie, departe de Azazel, şi să se întoarcă lup, ca să pot s-o vindec. Nici lor nu le face bine să mănânce numai iarbă. Eşti lup, voi porunci corbilor mei să te hrănească cu pâine.
–Doamne, hrăneşte-mă cu mâna ta!
–Bine, lup credincios, am să te las să-mi stai la picioare seara, lângă foc, şi chiar am să te mângâi uneori, ca să fii blând şi milos cu oile mele. Mergi acum şi scoate-mi turma din staul, s-au obişnuit să nu le fie frică.

Pequod

–Cum te cheamă, pinguinule?
–Dick Moby, Doamne.
–Şi de ce te ţii după barca mea? Vrei să-mi ceri ceva? Vrei să te cercetez?
–Stăpâne, aş vrea să capăt nişte aripi mari, mari şi puternice, ca să pot zbura ca lumea, sus, sus de tot. Şi să mă cheme Icar, şi să nu mai fiu caraghios…
–Nu se poate, pinguinule. Du-te înapoi în apa din care te-ai născut din nou, şi întoarce-te pescar, ca să te botez Eu şi să nu mai fii tragic.