We come with strings attached

Un om zburând cu parapanta este ca o marionetă, care pare că-şi trage singură sforile ce atârnă de un fel de covor zburător. Sforile vizibile îl trag în sus, altele invizibile îl trag irezistibil spre pământ. Fără echilibrul forţelor, omul se face praf – nimeni încă nu a fost luat la cer cu parapanta. Doi maeştri păpuşari, o singură miză, atât de insignifiantă şi totuşi râvnită, sfâşiată sau nu, zdrobită sau nu, topită sau nu –  în Soare sau într-un alt fel de foc.

Icar sau Hamlet, duhul sau carnea, carnea sau carnea, iar carnea, mereu carnea? Duhul este plin de râvnă şi trupul este neputincios, dar carnea duhului are propriile ei dorinţe – iubeşte pătimaş, aproape de nebunie.

Lost in the sky
Clouds roll by and I roll with them
Arrows fly
Seas increase and then fall again

This world is spinning around me
This world is spinning without me
Every day sends future to past
Every breath leaves one less to my last

Watch the sparrow falling
Gives new meaning to it all
If not today nor yet tomorrow then some other day

I’ll take seven lives for one
And then my only father’s son
As sure as I ever did love him
I am not afraid

This world is spinning around me
The whole world keeps spinning around me
All life is future to past
Every breath leaves me one less to my last

Pull me under Pull me under
Pull me under I’m not afraid
All that I feel is honor and spite
All I can do is to set it right

Dust fills my eyes
Clouds roll by and I roll with them
Centuries cry
Orders fly and I fall again

This world is spinning inside me
The whole world is spinning inside of me
Every day sends future to past
Every step brings me closer to my last

Pull me under Pull me under
Pull me under I’m not afraid
Living my life too much in the sun
Only until your will is done

Pull me under Pull me under
Pull me under I’m not afraid
All that I feel is honor and spite
All I can do is to set it right

Pull me under Pull me under
Pull me under I’m not afraid
Living my life too much in the sun
Only until your will is done

‘Oh that this too
too solid flesh would melt.’

Cum să cazi din cer, cu parapanta…

Nu cred să mai fie cazul, la vârsta mea, dar m-aş arunca în hău NUMAI cu căştile pe urechi, ascultând „Jump” cu Van Halen. Fără să mă simt luciferic, dar poate strălucind de bucuria zborului – şi neapărat uitând că urmează o aterizare. Cum ai putea să te bucuri de salt dacă te gândeşti numai la aterizare? Înainte şi după salt eşti tot pus la pământ…