Retina ta
Este locul
Geometric
Al locurilor în care
Se opresc
Toţi fotonii
Chiar şi cei care nu
Se opresc
Nicăieri
Crezând
Că nu îi vede nimeni
Îmi pari
O imensă gaură neagră
Care atrage tot
Ce se poate mântui
Şi trimite apoi
Izvoare de fotoni
Ţâşnind
Spre
Sine
Cred că de aceea
Sfântul Francisc
Se agăţa în fiecare zi
Cu arătătorul
De o privighetoare
Stick to the Agnus Dei
Misericordiam volo et non sacrificiumComentarii recente
Dus cu Kon-Tiki-
Astrofranciză
30/09/2012 — AgnusstickColivii, voliere şi crânguri ale libertăţii
27/09/2009 — AgnusstickDacă doriţi să vorbiţi, să bateţi câmpii sau să vă întrebaţi despre LIBERTATE, mai ales în context religios, poftiţi vă rog! Dacă nu, nu-i nici o problemă, am să mă gândesc din când în când singur.
Dacă vi se pare o idee bună să vă legaţi de ceva din articolul şi comentariile de aici şi de aici, sunteţi liberi s-o faceţi. Dacă nu, nu-i nici o problemă.
Poate mă ajutaţi să aflu cine a scris o poezie, pe care nu am găsit-o scrisă niciodată, dar am auzit-o la Nicu Alifantis. O reproduc (precis greşit) din memoria care mă cam lasă. Îmi cer iertare faţă de poezie, dar poate aflu autorul şi o aflu din nou, intactă, liberă de eroare.
Ce mi-a rămas decât să cânt
Să cânt
Cu ochii arşi – privighetoare oarbă
Îndrăgostit de câmpuri şi de iarbă
De cer şi ape, stele şi Pământ?
Cer orbul ochi al lumii
Să mă soarbă
Pe-un ram întins precum un braţ în vânt.
Aripa mea zadarnic fluturând,
Sub cerul întins
Rănit în zboru-mi searbăd.
Patetic peisaj, tulburător
Ce ochilor lăuntric li s-arată…
Dar dincolo de cerul ochilor
Şi mult mai sus decât timpanul lor
În cel’lalt cer, ce nu mai pot să-l vadă
Eu liber, liber cânt şi zbor
Eu cânt
Ce mi-a rămas decât să cânt
Să cânt
Cu ochii arşi – privighetoare oarbă
Îndrăgostit de câmpuri şi de iarbă
De cer şi ape, stele şi Pământ!
Am uitat să spun un lucru esenţial – dacă îl ştiaţi deja nu-i nici o problemă, sunteţi liberi să citiţi peste, în interval. Oamenii scot ochii privighetorilor pentru ca să li se pară că e noapte tot timpul, şi să cânte mereu, mereu, zi şi noapte, zi sau noapte. Ce pedeapsă pentru oameni – să audă cântecul libertăţii, fără cale de scăpare!
- Imaginaţia e uşoară
- O barzaDe doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de […]
- Flori de teiPlutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic […]
- O fotografieAveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!
- Despre UniversSunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel, Planetele se frang. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba. Totul apare rece, Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie. Orice miscare incetineste, Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata. Doar o speranta mai pluteste, Pierduta calm in intuneric, Un inceput ce sta sa-nceapa, O […]
- Intr-o lume albastraIntr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pen […]
- O barza
În Chip co-răspunzător 