Turturica

Manuscrisul lui Ioniţă Dascălul

Turtureaoa este foarte iubitoare de soţiia ei, cât, deaca-şi pierde soţiia, îl tot jăleşte foarte, nici mănâncă, nici bea apă limpede, nici pre ramură verde nu şade.

Pilda. Aşa şi tu, oame, deacă pierzi pre prietenul tău cel iubit, aseamănă-te turturelii, ca să-ţi preimească Domnul rugăciunea ta şi-ţi va da ce vei pohti.

A lui Damaschin arhiereul Studitului adunare de la filosofii cei vechi pentru firea osebirilor a oarecărora vietăţi

Turturica este mai înţăleaptă că nu să împreună în viaţa sa cu altă turturică. Iar de va şi muri partea bărbătească, partea femeiască stă neîmpărtăşită de împreunare până ce va muri. Are şi acest obicei:  dacă va văduvi, până la patruzăci de zile de întristarea să nu bea apă curată, de nu o va turbura cu picioarele sale. Iubeşte şi pustia şi niciodată nu voieşte să între în cetate care are lume multă şi tulburare.

Iară vânătorii când voiesc să le prinză, să duc dedesuptul copacilor şi cântă şi când aud glăsuind, să pogoară câte puţin-puţin şi şăd pre pământ şi aşa să prind în laţuri.