We come with strings attached

Un om zburând cu parapanta este ca o marionetă, care pare că-şi trage singură sforile ce atârnă de un fel de covor zburător. Sforile vizibile îl trag în sus, altele invizibile îl trag irezistibil spre pământ. Fără echilibrul forţelor, omul se face praf – nimeni încă nu a fost luat la cer cu parapanta. Doi maeştri păpuşari, o singură miză, atât de insignifiantă şi totuşi râvnită, sfâşiată sau nu, zdrobită sau nu, topită sau nu –  în Soare sau într-un alt fel de foc.

Icar sau Hamlet, duhul sau carnea, carnea sau carnea, iar carnea, mereu carnea? Duhul este plin de râvnă şi trupul este neputincios, dar carnea duhului are propriile ei dorinţe – iubeşte pătimaş, aproape de nebunie.

Lost in the sky
Clouds roll by and I roll with them
Arrows fly
Seas increase and then fall again

This world is spinning around me
This world is spinning without me
Every day sends future to past
Every breath leaves one less to my last

Watch the sparrow falling
Gives new meaning to it all
If not today nor yet tomorrow then some other day

I’ll take seven lives for one
And then my only father’s son
As sure as I ever did love him
I am not afraid

This world is spinning around me
The whole world keeps spinning around me
All life is future to past
Every breath leaves me one less to my last

Pull me under Pull me under
Pull me under I’m not afraid
All that I feel is honor and spite
All I can do is to set it right

Dust fills my eyes
Clouds roll by and I roll with them
Centuries cry
Orders fly and I fall again

This world is spinning inside me
The whole world is spinning inside of me
Every day sends future to past
Every step brings me closer to my last

Pull me under Pull me under
Pull me under I’m not afraid
Living my life too much in the sun
Only until your will is done

Pull me under Pull me under
Pull me under I’m not afraid
All that I feel is honor and spite
All I can do is to set it right

Pull me under Pull me under
Pull me under I’m not afraid
Living my life too much in the sun
Only until your will is done

‘Oh that this too
too solid flesh would melt.’

Cum să cazi din cer, cu parapanta…

Nu cred să mai fie cazul, la vârsta mea, dar m-aş arunca în hău NUMAI cu căştile pe urechi, ascultând „Jump” cu Van Halen. Fără să mă simt luciferic, dar poate strălucind de bucuria zborului – şi neapărat uitând că urmează o aterizare. Cum ai putea să te bucuri de salt dacă te gândeşti numai la aterizare? Înainte şi după salt eşti tot pus la pământ…

Sfântul şi Balaurul

Balaurul ucis de-atîtea ori
De bunii duci ai lumilor aceste
Ascunde-n iris lire de culori
Şi-n fiecare solz cîte-o poveste.

Găsitu-l-am pe-o floare de tulipă
Uscată galben într-o carte veche.
Purta ineluri grele pe aripă
Şi pietre nestemate în ureche.

L-am întrebat: felia de coral
Din ochiul lui ce vrajă nouă ţese ?
Deşi ştiam: un şipot sideral
În solniţe pustii prin după-mese.

Stau şi mă minunez cât de simplu ar fi fost pentru Sfântul Gheorghe ca, măcar în vis, să-l prindă pe Balaur cu o plasă de fluturi, şi să-l pună între paginile unei cărţi dragi, la uscat, pentru un studiu amânat din cauza altor treburi mai importante. Iar mai târziu, într-o seară tihnită, după lupta cu sine însuşi ca să nu mănânce decât puţin seara, evitând îngrăşarea şi lenevirea care-l pândeşte pe orice sfânt la cotitură, să se aşeze sub lampadar, cu o lupă, încercând să ignore talk-show-ul de pe Realitatea, şi să-l studieze pe balaur cu toată atenţia. Cât de surprins ar fi fost, în acelaşi vis poate, să vadă cât de minunat este alcătuit acesta de către creatorul său, necunoscut încă. Cât de bine i se petrec solzii, ce minunate antenuţe (şi microfonaşe, sau alte organe perfecţionate de ascultare) are! Cât de bine se poate el prinde cu gheruţele lui micuţe de orice pradă pe care l-a proiectat cineva să o consume, ca să-şi îndeplinească la perfecţiune rolişorul său în imens de complicatul lanţ trofic al ecosistemului visător! Cât ar fi rămas sfântul de surprins să descopere toate acestea, şi încă multe altele, la un animăluţ pe care-l credea scârbos! Şi poate că şi era, dar nu pentru sfântul nostru din vis, pentru că el i-ar fi mulţumit lui Dumnezeu, poate în aceeaşi seară, sau poate după confirmarea licenţei sale de ucigaş de balauri scârboşi 007, că a dat voie să se întâmple apariţia unei creaturi atât de perfecţionate pentru îndeplinirea planurilor Sale, pe care nu le înţelege nimeni deocamdată. Cert e că, în acel vis din care am să mă trezesc probabil în următoarele 5 minute, sfântul ar fi stat un pic pe gânduri înainte să-i ardă una cu sete altui balaur, şi mai perfecţionat, trimis de nu se ştie cine să-l sâcâie. Nici nu vreau să mai visez la ce ar duce o astfel de ezitare în lupta cu balaurii de ultimă generaţie…